DESCHIDEREA SPRE LUME A REVISTEI BIBLIOPOLIS

Аннотация

              Cine va spune că enunţul din titlu conţine o metaforă, desigur, va avea dreptate. Însă chiar şi cel care doar va deschide BiblioPolis-ul, va remarca neapărat că sumarul e în trei limbi: română, engleză şi rusă şi iată deja o dovadă de deschidere, căci astfel şi un necunoscător al limbii noastre, în care apare majoritatea absolută a materialelor incluse, deja îşi poate face o imagine despre demersul publicaţiei. 

             La începuturile apariţiei revistei BiblioPolis, într-un număr a fost inserat un interviu cu directorul de atunci al Bibliotecii Congresului SUA, din Washington – recunoscută unanim ca cea mai mare, cea mai bogată, cea mai cuprinzătoare bibliotecă din lume, unde poţi găsi chiar şi ziare basarabene din anii ’30 ai secolului trecut, dar şi plachete de poezii sau culegeri de proză tipărite la Chişinău la răscrucea secolelor XX-XXI. Mai apoi, am publicat traducerea unui interviu cu directorul Bibliotecii de Stat a Rusiei, fosta Bibliotecă „Lenin”, cea mai mare şi mai importantă bibliotecă din URSS, apoi din Rusia actuală şi chiar din spaţiul răsăritean actual. A urmat o amplă prezentare a Bibliotecii Naţionale a Franţei, care i-a avut cititori pe toţi clasicii literaturii franceze, de la Rabelais şi Molière la Maupassant, Hugo, Balzac, Flaubert, Baudelaire şi pînă la Albert Camus, Alain Robbe-Grillet sau Jean-Paul Sartre. Mai apoi revista a publicat un serial dedicat Bibliotecii Naţionale a Poloniei, precum şi altor biblioteci mai vechi şi mai noi din această ţară. Astfel, prin prezentarea unor instituţiicheie din sfera bibliotecară a unor ţări avansate, am încercat să familiarizăm cititorul nostru, în primul rînd pe angajaţii BM „B.P. Hasdeu”, cu starea de lucruri a domeniului pe alte meridiane, încercînd, totodată, să le insuflăm ideea că ei sînt o părticică a unui tot de rang global, că oamenii noştri nu numai prestează o muncă similară cu colegii lor din Europa de Vest, America de Nord sau din altă parte a lumii civilizare, dar sînt şi promotorii unor principii şi idealuri profund umane, prin care lumea este ajutată să se informeze, să se cultive, să devină mai bună şi mai dreaptă.