Biblio Polis - Vol. 42 (2012) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
BIBLIOPOLIS – 10 ANI / BIBLIOPOLIS – 10 ЛЕТ / BIBLIOPOLIS – 10
Nicolae DABIJA
O revistă ca o bibliotecă…

După război, în Basarabia au fost închise aproape toate bisericile. Fuseseră lăsate doar câteva situate pe traseul turiştilor, ca străinii să vadă că în URSS „credinţa nu e interzisă”.

Şi atunci oamenii, în lipsa unor lăcaşe în care să se roage, au găsit drumul spre biblioteci. Acolo s-au mutat credincioşii. Biblioteca devenise biserică.

Mi-aduc şi-acum aminte de duminicile când biblioteca foia de lume. Oamenii veneau să aducă volumele citite, dar şi să ia altele. Să facă un schimb de păreri despre cărţi şi lume.

Generaţia noastră, flămândă şi desculţă, a crescut între acele cărţi. Ele ne-au ajutat să supravieţuim. Cărţile scrise de Eminescu, Creangă, Hasdeu, Russo, Alecsandri, Trifan Baltă… Un unchi al meu, Tudor Dabija, de profesie prăşitor, şi cumnatul poetului Pavel Boţu, Tudor Cobzac, de meserie cioban, erau cititori fanatici. Duminicile stătea tot satul ciucure în jurul lor şi ei povesteau cărţi. Nu-mi imaginez azi ca tot satul nostru să citească aşa cum o făcea atunci, Harap-Alb, Nicoară Potcoavă, Cântarea României… Cădeau foile din cărţi, multe erau cu copertele lipsă: ce cărţi vesele, spre deosebire de multe dintre cărţile triste de azi, pe care nu le deschide nimeni. Pe alocuri cititorii deveneau şi autori. Citisem pe atunci povestirea Taras Bulba, cu câteva file anexate la sfârşit scrise de mână – cele tipărite dispăruseră în urma unor lecturi, – care încheiau cu totul altfel povestirea lui Nikolai Gogol, şi atunci când am povestit la şcoală un cu totul alt deznodământ, optimist, profesorul de la şcoala din satul vecin, unde-mi
făceam studiile, m-a sancţionat cu o notă rea. Era improvizaţia unui consătean / unei consătence, care-mi plăcuse mai mult decât aşa cum îşi terminase cartea scriitorul rus…

Revista Bibliopolis mi-aminteşte de biblioteca din copilărie. Intru de fiecare dată în ea ca într-o chilie, în care să mă rog de unul singur. Sau ca într-o catedrală a cărţii, în care să spunem, împreună cu alte zeci şi sute de împătimiţi ai cărţii, rugăciuni (orice filă tipărită are aer de rugă scrisă cu alte cuvinte) şi în care – precum consătenii mei, ciobani – să facem un schimb de impresii.

Vlad Pohilă, cărturarul, şi Lidia Kulikovski, cărturăriţa, au reuşit să facă în zece ani din Bibliopolis o revistă a revistelor. În lipsa unei reviste-carte în Republica Moldova, Bibliopolis este acea revistă de cultură, de minte şi literatură tot mai necesară.

Când o deschid, am impresia că pătrund în biblioteca din copilăria mea, ca să-i întreb pe consătenii mei, habotnicii cititori de cărţi, ce-au mai citit, şi ei să-mi răspundă.

Mulţumesc!

Nicolae DABIJA