Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOLOGI, BIBLIOFILI ŞI COLECŢIONARI / БИБЛИОЛОГИ, БИБЛИОФИЛЫ, КОЛЛЕКЦИОНЕРЫ / LIBRARIUS, BIBLIOPHILES, COLLECTORS
Iurie COLESNIC
Un colecţionar de elită – Gheorghe Bezviconi
Bibliopolis - www.hasdeu.md

Basarabia a avut parte de mulţi şi diverşi colecţionari. Marea lor majoritate şi-au făcut colecţii în zona imprimărilor, adică: filatelie, cărţi poştale, cărţi, dar din acest şir de colecţionari, sunt câteva nume de referinţă, fără colecţiile cărora nu ne putem imagina Basarabia.

Atunci când vorbim despre carte, gândul merge imediat la colecţia Petre Draganov şi la muzeul cărţii organizat de el la Comrat. Când vorbim despre colecţia de poze, gândul ne duce la Emanoil Poleak; când vorbim despre o colecţie de antichităţi, ne apare în minte arheologul Ion Suruceanu şi muzeul Pontului Scitic, fondat de el... În acest şir un loc distinct îl ocupă o colecţie de unicate – grafică, pictură, sculptură etc., colecţia lui Gheorghe Bezviconi.

Valoarea acestei colecţii este inestimabilă din cauza că arta basarabeană interbelică aproape că nu s-a păstrat. Colecţia Muzeului de Stat, care o înglobase şi pe cea a Pinacotecii Municipale, fiind evacuată în 1941, la începutul războiului, a dispărut.

S-au păstrat accidental unele lucrări în familiile creatorilor ori la rude şi prieteni, de aceea colecţia cea mai bine întocmită rămâne a fi cea a lui Gheorghe Bezviconi, însumând circa 100 de piese.

La ora actuală acest tezaur se păstrează la Iaşi, într-un depozit al Filialei de aici a Academiei Române. Prin testament, Tatiana Bezviconi a stabilit câteva condiţii principiale care, dacă ar fi îndeplinite, colecţia ar ajunge la Chişinău. Actualmente ea se află în posesia istoricului Ştefan Gorovei, care legal o deţine.

Înainte de a înşira o listă de autori prezenţi în colecţie, doresc să prezint o biografie nu prea mare a acelui care a fondat-o, fiindcă de caracterul colecţionarului, de viziunile lui, de gusturile lui estetice depinde valoarea acesteia. Iar pentru a-i aprecia calităţile trebuie să cunoaştem meandrele destinului acestui om neobişnuit care a fost Gheorghe Bezviconi. S-a născut la 14 aprilie 1910, în orăşelul Jitomir, din Ucraina. La 14 ani debutează în presa de limbă franceză. La 17 ani publică primul articol în presa de limbă rusă. La 23 de ani, cu contribuţia financiară a mamei sale, Sofia, începe edita­rea în limba română a unei reviste de istorie – Din trecutul nostru – fără precedent în istoria publicisticii noastre.

A colaborat la toate publi­caţiile basarabene, începând cu cele mai presti­gioase – Viaţa Basarabiei, Cuvânt moldovenesc – şi terminând cu cele mai puţin cunoscute, inclusiv cu cele de limbă rusă. Semna materialele: Bezviconi, Gh. Bezviconâi, George Bezviconi, G.B., Gh. Bohuş, Alexis Gurji; Gh. Moldovan, Nicolae Pândaru, Nico­lae Strajă. Şi-a tipărit scrierile şi în presa din Vechiul Regat: în Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare, Revista istorică, Revista Fundaţiilor regale, Cetatea Moldovei ş.a.

A publicat la Chişinău studiile: Cărturarii basarabeni (Chişinău, 1940), Educaţie şi cercetăşie (Chişinău, 1932), Manuc-Bey (Chişinău, 1938) ş.a.

În 1937, a plecat din Basarabia, stabilindu-se iniţial la Iaşi, apoi la Bucureşti, dar a continuat să tipărească lucrări solide şi importante pe teme pre­ferate: Din alte vremi (Bucureşti, 1940), Romancierul D. Moruzi (Iaşi, 1940), Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru (vol. I-II, Bucureşti, 1940-1943), Cimitirul „Bellu” din Bucureşti (Bucureşti, 1941), Mănăstirea Japca (Bucureşti, 1942), Costache Stamati, familia şi contemporanii (Iaşi, 1942), Zamfir Ralli-Ar­bore (Iaşi, 1943), Profiluri de ieri şi de azi (Bucureşti, 1943), Puşkin în exil (în colaborare cu Scarlat Callimachi; Bucureşti, 1947), Despre haiduci (Bucureşti, 1947), Serghei Lazo (Bucureşti, 1947), Călători ruşi în Moldova şi Muntenia (Bucureşti, 1947), Manuscrisele ruseşti ale Academiei RPR (Bucureşti, 1949), Contribuţie la istoria relaţiilor româno-ruse (Bucureşti, 1962), Necropola capitalei (Bucureşti, 1962; Chişinău, 1997) ş.a.

Nostalgia după Basarabia a retopit-o într-un ro­man pe care nimeni nu îndrăznea să-l editeze şi care, scris de autor în 1952, abia în 1990 a văzut lumina tiparului în revista Kodrî sub denumirea Poslednii lişnii celovek (Ulti­mul om de prisos).

Tânărul autor-editor s-a învrednicit de mai multe distincţii: Me­dalia Mare de Aur a Institutului de Istorie şi He­raldică francez (1935), Medalia de onoare a Societăţii Aca­demice „Arte-Sciences-Lettres” din Franţa (1936); Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române ş.a.

A dispărut din lumea noastră aproape anonim, la 30 aprilie 1966, la Bucureşti.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Nu am fi obiectivi dacă nu am prezenta biografia păstrătoarei testamentare a colecţiei, a Tatianei Bezviconi, care până la moartea ei a supravegheat păstrarea integrală a ei şi a avut grijă să întocmească toate actele legale, ca această colecţie în niciun caz să nu fie dispersată sau depozitată pur şi simplu în fonduri şi expusă ocazional. Consider că principialitatea ei a salvat acest patrimoniu, moment curios în istoria noastră, când o străină venită din Rusia se îngrijeşte de avuţia spirituală a unui alt popor. Un devotament mai rar întâlnit la populaţia autohtonă şi, ca exemplu negativ, pot să dau două cazuri, când colecţia lui Ion Suruceanu – 12 mii de monete antice – au fost vândute pe părţi la diferite muzee şi colecţionari particulari, pierdere irecuperabilă pentru cultura şi patrimoniul nostru. O parte din piese au nimerit la muzeul din Odesa, o parte din biblioteca muzeului a nimerit la Iaşi şi astăzi este foarte greu să-ţi faci o închipuire clară despre colecţia lui Ion Suruceanu, despre muzeul acestui înaintaş al culturii româneşti.

Un alt caz îl reprezintă colecţiile de documente şi cărţi ale lui Paul Gore pe care urmaşii au vândut-o tot pe părţi la câteva biblioteci şi la persoane particulare. Astăzi a vorbi despre colecţia lui Paul Gore este imposibil.

În acelaşi context se prezintă şi cazul colecţiei pictorului Vasile Blinov, când după moartea autorului această colecţie a nimerit în mâinile fiului, iar fiul moştenitor pe drept a transmis-o Muzeului Naţional de Arte din Chişinău.

Testamentul soţiei lui Gh. Bezviconi este scris cu aceeaşi demnitate cu care a ştiut să şlefuiască fiecare clipă pe care a trăit-o:

„Către Academia RS România

Iaşi

Subsemnata Tatiana G. BEZVICONI, domiciliată în Bucureşti, str. Emil Bodnăraş, 45, bloc T7, et. I, apt. 15, Vă aduc la cunoştinţă următoarele: am păstrat timp de 19 ani arhiva rămasă de la soţul meu, istoricul Gheorghe G. Bezviconi (1910-1966); azi, sunt în situaţia de a dori ca această arhivă să se afle, spre bună păstrare, într-un loc unde sunt oameni care pot preţui valoarea şi însemnătatea ei.

Întrucât soţul meu a fost un istoric al Moldovei întregi, la sugestia prietenilor şi sfătuitorilor mei I. Răduţiu, dr. Dan Berindei şi Ştefan S. Gorovei, depun la Filiala Iaşi a Academiei RSR această arhivă, compusă din manuscrise, fişe, însemnări etc., rugând pe toţi cei care vor folosi informaţii din arhiva lui Gh. Bezviconi să menţioneze acest lucru în studiile lor. Însărcinez pe Ştefan S. Gorovei să vegheze la folosirea corectă şi cinstită a manuscriselor, notelor, însemnărilor şi fişelor soţului meu.

În afară acestora, de la soţul meu a rămas şi o colecţie de artă, alcătuită din câteva zeci de tablouri şi câteva sculpturi de Miliţa Pătraşcu (catalogul este anexat). Dorinţa expresă a soţului meu a fost ca această colecţie să fie donată Muzeului din Chişinău, atunci când acest lucru va deveni posibil. În aşteptarea acestui moment, doresc ca Filiala din Iaşi a Academiei RS România să păstreze în depozitul său această colecţie de artă. Singurele condiţii pe care le am în legătură cu această colecţie sunt următoarele: 1) să nu fie împrăştiată şi 2) să nu fie expusă.

De îndeplinirea celor de mai sus se va ocupa istoricul Ştefan S. Gorovei.

Tatiana G. Bezviconi

Bucureşti, 14 aprilie 1985”.

A murit la Bucureşti şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu, alături de omul pe care l-a venerat şi lângă care, chiar fiind o emigrantă, s-a simţit atât de fericită.

Conştient am ales această personalitate pentru a ilustra tragedia expatrierii cu toate dedesubturile ei ştiute şi neştiute, bănuite şi nebănuite. Un bărbat e mai puţin preocupat de detalii, el e mereu pus pe afirmare şi e în aşteptarea unor evenimente radicale, a unor fapte epocale. Pe când optica unei femei este profund realistă, mai casnică, mai veşnică…

Cine va scrie istoria emigraţiei ruse în sec. XX va trebui să apeleze şi la aceste succinte notiţe biografice, căci fără ele tabloul epocii va fi necomplet.

În continuare, reproducem parţial lista autorilor şi lucrărilor din care este formată colecţia lui Gheorghe Bezviconi. Sunt nume de referinţă în arta plastică basarabeană şi cea românească:

Arbore Nina: Intrarea în bisericuţă (gravura pe linoleum), Maica stareţa;

Bezviconi Gavriil A. (tatăl istoricului Gh. C. Bezviconi): Autoportret (ulei);

Baillayre August: Vedere asupra periferiei Chişinăului (văzută din curtea şcoalei de Belle-Arte), Culesul viilor la Chişinău (ulei);

Baillayre Tania: Punte veche din Banat (acuarelă), Primăvară (gravură în două culori), Chişinău (gravura), Zbor vechi (gravura), Trandafirii galbeni (acuarelă);

Berezovschi Mihail: Peisaj de toamnă basarabean (acuarelă);

Bulat Iurie: Seră din suburbia Chişinăului (Bariera Sculeni) (ulei);

Catargi George: Drumul (ulei), Peisaj de iarnă (schiţă), Pictorul N.I. Gumalic (schiţă);

Costiurin Gheorghe: Buzgaz-port-61 (tempera), Icoana Sf. M.M. Gheorghe (stil bizantin, 1970);

Climaşevschi Alexandru: Împrejurimile Lipcanilor (ulei), Târgul Lipcanilor (ulei);

Cogan Şneer: Vilă la Chişinău (acvaforte), Maica Domnului (litografie), Cap de bătrână (desen);

Cogan Moisei: Femei la baie (linogravură);

Cudinoff Anatolie: Ghecet (peniţă uscată);

Fiurer Grigore: Portretul Anastasiei P. Dicescul – cântăreaţă (ulei);

Gheorghiţă Mihail: Portretul unui necunoscut (ulei);

Gorohova (Goreanu) Zina M: Flori (acuarela);

Gumalic Gheorghe: Necunoscuta (ulei), Autoportret (ulei), Peisaj de iarnă (ulei), Portretul lui Pavel V. Dicescul (ulei);

Ivanov Nadejda: Portretul Ecaterinei N. Sumarocova (ulei), Flori (ulei);

Kiriacoff Theodor: Casă ţărănească în Basarabia (ulei), Casa eparhială (în construcţie) (gravură), Fântâna de la Bahcisarai şi Cerevic (acuarelă), Dama de pică (miniatură, acuarela), Peisaj (acuarelă), Moş Ion (statuetă, lemn), Puşkin la examenul de la liceu (ilustraţie), A.S. Puşkin cu soţia Natalia N. Puşkin (ilustraţie), Finalul luptei de la Borodino (compoziţie, tuş), Biserica „Trei Ierarhi” (schiţă, ilustraţie), Grevă (Chişinău) (compoziţie), Împrejurimile Braşovului (acuarelă), Satulung (Braşov) (acuarelă);

Luzanovscaia Lidia: Biserica veche din Ivancea (jud. Orhei) (1927), Natură moartă (proprietatea dlui Al. Plămădeală);

Lowendal Gheorghe: Biserica de la Mănăstirea Horecea din Bucovina (1943);

Malek Elena: O siluetă feminină (tempera, tuş);

Maleşevschi Eugenia: Interiorul unei case din Ivancea (ulei); Portret de femeie (1903), Natură statică (1906), Autoportret (1910);

Miciu-Nicolaevici Constantin: Apus (acuarelă); Nocturne (pastel, 1939), Interior, Peisaj;

Petraşcu Miliţa (Miciu-Nicolaevici): sculptură – Ştefan cel Mare (relief, cărămidă arsă), Capul unui tânăr (relief, ghips colorat), Ralli-Arbure Zamfir, Portretul lui M.I. Sinadino (acuarelă), Bustul istoricului Gh. C. Bezviconi (ghips vopsit), Bustul T.A. Bezviconi (ghips), Portretul istoricului Gh. G. Bezviconi (acuarelă), Sf. Gheorghe (relief, ceramică);

Popova Nina: Biserica din Ivancea (ulei);

Rusu-Ciobanu Natalia: Stradă din Bistriţa (acuarelă);

Rusu-Ciobanu Victor: Praga (acuarelă);

Şeptelici Tania (Tatiana Samoilă): Biserica „Sf. Ilie” la Câmplung-Muscel (monument istoric);

Storck Frederic: Ciobănaş (sculptură), Medalie de bronz. Aniversarea a 100-a a Liceului unde a învăţat poetul Puşkin, Medalie de bronz, mici vase decorative (şapte bucăţi). Arta naţională românească (ceramică), Desenul viticultorului Aivaz (ulei cu tempera);

Serbinov E.P.: Valuri, Marea Neagră (acuarelă, ciclu din două lucrări);

Uţă Chelaru Elena: Roată (ulei), Drumul (miniatură, ulei), Trandafiri (ulei), Bărci pe Dunăre (acuarelă), Dunărea la Măcin (ulei), Ursuleţul Mişenka (desen cu peniţa), Lalele (pastel), Bărci la Tulcea (ulei);

Verona Paul: Vedere asupra periferiei Iaşilor (Biserica Rufeni, în depărtare mănăstirea Socola);

Vlăduţ-Efremov Ivonne: Budapesta (acuarelă);

Zottoviceanu Elisabeta (Luzghin): Ostaşul român (acuarelă), Furtună pe mare (acuarelă).

În câteva rânduri am insistat la conducerea municipală şi la cea republicană ca să ne ajute să aducem la Chişinău colecţia lui Gheorghe Bezviconi. Am avut o întrevedere, în acest sens, cu Ştefan Gorovei, care păstrează colecţia, cu Elena Uţă Chelaru, nepoata colecţionarului, artist plastic. Toţi sunt de acord să predea colecţia la Chişinău, unica condiţie pe care ei o pun este ca instituţia care preia acest patrimoniu să îndeplinească exact prevederile testamentului, adică colecţia să fie expusă integral, arătându-se exact cine sunt posesorii colecţiei.

Consideram că dacă Muzeul Municipal ar fi avut o clădire adecvată, câteva săli puteau fi repartizate pentru expunerea acestei colecţii. Dar aşa cum Chişinăul n-a soluţionat problema muzeului, un spaţiu potrivit n-a fost găsit.

La ora actuală, când se renovează Muzeul Naţional de Artă, apare posibilitatea de expunere a acestei colecţii, adică în cadrul muzeului trebuie să existe câteva săli „Gheorghe Bezviconi” şi în cazul acesta ar fi mai uşor de îndeplinit condiţiile testamentului. Totul depinde de viziunile conducerii, în primul rând, mă refer, la Ministerul Culturii, care până în prezent a fost destul de reticent la propunerile de soluţionare a acestei probleme de interes naţional. Când zic interes naţional, o spun foarte diplomatic, fiindcă în fond este o crimă când un patrimoniu de unicate se află în depozit, iar noi nu ne putem face o imagine clară asupra creaţiei plastice într-o epocă întreagă – epoca interbelică.

Macăr după 100 de ani de la naşterea celebrului istoric este necesar ca drama acestei colecţii să-şi găsească un deznodământ fericit.

Iurie COLESNIC