Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНЫ / ANNIVERSARY
Vlad POHILĂ
Mărţişoare pentru Eugen Doga, la încă o frumoasă aniversare

Nu numai melomanii, dar oricine cunoaşte cât de cât opera şi personalitatea lui Eugen Doga, îşi amintesc, fără doar şi poate, că sărbătoarea Mărţişorului se identifică (şi) cu ziua de naştere a celebrului nostru conaţional. Or, în anul curent, această coincidenţă este una mai deosebită: veşnic tânărul muzician, iată, sărbătoreşte adunarea, pe răbojul existenţial, a trei pătrare de veac...

Bibliopolis - www.hasdeu.md

Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” se poate mândri cu faptul că a elaborat prima şi deocamdată unica biobibliografie a Maestrului. Şi revista noastră a inserat, de mai multe ori, materiale despre fulminanta activitate de creaţie a lui Eugen Doga, despre originala sa creaţie, atât de îndrăgită la noi, dar şi pe multe, cunoscute şi abia bănuite meridiane şi paralele ale Terrei. Astfel, cu cinci ani în urmă, BiblioPolis-ul a publicat în premieră o Schiţă de portret al artistului pe culmile gloriei, eseu ce a fost inclus ulterior în volumul monografic Eugen Doga: Compozitor. Academician, pe care însuşi Maestrul îl consideră „cartea vieţii” sale. Toate însă cu adevărat relative sunt. Pentru că la Editura „Prut Internaţional” se află în curs de apariţie o nouă şi originală carte, despre Eugen Doga, elaborată cu implicarea cea mai directă a Domniei Sale. Fiţi atenţi la titlul viitorului volum: Eugen DOGA despre Eugen DOGA. Muzica este prima şi ultima mea iubire. Autor al acestei apariţii editoriale de excepţie este poeta şi jurnalista Luminiţa Dumbrăveanu, notorie încă de la răscrucea sec. XX-XXI prin emisiunea Focul din vatră ce făcea cinste Radioului Naţional; de altfel, o mai veche (pe cât îi permite vârsta!) şi devotată prietenă de suflet a magului-muzician.

Ştiind că BiblioPolis vrea să consemneze aniversarea a 75-a a lui Eugen Doga, Luminiţa ne-a sugerat ideea (ne-a oferit dreptul! – pentru care îi mulţumim) de a reproduce nişte crâmpeie din noua carte: postfaţa, scrisă de subsemnatul, şi nişte reflecţii ale acad. Gheorghe Duca – una din zecile de aprecieri incluse în acest volum. Astfel cititorii noştri află în (avan)premieră ce prezintă viitoarea apariţie editorială dedicată lui Eugen Doga, care, cu certitudine, va fi o carte-eveniment. Alte amănunte le veţi afla după lansarea noului volum, care va avea loc cel mai probabil la Biblioteca „B.P. Hasdeu” şi se va difuza în reţeaua de librării „PRO NOI”, la un preţ întru totul accesibil pentru orice iubitor de frumos. Până atunci – Mulţi ani, Maestre Eugen Doga! Felicitări pentru o nouă împlinire de creaţie, generatoare de mult dorite emoţii pozitive. (Vl. P.)

Cu drag, despre autorii
şi istoria acestei cărţi
(În loc de postfaţă)

Aceste rânduri, aceste pagini se adresează prioritar la două categorii de beneficiari: cei care au obiceiul de a lua cunoştinţă de o carte începând a o răsfoi de la sfârşit, dar şi cei care au terminat lecturarea volumului. Şi nu am nicio îndoială că vor fi mulţi... din a doua categorie. Cât despre cei din prima „clasă” (atât de convenţională), nu-mi rămâne decât să-i îndemn a citi barem aceste rânduri, după care, cu certitudine, vor trece în „clasa” cealaltă, a doua...

Căci, aveţi în faţa ochilor o carte neobişnuită din mai multe unghiuri de vedere. Pentru că, la drept vorbind, neordinară este figura – omenească, dar şi artistică, a protagonistului, Eugen Doga. Aidoma unor raze, de la personalitatea sa ieşită din comun, se răsfiră şi celelalte elemente constitutive ale acestei cărţi definitorii pentru dimensiunea Eugen Doga.

Fără doar şi poate, aţi mai citit Dvs. interviuri cu artistul Eugen Doga, dar un dialog de circa 100 (o sută!) de pagini, fiţi de acord, nu aţi mai apucat! Personal, nu ţin minte să fi văzut aşa ceva în îndelungata-mi experienţă de cititor... Este adevărat, nu numai dialogul-mărturie, care va rămâne în istorie ca un mărgăritar al genului, face deliciul acestui volum. Cartea mai cuprinde: un CV al compozitorului, la sigur, cel mai amănunţit şi mai exact din câte au fost publicate – o muncă de câteva luni a Luminiţei; un florilegiu de referinţe, aprecieri ale prietenilor, colegilor, admiratorilor lui Eugen Doga de la Chişinău, Iaşi, Bucureşti, Cernăuţi, Ialta, Moscova, Sankt Petersburg, Paris, Antalya; un şirag de cugetări ale Maestrului, precum şi câteva proze scurte, de natură să pună în evidenţă polifonismul talentului său. În fine, cartea este înnobilată cu o bogată şi tulburătoare iconografie... Iar în fruntea la toate astea, se află fereastra deschisă a acestei case boiereşti – prefaţa scrisă de Eugen Doga.

Rog să mi se ierte proza acestui sumar, în contrast cu linia profund lirică a volumului pe care încerc a-l prezenta. De fapt, a prezenta cartea îmi este, deocamdată, peste puteri... o voi face mai încolo, când se vor mai domoli impresiile. O vor face, neîndoios, şi alţii, căci viaţa unei cărţi este alimentată de câţiva factori, între care, primordiali sunt: lecturarea ei şi, aproape că în egală măsură, promovarea ei.

Gândul meu ascuns era să dezvălui unele aspecte ale elaborării volumului de faţă.

Totul a pornit mai de mult... de la primele interviuri pe care i le-a luat Luminiţa Dumbrăveanu Maestrului pentru emisiunile sale de la Radio Moldova. Un punct de cotitură a fost anul 2007, când se muncea la monografia Eugen Doga. Compozitor, Academician, elaborată sub auspiciile Academiei de Ştiinţe a Moldovei (colecţia „Academica”, Ed. „Ştiinţa”). Luminiţa, ca o mai veche şi apropiată prietenă a lui Eugen Doga, avea la pregătirea manuscrisului mai multe responsabilităţi, dar una părea a fi de bază: elaborarea unui interviu-maraton cu maestrul. Dexteritatea de a scoate amănunte edificatoare din chiar cel mai nevorbăreţ interlocutor Luminiţa o demonstrase încă de la debuturile sale în jurnalism, la redacţia literară de la Radio Moldova, apoi la emisiunea de autor dedicată românilor de pretutindeni – „Focul din vatră”, devenită foarte repede celebră. De aceea, nimeni nu avea nici cea mai mică îndoială că în lungi-prelungile ei discuţii cu Maestrul „se coace” un interviu cum nu a mai acordat nimănui Eugen Doga. Era însă anul 2007 şi fragila noastră democraţie, inclusiv libertatea de exprimare, erau mai mult pe hârtie... Sub presiunea „cititorilor” comunişti ai manuscrisului monografiei Eugen Doga, unii redactori din consiliul coordonator al colecţiei Academica au dat verdictul chiar în prezenţa Maestrului Eugen Doga şi a Luminiţei Dumbrăveanu: interviul e superb, dar... chipurile, nu ar cadra cu mesajul academic al volumului. Or, interviul fiind materialul de bază al cărţii, prin eliminarea lui se zădărnicea apariţia monografiei. Fireşte, se găseau alte articole şi studii ca să umple golul creat, numai că nimeni din echipa de creaţie nu vroia să facă oricum monografia dedicată unui Om şi Artist ca Eugen Doga. Sigur că a durut-o mult pe Luminiţa decizia redactorilor ceia arhivigilenţi, însă pentru salvarea monografiei, care urma să apară în Anul Eugen Doga, ea a avut inspiraţia de a găsi o soluţie solomonică: de a amâna tipărirea interviului pentru vremi mai bune, continuându-şi, însă, munca de redactor la monografie, ca aceasta să apară în condiţii cât mai bune şi cu un mesaj care să corespundă adevărului privind identitatea noastră românească. Astfel, în pofida piedicilor puse de unii tovarăşi, a apărut un inegalabil volum, pe care însuşi protagonistul, Eugen Doga, îl consideră de o nobleţe şi o frumuseţe aparte.

Anii care s-au perindat de atunci au adăugat dialogului efectul vinului ales: a stat un timp în butoi şi iată că acum, peste cinci ani, este şi mai bun de băut! Interviul Luminiţei cu compozitorul Eugen Doga, sau, mai bine zis – dialogul dintre ei – diferă de alte scrieri de acest gen nu numai prin volumul spectaculos, nu numai prin multitudinea amănuntelor, unul mai frapant decât altul. Este, acest interviu, un test al sincerităţii şi al inteligenţei, al delicateţei şi rafinamentului; este, în ultimă instanţă, o bijuterie biografică, dar cu certe valenţe literare, artistice, spirituale. Aşa ceva nu putea să creeze oricare alţi doi interlocutori: pentru a „scoate” din protagonist unele amintiri, reflecţii sau judecăţi, trebuie să ai cu el o relaţie mai deosebită, o întemeiată simpatie, amiciţie, dar, esenţial – bazată pe maximă încredere. Un asemenea dialog nu putea fi dus până la capăt între două persoane străine ca percepţie, cu atât mai puţin între doi ce se află la temperaturi diferite ale înţelegerii umane, ale pasiunii pentru muzică, artă, literatură, cultură; pentru valorile netrecătoare ale poporului nostru.

Cartea de faţă – o bijuterie biografică cu certe valenţe literare, artistice, spirituale – este efectul unei munci sisifice, dar şi al unei pasiuni, al unui crez şi al unei îndatoriri de onoare. Credem că eforturile şi emoţiile autoarei sunt deja răsplătite, prin apariţia acestui volum de excepţie la prestigioasa editură „Prut Internaţional”; vor fi însă, cu certitudine, recompensate şi mai mult de atenţia, interesul, încântarea cititorilor. Dialogul cu Eugen Doga, de fapt, întregul volum, este încă o împlinire de vârf a poetei, publicistei şi a mereu îndrăgostitei de frumos, de Neam şi de Ţară – Luminiţa Dumbrăveanu. Însă, mă văd nevoit să fac rectificarea ce se impune: realizarea aceasta, pe cât de frumoasă, pe atât de rezistentă în spaţiu şi în timp, este, în egală măsură, şi a Maestrului Eugen Doga. Cine a citit, cine va citi cartea, îl va vedea, neîndoios, mereu în faţa ochilor pe inepuizabilul Artist, dar în preajma lui se simte continuu şi prezenţa îndreptătoare de cale, de gând, de discurs, a Luminiţei. Căci, oricât de plăcut ar fi să dialoghezi cu Eugen Doga, trebuie să se ştie că nici simplu nu e să discuţi cu Domnia Sa! Complexitatea talentului, dar şi a abordărilor, viziunilor, a firii omeneşti, a însăşi existenţei, staturii de Om şi de Artist au remarcat-o mai mulţi dintre cei care au avut norocul să-l cunoască sau – şi mai mult – au avut şansa de a scrie despre dânsul. Unul dintre aceşti norocoşi este şi subsemnatul, iar cea care mi-a prilejuit această bucurie de a-l cunoaşte pe Maestrul Eugen Doga este anume Luminiţa, fapt pentru care îi mulţumesc mult.

Dorinţa Luminiţei Dumbrăveanu a fost ca această minunată carte a ei să se încheie cu eseul subsemnatului despre Eugen Doga [Schiţă de portret al artistului pe culmile gloriei], ca un fel de acord final al acestei cărţi de cunoaştere, înţelegere, preţuire şi neuitare a marelui compozitor Eugen Doga. I-am îndeplinit cu plăcere dorinţa şi vă îndemn respectuos să citiţi noua realizare a Editurii „Prut Internaţional”, consacrată celui mai de seamă muzician al nostru, acum.

Vlad POHILĂ

Februarie 2012

Din compartimentul Aprecieri, amintiri ale contemporanilor

„Maestrul Eugen Doga este însăşi expresia Identităţii noastre Naţionale, pentru că este copilul înzestrat cu Har Dumnezeiesc al acestui pământ atât de frumos, mirific, dar, în acelaşi timp, atât de năpăstuit de vicisitudinile istorice, pe care le-a suportat, mai cu seamă, zona transnistreană în care s-a născut Artistul. Eugen Doga a fost şi va rămâne a fi un promotor al tradiţiilor noastre, dar şi un iscusit inovator în arta muzicală. El e îmbinarea fericită, creatoare a Trecutului cu Viitorul. Marele Artist a lustruit Doinele şi Baladele, folclorul nostru cu marele său talent de giuvaiergiu al sunetului şi sufletului şi din această sămânţă aruncată de Dumnezeu pe plaiul nostru, implantată în noi în mod ereditar, compozitorul a creat, aici pe pământ, o nemărginită grădină paradisiacă. Muzica sa, marcată de o originalitate fără egal, a devenit pentru noi, oamenii din toată lumea, un spaţiu al frumuseţii divine, al iubirii romantice, al curăţeniei sufleteşti, un spaţiu al visurilor împlinite. Prin talentul său incontestabil de Mag al sunetului, Eugen Doga a îmbrăcat folclorul nostru milenar într-o haină nobilă, aristocrată, inteligentă, exerciţiu pe care l-a făcut în mod firesc, pentru că el însuşi este un nobil, un poet al muzicii. În plus, numele său de origine romană DOGA însemnă o specie din familia stejarului sau podoabă pe haina nobililor. Nume predestinat, semnificând tăria, rezistenţa şi nobleţea, la fel ca şi prenumele său, EuGENIU!

Eugen Doga este, aş spune, compozitorul complet, împlinit, el a practicat aproape toate genurile muzicale şi în toate a reuşit, graţie geniului său, impunându-se lumii ca un monstru sacru. Când spunem compozitorul Eugen Doga, asemănăm acest nume cu muzica populară, muzica uşoară, muzica simfonică şi de cameră, corul, baletul, pe care l-a extins, îngemănându-l cu opera, muzica de teatru, muzica de film, valsul, tangoul, romanţa etc.

Eugen Doga este un adevărat Ambasador al culturii noastre în lume. Celebrul nostru compozitor s-a integrat în Europa şi în lume înaintea tuturor, fiind, alături de regizorul Emil Loteanu, un mare vizionar. Cu operele lui Eugen Doga putem merge fără complexe de inferioritate la Paris, la Berlin, la Bruxelles, la Roma, Washington sau Tokio. Spun asta în cunoştinţă de cauză, or, în delegaţiile mele prin străinătate îmi place să ofer colegilor mei savanţi, personalităţi notorii, amintiri despre Moldova, între acestea CD-urile lui Eugen Doga fiind nelipsite. Şi să vedeţi cât de impresionaţi rămân cei din străinătate, rămân încântaţi, fascinaţi de muzica lui Eugen Doga, nu le vine să creadă că acest mare compozitor s-a născut în Moldova şi nu la Paris, de exemplu!

Am observat de-a lungul anilor că, după ce «trec» prin muzica lui Eugen Doga, străinii încep să se intereseze de Moldova, caută cărţi, informaţii, vin să vadă acest minunat picior de plai, să se pătrundă de tradiţiile noastre, să se familiarizeze cu bucătăria noastră tradiţională etc. Iată forţa magică pe care o poate avea o muzică adevărată scrisă de un compozitor adevărat! Eugen Doga este un exemplu elocvent că Artistul poate aduce dividende Ţării sale mai mult decât toţi noi luaţi împreună şi cred că nu în zadar se spune că ceea ce poate face Artistul cu talentul său, nu pot face politicienii secole la rând. Mă închin în faţa maestrului Eugen Doga, mă închin în faţa artiştilor, creatorilor care ne reprezintă cu demnitate şi prin excelenţă Naţiunea!

Recunosc, sunt un mare admirator al muzicii lui Eugen Doga, îl ascult şi acasă, şi la serviciu, şi în maşină. Muzica lui te face mai bun, te înalţă, te relaxează, îţi dă încrederea că lumea este totuşi frumoasă, te poartă prin amintiri, mai cu seamă, prin amintirile legate de sentimentele curate de iubire. Ascultându-l pe Doga, regreţi parcă faptul că nu eşti şi tu muzician, că nu cunoşti limbajul, vraja notelor, că nu cunoşti această artă universală considerată perfectă, divină. Am impresia că chiar şi un om rău, un dictator, dacă i-ar asculta muzica, ar deveni mai blând, mai smerit, mai milostiv, ar avea mustrări de conştiinţă că nu a descoperit până la Doga frumuseţea, eternitatea vieţii dată de Dumnezeu.

Pot spune, la fel ca şi mulţi alţi admiratori ai săi, că sunt de trei ori mândru:

– mândru că Eugen Doga s-a născut în Moldova şi este conaţionalul nostru;

– mândru că marele compozitor este membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi înnobilează prin prezenţa sa această instituţie a elitei intelectuale din Moldova;

– mândru că am avut norocul să-l cunosc personal şi că sunt contemporan cu el.”

Gheorghe DUCA,

prof. univ., academician, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei