Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2012 / ЭМИНЕСЧИАНА 2012 / EMINESCIANA 2012
Iurie ZAVADSCHI
Poesii de Mihail Eminescu

La 21 decembrie 1883, deşi pe coperta interioară este trecut anul 1884, apare la Editura Librăriei Socecŭ & Comp. din Bucureşti primul volum cu poezii de Eminescu, având o scurtă prefaţă, semnată de Titu Maiorescu, şi portretul autorului.

„Colecţia de faţă – spune prefaţatorul – cuprinde toate poesiile lui Eminescu publicate în Convorbiri literare de vreo doisprezece ani încoace, precum şi cele aflate pînă acum numai în manuscript pe la unele persoane particulare.

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Publicarea se face în lipsa poetului în Ţară. El a fost totdeauna prea impersonal şi prea nepăsător de soarta lucrărilor sale, pentru a fi putut fi înduplecat să se îngrijească însuşi de o asemenea culegere, cu toată stăruinţa amicilor săi literari.

Poesiile, aşa cum se prezintă în paginele următoare, nu sunt doar revăzute de Eminescu şi sunt prin urmare lipsite de îndreptările ce avea de gînd să le facă, cel puţin la cele vechi (Venere şi Madonă, Mortua est, Egipetul, Noaptea, Înger de pază, Împărat şi proletar, Rugăciunea unui dac, Înger şi Demon).

Dacă totuşi am publicat şi aceste poesii, împreună cu cellelalte, aşa cum se găsesc, am făcut-o dintr’un simţămînt de datorie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pentru iubitorii de literatura noastră toate scrierile poetice, chiar şi cele începătoare, ale unui autor, care a fost înzestrat cu darul de a întrupa adînca sa simţire şi cele mai înalte gîndiri într’o frumuseţă de forme, subt a cărei farmec limba română pare a primi o nouă viaţă.”

Iată titlurile celor 64 de poezii, cuprinse în volum: Singurătate, Lasă-ţi lumea ta uitată, Şi dacă ramuri bat în geam, Pajul Cupidon, Ce te legeni, codrule; Melancolie, Rugăciunea unui Dac, Pe aceeaşi ulicioară, De cîte ori, iubito; O rămîi, Despărţire, Crăiasa din poveşti, Odă, La mijloc de codru des, Venere şi Madonă, Sonet (Iubind în taină), Sonet (Afară-i toamnă), Sonet (Sunt ani la mijloc), Sonet (Cînd însuşi glasul), Sonet (Trecut-au anii), Sonet (S-a stins viaţa falnicei Veneţii), Dorinţa, Mortua est!, Noaptea, Egipetul, Adio, Ce e amorul, Lacul, Înger şi demon, Floare albastră, Se bate miezul nopţii, Înger de pază, Atît de fragedă, O mamă, dulce mamă; Făt-Frumos din Tei, Cu mîne zilele-ţi adaugi, Din valurile vremei, Povestea Codrului, Împărat şi Proletar, Pe lîngă plopii fără soţ, Glossa, S-a dus amorul, Departe sunt de tine, Freamăt de codru, De-or trece anii, Te duci, Peste valuri, Somnoroase păsărele, Revedere, Cînd amintirile, Doina, Mai am un singur dor, Variantă, Altă variantă, Altă variantă, Epigonii, Călin, Strigoii, Satira I, Satira II, Satira III, Satira IV, Luceafărul, Criticilor mei.

Astfel, pe lângă cele publicate anterior de poet, volumul cuprinde şi 26 poezii inedite.

Despre strădania lui T. Maiorescu de a edita o carte cu poeziile lui Eminescu aflăm dintr-o scrisoare a poetului adresată Veronicăi Micle încă din data de 8 februarie 1882: „Titus îmi propune să-mi editez versurile şi am şi luat de la el volumul 1870-71 din Convorbiri unde stau Venere şi Madonă şi Epigonii. Vai, Muţi, ce greşeli de ritm şi rimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putinţă a le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în sfîrşit să cercăm.”

Editarea primului volum de poezii eminesciene este anunţată de revista Familia din 17/29 iulie 1883: „Poeziile lui Eminescu vor apărea cît de curînd într-un volum, care s-a pus sub tipar. Această ştire credem că va face o deosebită plăcere tuturor iubitorilor de literatură română originală.” Şi România liberă din 13 noiembrie 1883 vine să confirme această ştire: „...o noutate îmbucurătoare ne vine: operele complete ale lui Eminescu se tipăresc la Editura Socec, sub îngrijirea d-lui Maiorescu.”

Imediat, probabil după ce s-au tipărit primele exemplare, la 22 decembrie Titu Maiorescu îi scrie Olgăi Călinescu, soţie de general, faţă de care se angajase să-i adune o colecţie din poeziile lui Eminescu:
„...rămăsese vorba să vă aduc o dată poeziile lui Eminescu, pe care eu unul îl ţineam şi îl ţin de cel dintîi poet al României... Mi-a venit gîndul că ar fi mult mai bine o dată adunarea făcută să le întrunesc într-un volum şi să le fac astfel mai accesibile tuturor iubitorilor de literatură.”

Noutatea editorială este semnalată printre primii de Educatorul din Bucureşti, din 25 decembrie, care consemna: „Au apărut, în editura librăriei Socec din Bucureşti, Poesiile lui Mihai Eminescu, într-un splendid volum de 300 pagine, care face cea mai mare onoare artei tipografice române.”

În toată această perioadă Eminescu, grav bolnav, se afla la Viena, internat din a doua jumătate a lunii octombrie 1883, în sanatoriul de la Ober-Dobling.

La începutul anului 1884, Titus Maiorescu îi face o vizită, unde îi duce şi volumul de poezii recent apărut, dar starea poetului nu se ameliorase. La cîteva zile poetul îşi revine şi îi scrie atît lui Maiorescu, cît şi lui Chibici.

Răspunzîndu-i la 16 februarie 1884, Maiorescu îi scrie despre succesul debutului său editorial: „Acum trebuie să mai ştii că volumul de Poesii, ce ţi l-a publicat Socec, după îndemnul meu, în decembrie anul trecut, a avut cel mai mare succes, aşa încît Socec stă şi acum uimit. În cele 7 săptămîni de la apariţiunea lui s-au vîndut 700 de exemplare; o mie este toată ediţia, şi de pe acum trebuie să te gîndeşti la ediţia a doua, care va fi reclamată pe la toamnă şi în care vei putea face toate îndreptările ce le crezi de trebuinţă. Poesiile d-tale sunt astăzi cetite de toate cucoanele, de la Palat pînă în mahalaua Tirchileşti, şi la întoarcerea în ţară te vei trezi cel mai popular scriitor al României.” Iar într-o scrisoare către sora sa, Emilia Humpel, criticul notează: „Poeziile, aşa cum sunt orînduite, sunt cele mai strălucite din cîte s-au scris vreodată în româneşte şi unele chiar în alte limbi.”

În 1885 apare la editura Socec ediţia a doua a volumului de poezii, cu acelaşi conţinut.

În 1888, în numărul din 25 decembrie, revista Fântâna Blanduziei anunţa apariţia volumului de poezii, ediţia a treia, cu un adaos de trei poezii faţă de ediţiile precedente: La steaua, De ce nu-mi vii şi Kamadeva.

În octombrie 1889, anul morţii poetului, se dă la tipar ediţia a patra a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat: Poetul Eminescu.

Iurie ZAVADSCHI