Biblio Polis - Vol. 44 (2012) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ ÎN VIAŢA MEA / МУНИЦИПАЛЬНАЯ БИБЛИОТЕКА В МОЕЙ ЖИЗНИ / THE MUNICIPAL LIBRARY IN MY LIFE
Vitalie RĂILEANU
Confesiuni la timpul prezent
Bibliopolis - www.hasdeu.md

Din capul locului vreau să spun că m-am născut într-o familie unde se citea foarte mult. Părinţii mei, ambii profesori şcolari, mă luau cu ei la Biblioteca orăşenească din Soroca, acolo îşi scriau licenţa, oferindu-mi cărţulii ilustrate ca să tac şi să nu le încurc. Atunci i-am rugat să mă înveţe a citi. Am învăţat alfabetul la vârsta de 4-5 ani. Iată de când Biblioteca este, ;i pentru mine, acea imensă Planetă a Cărţii.

Este cunoscut faptul / adevărul că marea artă nu se naşte în exil, iar omul de artă caută mereu legătura cu rădăcinile istoriei, culturii, cu tradiţiile pământenilor săi, tot atât de sigur e că tradiţiile şi acel farmec al lecturilor au nevoie de cât mai multe seismografe care să le înregistreze şi cele mai imperceptibile vibraţii. Biblioteca le întruneşte pe toate! Eu sunt doar o cutie de rezonanţă ce amplifică sufletul Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, respiraţia, dar şi inspiraţia, venind din suprapuse lecturări, din trăiri spirituale şi din multe, nobile, renunţări.

Anii mei de studenţie, doctorat, munci la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, se înscriu în categoria faptelor pozitive trăite în Bibliotecă.

Fac de două decenii (aproximativ) critică literară. Am cultivat şi mai cultiv cronica, considerând-o (spre deosebire de unii colegi de breaslă) o specie majoră, capabilă a demonstra vocaţia de critică, mai utilă în efortul de a contribui la formarea gustului estetic al cititorului. Iată de ce, tot ce am scris, publicat, editat – s-a născut în Bibliotecă!

Un adevărat cetăţean al Ţării, un adevărat om de cultură trebuie, după opinia mea, să se informeze să aprecieze adevărul istoric sorbit dintr-o operă literară printr-o analiză la obiect, găsind-o tot în Bibliotecă!

Omul de cultură versus criticul literar (pe care îl reprezint) duce un triplu dialog: cu scriitorul, cu opera literară şi cu Măria Sa cititorul. Nu e greu de observat însă că, nu arareori, dialogului îi este preferat monologul. Şi nu o dată monologul în oglindă. Astfel, cititorul cult ştie să aprecieze. Adevărul îl găseşte în bibliotecă, deoarece aici ne facem ucenicia cultivându-ne: dragostea de Ţară, Neam şi părinţi…

De altfel, astăzi este mult mai necesară promovarea Cărţii de la care pornim. Să nu se uite că este vorba de o continuitate, de un lanţ intelectual şi, dacă pierzi un inel, lanţul se rupe… Omul nu este numai schimbare. Omul nu este numai istorie. Omul este şi setea de absolut, de transcendent. Şi mai este ceva: cel care se formează într-o bibliotecă posedă, în primul rând, o energie biologic transmisă, moştenită adică de la părinţi şi din părinţi, vorba poetului.

Vitalie RĂILEANU,

director, Filiala „Onisifor Ghibu”