Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
BIBLIOLOGI, BIBLIOFILI ŞI COLECŢIONARI / LIBRARIUS, BIBLIOPHILES, COLLECTORS / БИБЛИОЛОГИ, БИБЛИОФИЛЫ, КОЛЛЕКЦИОНЕРЫ
Iurie COLESNIC
Un paznic la farul conştiinţei

UN PAZNIC LA FARUL CONŞTIINŢEI

Paradoxal în gândire, irepetabil prin felul său de a fi, Pavel Balmuş reprezintă o breaslă aparte de cărturari, este exponentul rar al acelei specii de cercetători literari, care în ultimele decenii se află pe cale de dispariţie. El e un fenomen unic nu numai pentru Chişinău, nu numai pentru Basarabia, ci pentru întreaga cultură românească.

Posesor al unei minţi analitice, el este o sursă nesecată de ipoteze dintre cele mai îndrăzneţe, dintre cele mai neaşteptate. A trăit între cărţi şi pentru cărţi. Un devotament mai rar întâlnit într-o lume stăpânită de morbul infect al materialismului, al goanei după căpătuire cu orice preţ.

A creat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” Centrul Naţional de Hasdeulogie pe care l-a dotat cu volume şi din biblioteca personală. Era unul dintre marii împătimiţi de tema Familia Hâjdău-Hasdeu.

Mi-amintesc cum ne plimbam prin Cimitirul Central din Chişinău şi Pavel Balmuş toate mormintele pe care le remarca le raporta la B.P. Hasdeu sau la Alexandru Hâjdău. Cunoştea nu doar profesorii, ci chiar şi pe unii colegi de clasă ai ilustrului savant basarabean.

Colecţia de carte donată Bibliotecii Naţionale a R. Moldova îl reprezintă cu desăvârşire.

Deşi în dedicaţia la actul de donaţie Pavel şi Clara Balmuş încearcă o explicaţie a gestului, dincolo de cuvintele scrise mai rămâne un adevăr pe care-l vor descifra, poate, doar generaţiile viitoare:

„…Ceea ce se numeşte aici Colecţie [a Clarei şi a lui Pavel Balmuş] constituie doar o parte din (posibil) unica noastră «avere familială», adunată din greu, poate şi cu nerăsplătite eforturi, sacrificii materiale, dar cu tragere de inimă, alte «loturi» şi «seturi» de literatură ajungând şi în posesia a încă câtorva biblioteci, muzee din Chişinău şi din Ţară.

Trăim, acum, un nedisimulat sentiment de satisfacţie, după ce am împărtăşit şi altora (inclusiv celor doriţi a-şi potoli setea de cunoaştere şi lectură, a unor eventuale râvnite şi căutate izvoare livreşti) dintr-o adevărată «zestre spirituală» a unei familii, care nu s-a limitat să «ascundă» prezenta Colecţie între rafturile unei «biblioteci (strict) particulare», inaccesibile nu numai publicului larg de cititori, ci şi celor apropiaţi, prietenilor…”

Colecţia cuprinde o vastă arie literară. De la cărţile clasicilor până la plachetele debutanţilor. S-a format preponderent în anii ’90 ai secolului trecut, odată cu deschiderea frontierei cu România şi cu schimbul intensiv de carte.

În paralel cu volumele procurate, majoritatea cărţilor au parvenit din partea autorilor, a alcătuitorilor, ori a îngrijitorilor de ediţii şi, respectiv, poartă autografele lor, şi prin aceasta valoarea colecţiei capătă o pondere deosebită.

Prevalează cartea ştiinţifică, ceea ce este explicabil: domeniul preferat al lui Pavel Balmuş, e anume acesta. Colegii de breaslă în speţă au dorit cu tot dinadinsul să ştie şi opinia lui P. Balmuş, fiindcă părerea lui contează.

O bună parte din colecţie reprezintă, pur şi simplu, mărturia unei simpatii deosebite de care se bucură cărturarul şi eruditul P. Balmuş. Din cele 561 de titluri din care este constituită colecţia mai bine de 200 se referă la opera lui M. Eminescu ori la viaţa şi activitatea poetului. Această tematică constituie cheia de boltă a colecţiei. Şi dacă la volumul acesta se adaugă valoarea pe care o conferă autografele autorilor, atunci putem conchide că doar aceste cărţi la o adică pot forma fără probleme o colecţie separată. Dar în cazul de faţă avem o colecţie concepută de un bibliofil. Deci, cartea de referinţă şi în speţă cartea cu tematică bibliofilă este a doua cheie de boltă. Căci rari sunt amatorii ce pun preţ pe asemenea gen de carte, care, în fond, reprezintă adevărata istorie a cărţilor.

Valoarea absolută a acestei colecţii va fi apreciată la nivelul cuvenit doar peste două-trei generaţii când se vor studia nu ediţiile separate, dar în baza colecţiei se va face o rentgenografie a epocii, a năzuinţelor şi eşecurilor noastre în lumina unor ediţii care ne-au fost sau nu aproape.

Gestul familiei Balmuş de a crea un Centru Naţional de Hasdeulogie, de a dona colecţia Bibliotecii Naţionale a RM mi se pare semnificativ şi firesc. Firea lor filantropică prin excelenţă şi dorinţa sinceră de a se împărtăşi cu semenii nu putea să nu se materializeze. Şi acest sentiment firesc pentru nişte cărturari veritabili, în sensul superlativ al noţiunii, s-a transformat într-un monument al culturii, într-o veritabilă confirmare a eternităţii actului artistic şi filantropic.

Iurie COLESNIC