Biblio Polis - Vol. 49 (2013) Nr. 3   
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Lucian POSTU
Un Don Quijote machiavellic

Să nu mint: acum 17 ani, era cît pe ce să mă încaier cu Andrei Ţurcanu… Aşa că ştiu destul de bine din ce cute e făcut. Ştiu că nu-i nici balerin, nici călugăr, nici costum umblător. Am fost lîngă el, cînd mulţi plimbau prin gură etichetele slinoase şi parşive îmbălate de alde Iurie Roşca şi kantora lui. Am învăţat de la el ce era de învăţat, ca de la o cătană bătrînă, chit că dumnealui, ca orice partizan tăbăcit, n-are timp de lecţii. Şi nici de crîcneli . Daa
(nu-mi spuneţi…), Andrei Afanasi’ci îi tari stroghi, dak’ n-ai făcut întocmai, apu’… V-am spus doar k iară s’ ni încăierăm

Datorită lui, am reuşit în 1995 să ajung la Ilie Ilaşcu şi la camarazii lui, în închisorile din Tiraspol şi Hlinaia. Datorită lui, glasurile lui Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa s-au auzit atunci la BBC, adică în toată lumea. Atunci, meritul meu a fost doar că am avut încredere în Andrei Ţurcanu, dincolo de mizeriile şi şuşotelile guzganilor sau şoriceilor de Bîc. Aşa am putut întîlni patru extratereştri români, născuţi în Basarabia şi uitaţi acum, desigur, de România.

Ştiind ce echilibristică a făcut Andrei Ţurcanu pentru a face posibile acele interviuri din închisorile transnistrene, am înţeles atunci mai multe lucruri. Că mai toţi cei care îl spurcau pe la colţuri nu meritau nici măcar să-i adape caii. Şi că domnul doctor habilitat Andrei Ţurcanu e o combinaţie neverosimilă de machiavelism şi donquijotism. Atunci am înţeles, ca un ateu serios ce sînt, că nu e chiar utopie îndemnul unui învăţător din Nazaret: fiţi înţelepţi ca şerpii şi curaţi ca porumbeii.

Dacă credeţi că umflu aiurea beşica, o să vă spun, odată, cum am stat împreună de vorbă şi de ce am convenit, în ’96, că vom lucra în stafful de campanie al lui Lucinschi. Da, pe vremea cînd nimeni nu se gîndea că la Chişinău ar putea lucra consultanţi electorali din România. Dar asta-i altă poveste. Ca şi vînătăile de pe coastele consilierului prezidenţial Andrei Ţurcanu, după ce, încălcînd ordinul şefului său, Lucinschi, a refuzat să predea preşedinţia Partidului Social-Democrat actualului euro-atlantist Anatol Ţăranu.

Cît despre intelectualul Andrei Ţurcanu… e cam ca şi cu politica, tizîcul cu pretenţii de beton nu suportă cărămida, mai ales dacă-i colţuroasă. Poate spune un om inteligent şi de bună credinţă că Andrei Turcanu ştie mai puţină carte, ori scrie mai rău ca vreun academician, de sau fără onoare? Dimpotrivă. Da, ştiu, ca să fii academişian, pe Bîc, tre’ să scrii un ţuhal de sacinenii despre opera lui Joric di la Brătuleni sau a lui Goşa di la Vadu Oii. Sau să prezinţi spectacolele omagiale ale unei poete f., f. blonde.

Eu cred că lui Andrei Afanasi’ci ‘i de-ajuns că e urmaşul lui Vasile Coroban. Iar cu kkdemia… vorba lui Valentin Mândâcanu, cînd lumea se mira că n-are doctorat: „Lasă mai bine să se mire că nu-l am, decît că-l am…”

Ca să închei: da, Andrei Ţurcanu are multe lipsuri, regretabile. Păcat doar că nu sînt mai mulţi imperfecţi ca el.

Iaşi, 1 septembrie 2013