Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IMPRESII DE LECTURĂ / O ПРОЧИТАННОМ / IMPRESSIONS
Rima GURĂU
„Cu noi este Dumnezeu”...

(despre cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi)

Cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi au venit ca o rază de lumină în întunericul sufletelor noastre ca să alunge de acolo neştiinţa, ignoranţa, dar mai ales frica şi necredinţa. Nu-mi propun să fac o analiză literară a romanului Diavolul este politic corect*,[1] ci mai curînd aş vrea să expun cîteva cugetări pe care mi le-a provocat lectura acestuia şi a altor cărţi scrise de acelaşi autor. Cred că prin fenomenul Baştovoi au reînviat la noi cîteva generaţii de români, odată ce cărţile Domniei Sale sînt citite cu mare interes de oameni cu vîrste diferite.

Romanul Diavolul este politic corect a descoperit o gravă problemă a societăţii contemporane: necunoaşterea şi nelucrarea duhovnicească. Printre reacţiile la lectura romanului persistă, mai ales, tendinţa de a nu crede că diavolul este o realitate. Cel puţin atît de direct despre acest adevăr nu am mai citit în scrierile contemporanilor noştri, cu excepţia cărţii O istorie a diavolului de Robert Muchembeld în traducerea lui Em. Galaicu-Păun. Proaspăt ieşiţi din ororile ateist-comuniste, încă nu ne-am învăţat minte: Postul, Spovedania, Rugăciunea, lecturile duhovniceşti n-au devenit pentru noi activităţi de căpătîi. Organizăm petreceri şi miercuri, şi vineri, cînd Mîntuitorul stă răstignit pe cruce „şi curge sîngele şuvoi”. Rugăciunea se practică în familii de la caz la caz, religia nu a mai revenit în clasele de liceu, iar tinerii sînt educaţi în continuare cu „valori” ca 8 martie, ziua vinului (sărbătorită pe parcursul a două zile), ziua oraşului (şi nu Hramul sfintelor lăcaşuri) etc. Dacă vorbeşti în şcoală despre valoarea educativă (curativă) a Evangheliei, eşti privit straniu, iar dacă încerci să explici vreunui copil de altă confesiune care este credinţa adevărată, imediat ţi se aduce aminte că vei nimeri la CEDO, că încalci drepturile omului etc. Aşadar, tinerilor nici în familie, dar nici în şcoală nu li se formează o concepţie corectă despre lume. Nu cunoaştem că există un război nevăzut al diavolului cu omul, că rostul vieţii întregi este o luptă cu noi înşine, cu patimile din noi, că lupta ultimelor veacuri va fi una duhovnicească şi că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate mîntui niciun suflet.

Lumea virtuală în care trăim, tendinţa spre lux, comoditate şi bani reprezintă un hău care se cască tot mai negru ca să înghită cît mai multe suflete. Răul este o realitate care ne ispiteşte zi şi noapte pe fiecare dintre noi, vrea mereu să ne copleşească – acesta este mesajul romanului. Observ influenţa magică a titlului asupra unor elevi sau maturi cărora le propun să citească romanul: pe de o parte, ignoranţa şi dezinteresul, iar pe de alta, dorinţa altora de a citi toate romanele autorului. Dar ele nu sînt altceva decît realităţi pe care le trăim cu toţii! Romanul Audienţă la un demon mut confirmă acelaşi lucru: diavolul este o realitate. „Sfîntul Ardealului”, ieromonahul Arsenie Boca, a avut o viziune: satana stînd pe tron înconjurat de slugile sale pe care le trimite în lume să-i convingă pe oameni că diavolul nu există. Dar Dumnezeu e mai puternic şi ne iubeşte mai mult decît ne urăşte diavolul, precum spunea Origen. Nu avem nimic cu lumea întunericului, şi chiar trebuie să o ignorăm cum ne îndeamnă părintele Rafael Noica, dar nici neştiutori nu trebuie să rămînem. Iar ştiinţa cea mai înaltă este sfînta Evanghelie. Dumnezeu nu ne-a făcut proşti, diavolul e cel care şi-ar dori să fim aşa. Iisus a venit pentru cei pierduţi şi rătăciţi. Discursul arhiereului de la finele romanului cu acelaşi nume (Arhiereul) este adresat tuturor împătimiţilor de băutură, tutun şi alte droguri. Iar romanul Nebunul vine cu un miros de floare rară care este iubirea – iubirea cea adevărată. De la Freud la Hristos este o capodoperă care ar trebui să fie studiată în toate universităţile, dar mai ales la Universitatea de Medicină. Ca să nu mai ieşi şocată de la ginecologul care îţi spune că în loc de tratament, „ai nevoie de bărbat” sau care te întreabă cum de la 21 de ani (!) nu ai încă „viaţă personală” (inspirat din cazuri reale). În cartea Puterea duhovnicească a deznădejdii părintele Savatie vorbeşte despre o boală a sufletelor noastre care este împrăştierea minţii şi că „Adam s-a împrăştiat cu mintea cînd a fost amăgit de vrăjmaş. Şi-a desprins mintea de la Dumnezeu, L-a uitat şi s-a dus cu mintea la poamele despre care îi vorbea dracul”. Deci, diavolul este o realitate pe care dacă o ignorăm, păţim ca Adam.

Cărţile ieromonahului Savatie Baştovoi sînt un mare DA spus vieţii, adică lui Dumnezeu. Prin cărţile autorului, Dumnezeu este reabilitat pe pămîntul basarabean. Fenomenul Baştovoi confirmă, a cîta oară (!), adevărul că omul se împlineşte doar prin credinţă.

Rima GURĂU,

profesoară de limba şi literatura română, Colegiul de Construcţii din Chişinău

[1]* Baştovoi, Savatie. Diavolul este politic corect : roman. Bucureşti: Ed. Cathisma, 2010. 190 p.