Biblio Polis - Vol. 56 (2015) Nr. 1  
ARHIVA  
VIAŢA FILIALELOR / LIBRARY`S BRANCHES LIFE / ЖИЗНЬ ФИЛИАЛОВ
Larisa ARSENI
Mărţişorul – datină străveche pe pământul românesc

MĂRŢIŞORUL – DATINĂ STRĂVECHE PE PĂMÂNTUL ROMÂNESC

Larisa ARSENI, 
Maestru în Artă, colaboratoare la CAIE

„Mărţişorul prins la piept

Şi dăruit de când e firea

Să-ţi ocrotească gândul drept

Şi rostul casei, şi iubirea…”

(Folclor)

Ca peste tot la noi, şi la Centrul Academic Internaţional Eminescu a sosit mult aşteptata primăvară, aici totul abundă în culorile alb şi roşu. Portretul de pe covor al Marelui Poet Eminescu este împodobit cu mărţişoare, dăruite de cititorii şi oaspeţii noştri. Datină străveche pe pământul românesc, Mărţişorul este o practică aproape unică în sud-estul Europei, fiind întâlnită la români, dar şi la bulgari, greci, macedoneni şi la ucrainenii de apus. Simbol al reînvierii naturii, al vitalităţii şi purităţii râvnite de toţi membrii unei colectivităţi umane, indiferent de vârsta lor. Mărţişorul este poate cel mai expresiv mijloc plastic conceput de înaintaşi pentru a marca vizual „capul de primăvară”, începutul acestui anotimp – ziua de 1 martie. Important prag simbolic între iarnă care s-a dus şi primăvara care stă să vină, această zi a fost considerată multă vreme început de an calendaristic, atunci când lumea antică împărţea anul doar în două anotimpuri, în concordanţă cu succesiunea marilor cicluri biovegetale.

Sosirea primăverii la români se mai asociază cu Zilele Babei sau Odochia, care nicidecum nu vrea să cedeze şi îşi tot scutură cojoacele, cele douăsprezece la număr, dar până la urmă primăvara învinge şi intră în drepturi la ei. Cu această ocazie la CAIE s-a produs un eveniment ce ţine de tradiţia ancestrală a Mărţişorului. La masa rotundă pe această temă au asistat elevii clasei a VIII-a din LT „Liviu Rebreanu”, însoţiţi de profesoara de limba şi literatura română, doamna Ina Pecza-Puşcaş, grad didactic doi, şi elevii clasei a XI-a de la LT „Dimitrie Cantemir”, împreună cu profesoara de limba şi literatura română, doamna Nina Savca, grad didactic doi. Oaspeţii de onoare au fost colaboratoarele Muzeului Naţional de Etnografie şŞtiinţe ale Naturii doamnele Maria Ciocanu, şef secţie etnografie, şi Valentina Onofriescu, şef secţie relaţii cu publicul, care ne-au prezentat o expoziţie tradiţională, deosebită de mărţişoare şi ne-au iniţiat în istoricul acestui ritual – obicei al românilor de pretutindeni, al bulgarilor, macedonenilor şi ucrainenilor. Dna Maria Ciocanu s-a oprit, în special, la personajul Babei Odochia, care este calificat ca Demon, Zeiţă agrară, Divinitate, care face parte din panteonul autohton din perioada neolitică (7000 de ani î. Hr.), dar şi Apărătoarea izvoarelor, adică, Matca apelor. Este un personaj îmbătrânit, ca şi Moş Crăciun, Moş Nicolae, şi trebuie să moară ca natura să poată reînvia odată cu sosirea primăverii. Ne-a vorbit despre ritualul-simbol al Mărţişorului, despre semnificaţia lui cromatică, roşu, alb, negru, uneori şi albastru. Roşul – asociat cu focul, sângele şi soarele – simbolizează viaţa, deci femeia. Albul – asociat cu lumina – simbolizează înţelepciunea bărbatului. Şnurul Mărţişorului, reprezintă îmbinarea acestor două simboluri. Mărţişorul este, concomitent, mijloc de apărare, dar şi expresie simbolică a transferului de însuşiri benefice, exprimate prin simbolismul culorilor – roşu ca emblemă a vitalităţii maxime şi albul ca formă de concretizare a purităţii imaculate.

Doamna Maria Ciocanu ne-a mai informat despre multiplele studii etnofolclorice, care au cercetat istoria apariţiei şi semnificaţia Mărţişorului. Timpul purtării Mărţişorului variază de la o zonă la alta, se pune la mână sau la gât (mai rar la picior); acuma – mai nou – la piept, în ajunul zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, încărcându-l cu multe energii şi dorinţe. Unii îl poartă ١٢ zile, alţii o lună sau până apar primele flori ori păsări călătoare. Dar în sudul Moldovei aşa-numitul „Mărţiguş” se păstrează până la Sărbătorile de Paşte, astfel dându-i sensul de continuitate a semnificaţiei. Doamna Valentina Onofriescu ne-a vorbit, în special, despre expoziţia de mărţişoare pe care a adus-o de la muzeu. Ne-a povestit din istoricul fondării muzeului. Astfel, Muzeul a fost întemeiat în ١٩٠٢, iar primul director a fost domnul Alexandru Stuart. Doamna ne-a informat că cel mai vechi Mărţişor din colecţia muzeului are circa ١٠٠ de ani, iar colecţia numără astăzi mai mult de 700 mii de exemplare. Un criteriu important la selectarea mărţişoarelor este ca acestea să fie confecţionate în concordanţă cu tradiţia. De mai mulţi ani la Muzeul de Etnografie şi Ştiinţe ale Naturii se organizează un Festival-concurs la care pot participa toţi doritorii, indiferent de vârstă şi naţionalitate, doar să ţină cont de condiţiile impuse. Străvechiul simbol al perpetuei regenerări vegetale, al purităţii şi vitalităţii umane, Mărţişorul constituie şi astăzi o practică activă în toate casele românilor, de la sate şi oraşe, pierzându-şi totuşi anumite proprietăţi ale sale de talisman, devenind mai mult un simbol al prieteniei sau al iubirii, al aprecierii şi al respectului. Elevii au rămas impresionaţi de informaţia amplă şi captivantă auzită în cadrul mesei rotunde, au rămas la fel de impresionaţi de frumuseţea şi diversitatea tehnicilor de confecţionare a mărţişoarelor prezentate în expoziţia vernisată, care număra câteva sute şi niciunul nu se repeta, exprimând mulţumirea organizatorilor şi oaspeţilor. Uimeşte creativitatea meşterilor, ingeniozitatea şi inventivitatea.

Dar cel mai mult bucură faptul că tradiţia este vie, prosperă şi nu-şi pierde din intensitate. Unii tineri au decis să lase câteva gânduri: „Un sincer mulţumesc pentru tot ce am auzit şi am văzut aici. Urăm o primăvară minunată colaboratorilor Centrului Academic Internaţional Eminescu, în speranţa unor noi întâlniri.” Subscriu elevii de la LT „D. Cantemir”. Elevii de la LT „L. Rebreanu”, Nicoleta Tacu, Gabriela Enachi şi Maria Hâncu, au mărturisit: „Ne-a plăcut foarte mult expoziţia de mărţişoare, atât de simple la prima vedere… Am aflat multe lucruri utile şi frumoase, mulţumim pentru emoţiile sincere şi pozitive create.” Doamnele Maria Ciocanu şi Valentina Onofriescu de la MNEIN şi-au lăsat impresiile în Cartea de Onoare a CAIE: „Mulţumiri organizatorilor pentru inspiraţia de a transmite mesajul Mărţişorului elevilor prin colecţia de mărţişoare de la muzeu.”