Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANIVERSĂRI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Vlad POHILĂ
Fără de O. Ghibu viaţa noastră ar fi mai lipsită de rosturi...

Chiar dacă a apărut într-o perioadă de mari, tulburătoare şi esenţiale schimbări pentru spaţiul pruto-nistrean, Biblioteca „O. Ghibu” a fost de la începuturile sale o nemaipomenită surpriză pentru noi, un miracol al cărui farmec îl mai simţim şi astăzi, aproape că neprimenit. Obosiţi de cumplita rusificare la care am fost expuşi în anii de ocupaţie sovietică – inclusiv prin intermediul bibliotecii, al cărţii, al lecturii –, din 1992 mergeam la „Ghibu”, – noua filială a Bibliotecii „B.P. Hasdeu”, cu un sentiment al incredibilului, al imposibilului: oare să fie acolo chiar toate cărţile româneşti? Multe, diferite, frumoase, acelea extrem de dorite?...

Noua bibliotecă era avantajată şi de aşezarea sa – în chiar inima Chişinăului, la câteva zeci de metri de Aleea Clasicilor sau de monumentul falnicului Ştefan cel Mare şi Sfânt! Avantajată era şi de interiorul conceput original, modern, comod, atrăgător. Şi de echipa formată din doamne şi domnişoare simpatice, competente, amabile. Totuşi, principalul centru de atracţie îl constituiau, neîndoios, cărţile, revistele, ziarele! Apoi, peste puţin timp – şi manifestările culturale, care atrăgeau utilizatori şi simpli vizitatori de cele mai incredibile categorii sociale, culturale şi chiar naţionale. M-am convins de marea diversitate, dar şi de impresionanta consistenţă a fluxului de persoane interesate din propria experienţă, prin 1996, când am fost solicitat să ţin la „O. Ghibu” un ciclu de prelegeri, intitulat nepretenţios Lecţii de română... La început, la prelegerile pe care le improvizam, eu sau alţi invitaţi, veneau elevi de la liceele din vecinătate – româno-francez „Gheorghe Asachi” şi româno-englez „Mircea Eliade”, apoi au prins a se prezenta şi studenţi de la Universitatea de Stat, de la ULIM, de la Universitatea „Ion Creangă”. Şi ce mi s-a părut mai surprinzător – printre audienţi erau şi tineri studioşi de la Politehnică, de la Colegiul de informatică, dar şi oameni afirmaţi în profesie, ba chiar şi nişte pensionari. O domnişoară avea de fiece dată câteva întrebări aparent de serviciu: „Dar cum e corect: aşa sau altfel?” sau „Iată, unii colegi de-ai mei spun aşa, iar alţii – zic cu totul altfel... Cine are dreptate?” Cu timpul, am auzit de la ea şi nişte întrebări mai puţin obişnuite, axate pe etimologia unor cuvinte româneşti, apoi şi chestiuni de gramatică, mai târziu – şi de literatură română. Peste ceva timp era să aflu că e studentă la „Ion Creangă”, unde învaţă la filologia română şi bulgară. Peste câţiva ani am aflat că îşi face doctoratul în capitala Bulgariei, la Sofia, unde l-a susţinut cu succes, având ca subiect Relaţiile literare româno-bulgare în secolul XX. Despre aceasta mi-a comunicat chiar fosta studentă, mulţumindu-mi pentru lecţiile de română primite la Biblioteca „Onisifor Ghibu”...

Iată doar una din multele amintiri plăcute ce îmi vin în memorie şi în suflet când mă gândesc la filiala de pe strada Nicolae Iorga a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”. La drept vorbind, cele mai frumoase şi mai puternice amintiri de la „Ghibu” sunt legate de evenimentele culturale ce se desfăşoară aici cu o incredibilă ritmicitate şi la un nivel pe care şi l-ar dori multe biblioteci din lume. Adeseori, aceste aduceri-aminte încep, încearcă să treacă la un trecut ireversibil, însă alte persoane, implicate într-un fel sau altul în desfăşurarea manifestărilor, nu dau voie să se aştearnă peste ele neuitarea. Astfel, aflându-mă pe la sfârşitul primăverii lui 2012 la Bucureşti, am avut bucuria de a o reîntâlni pe dna Mariuca Vulcănescu, fiica neîntrecutului economist, filozof, scriitor, patriot şi (vai! se putea altfel cu un adevărat patriot?!...) martir Mircea Vulcănescu. După ce a întrebat ce mai e nou la Chişinău – inclusiv sau în primul rând, dacă acum se vorbeşte mai mult şi mai bine româneşte –, a prins a depăna cu duioşie amintiri de la lansarea, de acum opt ani, a volumului Litanii pentru trei stări: (poezie, teatru, traduceri), de Mircea Vulcănescu (autor. proiect., coord., autor imagini: Vasile Şoimaru; pref. Mariuca Vulcănescu; nota asupra ed., postf. Vlad Pohilă. – Chişinău: Ed. „Prometeu”, 2004. 176 p.: il.). Nu a uitat nici cu cât suflet a recitat actriţa Ninela Caranfil un poem de M. Vulcănescu, nici emoţiile cu care au prezentat un medalion Mircea Vulcănescu elevii din clasele superioare ale Liceului româno-englez „Mircea Eliade”, îndrumaţi de dna profesoară dr. în filologie Veronica Postolachi; ţinea minte şi întrebările ce i le-au pus unii liceeni sau nişte reporteri de la un post de radio foarte bun pe atunci, Antena C, care activa sub egida Primăriei municipiului Chişinău, pe când primar general era dl Serafim Urecheanu. M-am gândit, ascultând-o pe venerabila doamnă Mariuca Vulcănescu, că aceasta înseamnă adevărata împlinire a unui program cultural: când o simplă iniţiativă culturală devine obiect nu numai al comemorării, dar şi al neuitării...

Ceva similar, iarăşi legat de Biblioteca „O. Ghibu”, mi s-a întâmplat după lansarea, în 2005, a cărţii Cugetări de Nicolae Iorga (autor. proiect, coord., autor imagini: Vasile Şoimaru; pref. Barbu Theodorescu; postf., indice tematic Vl. Pohilă. – Chişinău: Ed. „Prometeu”, 2005. 323 p.: il.). Unul dintre nepoţii de la fiică ai faimosului savant, prof. univ. dr. Andrei Pippidi, nu a putut veni la manifestarea de la Chişinău, dar atunci când am avut ocazia să-l întâlnim la Botoşani, la un colocviu Nicolae Iorga, a ţinut să afle amănunte despre felul cum este popularizată opera bunicului său în Basarabia, pe care N. Iorga a iubit-o şi, cât i-a stat în puteri, a ocrotit-o de aspiraţiile imperiale ale ruşilor. Domnul profesor universitar de la Bucureşti s-a amuzat, dar a recunoscut că i-a şi plăcut foarte mult constatarea mea că, după apariţia şi lansarea volumului de cugetări, în Basarabia s-a produs o vădită „iorgizare” a mass-mediei, adică tot mai multe articole de ziar şi revistă, emisiuni radiofonice şi televizate, tot mai numeroşi autori de prelegeri, participanţi la conferinţe, colocvii, simpozioane etc. citează din înţelepciunea lui N. Iorga, îndemnând pe conaţionali să mediteze la câtă dreptate se conţine în cele spuse, cu un secol în urmă, de nemuritorul savant, umanist, patriot şi (iarăşi!...) martir...

M-am referit la ecourile pe care le-au avut doar trei din manifestările produse la Biblioteca „O. Ghibu” şi sper că am convins, chiar şi pe cei mai sceptici, că impactul acestora este unul major, cu reflexe în inimile şi minţile a numeroşi concetăţeni. Dar dacă ar fi să înmulţim asemenea ecouri, asemenea trăiri şi re-trăiri la cifra totală (oricât de aproximativă!) a evenimentelor culturale, instructive, estetice şi civice, româneşti şi general-umane, câte au avut loc la Filiala „O. Ghibu” în aceste două decenii de existenţă a ei? Rezultatul ar fi o concluzie pe cât de categorică, pe atât de îmbucurătoare: activitatea Bibliotecii aniversate a devenit o parte integrantă, o faţetă definitorie a vieţii tuturor conaţionalilor noştri sensibili la cunoaştere, cultură, frumos, bunătate, omenie... Ce alt impact îşi poate dori, la o aniversare, dar şi în existenţa cotidiană – o instituţie bibliotecară? Pentru aceste împliniri, Biblioteca „Onisifor Ghibu” îşi merită pe deplin calificativul pe care l-au dorit şi ctitorii ei: Cetate a românismului viu, creator, dătător de viaţă... O Cetate fără de care viaţa noastră ar fi infinit mai tristă şi mai lipsită de rosturi.

Început de iulie 2012

Vlad POHILĂ