Biblio Polis - Vol. 39 (2011) Nr. 2 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EVENIMENTE CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Cristian ZIDARU
O primăvară cu lansări de carte de bun augur

Pe 7 aprilie 2011, în capitală, la Centrul Internaţional de Expoziţii „Moldexpo” (str. Ghioceilor, nr. 1), a avut loc deschiderea ediţiei a XV-a a Salonului Internaţional de Carte pentru copii şi tineret. Vizitatorii lui au avut posibilitatea să cunoască producţia mai multor edituri din republică şi de peste hotare, să afle despre apariţii recente de carte, să participe la întâlniri cu personalităţi marcante ale culturii şi literaturii, să procure cărţi interesante la un preţ convenabil.

Chiar în prima zi de desfăşurare a salonului, în cadrul acestuia, la Sediul Central al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” au avut loc lansări de carte care au bucurat atît inimile autorilor, cît şi ale cititorilor acestora. Dr. Lidia Kulikovski, director general al BM şi moderatoare a evenimentului cultural, şi-a manifestat uimirea de numărul mare de cărţi expuse la standuri. Dintre acestea au fost prezentate publicului dornic de noutăţi editoriale: albumul Tema de după „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija (Editura „Princeps Edit”, Iaşi, 2011), volumul Transmodernismul de Theodor Codreanu (Editura „Princeps Edit”, Iaşi, 2011) şi plachetele de versuri Viaţa de fiecare zi la Iaşi de Daniel Corbu (Editura „Feed Back”, Iaşi, 2010) şi Glontele de aur de Crina Popescu (Editura „Feed Back”, Iaşi, 2011). „Simt o satisfacţie sufletească nemaipomenită, a menţionat L. Kulikovski, cînd văd că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” îşi îmbogăţeşte colecţiile cu cărţi tipărite la edituri prestigioase. Cartea bună în toate timpurile a fost căutată, citită, mai ales de tineretul studios. Dovadă e şi această sală plină de prieteni vechi, dar şi mai noi, ai Templului Cărţii.”

Romanul poetului, publicistului, traducătorului, omului politic şi redactorului-şef al revistei Literatura şi arta Nicolae Dabija Tema pentru acasă a fost lansat, în 2010, la Biblioteca Municipală şi a trezit un mare interes printre cititorii urbei (conform statisticilor, a fost cea mai citită carte din ultimii zece ani). Editura „Princeps Edit” a făcut, de fapt, un minunat feedback tipărind Tema de după „Tema pentru acasă”. Rodul receptărilor din această carte au servit cele peste o sută de lansări (în cadrul programului „Chişinăul citeşte o carte”, apoi extins la „Basarabia citeşte o carte”, pînă la urmă şi „România citeşte o carte”). Putem menţiona, îndeosebi, lansările de carte de la filialele BM „Onisifor Ghibu”, „Alba Iulia”, „Liviu Rebreanu”, „Ovidius”, „Tîrgu-Mureş”, „Ştefan cel Mare” ş.a., precum şi de la multe şcoli, licee, universităţi, cămine culturale atît din RM (Codreni, Cimişlia, Soroca, Floreşti, Ialoveni, Rezeni, Sofia, Străşeni, Leova, Durleşti etc.), cît şi din România (Iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Huşi, Bacău, Cluj-Napoca, Oneşti, Botoşani, Suceava, Mirosloveşti etc.). E caracteristic faptul că lansările de carte nu au fost solicitate de instituţii, ci de cititori, de oamenii de rînd. Multe dintre ele s-au transformat în lecţii de istorie, reprezentări teatrale sau coregrafice după fragmente din roman.

Această ediţie de lux cuprinde fragmente din expunerile elevilor şi ale liceenilor cu privire la roman, desene ale lor, fotografii, pagini din manuscrisul autorului. Sînt incluse şi impresii ale scriitorilor şi ale altor oameni de cultură. Deci, reprezintă un adevărat album al unei opere literare. Atrage atenţia în mod deosebit coperta (executată de Florin Buciuleac), care, spre deosebire de cea a romanului, este una luminoasă, viu colorată.

În prefaţă, poetul şi editorul Daniel Corbu scrie: „A reuşit poetul Nicolae Dabija să scrie o adevărată Biblie a suferinţei basarabene. Pentru că Tema pentru acasă este nu numai un roman de dragoste, nu numai o pledoarie împotriva totalitarismului între filele unui roman sociologic, ci epopeea tragică a unui popor aflat sub legi străine, concret, sub exploatarea imperiului bolşevic. Deşi întreprinde demersul recuperării unei întregi istorii, romanul are ca fiinţare în timp epoca de teroare a lui Stalin, supranumit «tătucul» popoarelor ce formau Uniunea Sovietică şi baza lagărului comunist est-european... Tema pentru acasă este un roman percutant, profund al regăsirii de sine a unui popor, pentru că prin cîteva destine (cu strălucire cel al profesorului Mihai Ulmu şi al Mariei Răzeşu) este recuperată o istorie. Pe de altă parte, lumea gulagului, magistral redată la nivel portretistic şi al atmosferei, îl aşează pe Nicolae Dabija în galeria unor scriitori ca Aleksandr Soljeniţin şi Vasili Grossman... Ne menţinem, fără ezitări, ideea de la prima lectură: Tema pentru acasă de Nicolae Dabija este o carte de Premiul Nobel.” Mai încolo, găsim edificatoare notele şi argumentele lui Theodor Codreanu referitoare la autor („el [Nicolae Dabija] face parte din stirpea acelor intelectuali la care viaţa şi opera se-ngemănează organic”), dar şi la roman (care „arată filozofia cinică a gulagului”, căruia „i se contrapune minunata poveste de dragoste descinsă din Poiana Basarabiei”). Desprindem de pe filele bogate în gînduri şi opinii ale albumului şi pe cea a Crinei Popescu, elevă în cl. a XII-a la Liceul „Liviu Rebreanu” din capitală: „Şi dacă ar dori cineva să ne îngroape istoria în amurgul uitării, romanul Tema pentru acasă ne este răsăritul adunat pe hîrtie care deşteaptă minţile omeneşti, făcînd să bată în permanenţă clopotele dăinuirii istoriei noastre. De aceea, zic eu, romanul este sufletul întruchipat pe hîrtie al românului ce-şi poartă pe umerii literei istoria şi făclia unei dragoste sfinte din Biserica Sufletului Românesc!”

Concludente ni s-au părut şi destăinuirile altor cititori pasionaţi de subiectul romanului:

 „Romanul Tema pentru acasă de N. Dabija m-a impresionat mult. Autorul scoate în evidenţă cele mai esenţiale valori umane, valori fără de care omul e un simplu spectator la teatrul vieţii. Opera ne duce cu gîndul la credinţa şi libertatea unui popor prins într-o permanentă presiune istorică, pe cînd forţa supremă a lui Dumnezeu nu l-a părăsit niciodată şi i-a dat putere să reziste furtunilor destinului.” (Dana Calibabciuc, cl. XI-a, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Căuşeni)

 „Prefer să consider principala temă a romanului iubirea şi puternicia ei, sfîntă, adîncă, generoasă şi mereu actuală.” (Cristina Rotaru, cl. a XI-a, Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi”, Chişinău)

 „Am găsit întîmplător acest roman, aproape că pot spune că m-a găsit el pe mine. Ciudat că m-a găsit atunci cînd aveam cea mai mare nevoie de el. Există în adolescenţă o perioadă cînd vrei să cucereşti lumea, dar realizezi că nu ai aripi destul de mari... În acele momente te simţi parcă într-o cădere abisală. Am deschis cartea la prima filă şi atunci acea senzaţie de neputinţă s-a transformat într-un avînt lăuntric. Mulţumesc dlui N. Dabija că a scris acest roman, care e cel mai al meu...
L-am citit de patru ori.” (Veronica Gîscă, cl. a XII-a, Liceul „Petru Rareş”, Soroca)

 „Lectura romanului a fost pentru mine o descoperire preţioasă a cunoaşterii vieţii, binelui, credinţei puterii dragostei, pe care nu atît de des reuşeşti a o culege din romanele contemporane.” (Violina Mardari, cl. a XII-a, Liceul „Alexei Mateevici”, Donduşeni)

 „Păstorul de litere a lăsat posterităţii o lucrare cu valoare de document istoric, pe ale cărei pagini te-nţeapă în deget sîrma ghimpată cînd o răsfoieşti... Tema pentru acasă este mai mult decît un roman, citindu-l descoperi în autor importanţa unui mentor într-o viaţă scurtă şi noduroasă de om.” (Ana Hodinitu, studentă, ULIM, Chişinău)

 „Tema pentru acasă a lui N. Dabija este o operă artistică de o mare valoare literară, politică, socială, culturală şi spirituală. Această lucrare descrie într-un mod obiectiv drama românilor basarabeni care au fost cotropiţi de către URSS. Ea ne îndeamnă să păstrăm memoria, pentru ca erorile trecutului să nu se mai repete. ” (Anton Moraru, istoric, profesor universitar, Chişinău)

 „Cu harul său, scriitorul ne poartă prin iad, meşterind vitralii din cioburi de vise, ne trece prin rai, astupînd cu iubire locul lăsat de Domnul la facerea omului. Faptele trecutului îl inspiră pe N. Dabija şi în această carte. Inspiraţia lui, aura de voievod, de străjer neobosit al românismului, îi fac loc în istorie ca unui dac pe Columnă.” (Nicolae Petrescu-Redi, scriitor, Ploieşti)

 „E un roman foarte emoţionant, la multe pasaje mi-au dat lacrimile. E o mare realizare, e important că suferinţele acelor oameni nu sînt uitate, puterea lor de a lupta, sacrificiul lor urmînd să ne fie model. Este un roman entuziasmat prin dialoguri pline de poezie, prin scene dramatice sau prin trăirile care ni le transmite. Şi prin filozofia, înţelegerea foarte penetrantă a celor ce s-au întîmplat pe atunci. Ar trebui neapărat să se facă un film după acest roman.” (Dan Tiba, doctor în matematică, Bucureşti).

Concluzia unanimă: acţiunile din roman sînt bazate pe fapte reale; să nu admitem în viitor astfel de fărădelegi şi atrocităţi; cartea ne face să fim tot atît de puternici ca strămoşii noştri; important e ca fiecare din noi să-şi facă tema pentru acasă.

„Aici, la Chişinău, se întîmplă lucruri deosebit de frumoase, e părerea lui Daniel Corbu. Vedem că la bibliotecă vine lume multă, gustul lecturii e uşor pierdut, dar nu într-atîta ca în America sau Europa de Apus. Pentru copii, elevi e un mare lucru să vină şi să vadă pe viu oamenii care scriu cărţi. Am mai menţionat că Tema pentru acasă e o naraţiune excepţională în literatura noastră. De aceea ne-am propus să lansăm un roman al acceptării acestui roman. E de remarcat izbitoarea originalitate cu care N. Dabija a scris proza sa. Am sesizat, lucrînd la editarea acestui album de un caracter întru cîtva specific, un har ieşit din comun al autorului. E un roman care provoacă emoţii de ordin psihologic, e frapant prin claritate şi-i de o expresivitate nemaipomenită. Structura romanului are o arhitectonică perfectă. Nu în zadar e atît de solicitat şi în biblioteci, şi de librării. S-au tipărit de acum 15 000 de exemplare – un record al editurii ieşene! – şi, credem, nu ne vom opri aici. Iar Tema de după „Tema pentru acasă” e opera colectivă a Basarabiei, susţinută fiind de toţi românii, indiferent de locul unde trăiesc.”

Acad. Mihai Cimpoi a scos în relief contribuţia editorilor din „capitala culturală a României” la apariţia acestui „roman al unui roman”. Parcă în glumă, parcă în serios domnul academician a făcut o confesiune: „Editura mi-a furat ideea şi... a realizat-o cu brio! Mă bucur că i-a reuşit, e salutabil gestul!” În continuare criticul şi istoricul literar a mărturisit că la ora actuală la noi lumea citeşte şi chiar poate face alegerea bună între ce e valoros, talentat şi ce e trecător, temporar. Un roman bun pentru lectura cititorilor municipiului Chişinău a fost propus romanul Cel rătăcit de Aurelian Silvestru.

Editoarea Filomena Corbu (directorul Editurii „Princeps Edit”) a continuat prin a-şi expune părerile menţionînd că
strădania autorului va fi răsplătită datorită faptului că fragmentele din compuneri vor fi surse de educaţie civică şi patriotică şi atunci cînd autorii lor le vor citi, la vîrsta respectivă, de acum propriilor copii. Directorul Liceului experimental de creativitate şi inventică „Prometeu” din Chişinău Aurelian Silvestru a ţinut să accentueze că „elevii şi profesorii au fost foarte sinceri cînd îşi aşterneau pe hîrtie cugetările şi sentimentele lor, ei doar nu ştiau că va fi editată o astfel de carte în care vor figura ca autori. Felicitări realizatorilor acestei minunate idei editoriale!” Iar Th. Codreanu s-a exprimat scurt, clar şi cuprinzător: „Tema pentru acasă este un bestseller.”

Poetul şi prozatorul Nicolae Dabija a dat frîu liber amintirilor, relatînd celor prezenţi istoria apariţiei primului său roman, care, de altfel, a fost expusă şi în prima ediţie a acestuia: „În vara anului 2007 am murit. Era luna cînd împlineam 59 de ani. Căzusem de pe o stîncă din preajma mănăstirii Ţipova de lîngă rîul Nistru. Şi atunci, în acele clipe dintre viaţă şi moarte, iar mai exact dintre moarte şi viaţă, mi s-a arătat această carte: mai întîi am văzut-o – toată! – în cîteva fracţiuni de secundă, apoi, pe măsură ce trecea timp, aceasta mi se dezvăluia filă cu filă, frază cu frază, cuvînt cu cuvînt, în toată dimensiunea ei. În acele clipe, de la fundul prăpastiei am văzut, ca în lumina unui reflector, nişte bărbaţi, femei şi copii adunaţi în preajma mea, ca să mă încurajeze, ca să mă susţină, ca să-mi întindă mîna şi să mă ridice din bezna în care mă prăbuşisem: erau fiinţe necunoscute, care au revenit ulterior, la fel de vag, şi-n sala de operaţii, şi pe pat de convalescenţă, să-mi povestească, dar nu în cuvinte, ci mai degrabă cu ajutorul unor imagini, naraţiunea care urmează. Ea mi s-a arătat într-un fel ca o amintire din viaţa altcuiva, ca o developare a unor evenimente ce au avut loc cu mult înainte de naşterea mea, ca o răzbunare, ca o îndeplinire a unor obligaţii. Scrierea cărţii le-o datorez acelor necunoscuţi care m-au readus la viaţă. Ea este a lor. Eu n-am făcut decît să aştern pe file ceea ce mi-au relatat ei.” Apoi autorul şi-a amintit cum s-a născut ideea albumului original şi cum a fost realizată în practică: „Albumul suscită curiozitatea atît a copiilor, cît şi a celor vîrstnici. A fost iniţiativa lui Mihai Cimpoi ca să colectez şi să public ceea ce elevii, liceenii, studenţii, scriitorii etc. au scris, au expus la numeroasele lansări de carte cu privire la romanul meu. În fiecare persoană zace un cititor nedescoperit. Sînt măgulit de aceste imaginaţii creatoare şi sincere ale tinerilor, precum şi ale celor care poartă pe umeri un car de ani. Scriitorii trebuie să ofere cărţi care să fie foarte bune şi atunci nu vor simţi indiferenţa cititorilor faţă de lectură. Bună a fost ideea Bibliotecii Municipale «B.P. Hasdeu» că a inclus Tema pentru acasă în programul «Chişinăul citeşte o carte», care s-a extins mai întîi în întreaga republică, apoi şi chiar peste hotarele ei. Mă bucură faptul că şi la oraş, şi la sat se stă în rînd la cumpărat cartea, am observat acest fenomen cu ochii proprii. Nu e un roman despre deportări, ci este un roman de dragoste. În descriere e multă suferinţă, dar lipseşte ura. Unii se recunosc în episoade, alţii, luînd lucrurile în serios, spuneau că «este despre tatăl meu», «este despre bunelul meu», «este despre bunica meu» sau despre alte rude, cunoscuţi. Cînd scriam nu am avut în vedere concret pe nimeni, a intervenit, pur şi simplu, instinctul autorului, cum s-ar zice «port Siberia în mine». Sînt recunoscător editorilor de la Iaşi şi bibliotecarilor de la toate filialele BM «B.P. Hasdeu» pentru susţinere, că au adus cartea în casa concetăţenilor mei. Fac şi eu un îndemn să găsiţi şi să citiţi încă un roman (tot de debut!), care se numeşte Cel rătăcit”, de data aceasta al cunoscutului profesor, psiholog Aurelian Silvestru”.

Volumul Transmodernismul (din colecţia Eseu) de scriitorul, criticul, istoricul şi teoreticianul literar dr. în filologie Theodor Codreanu a fost prezentat de acad. Mihai Cimpoi, care a relatat că acesta este la ediţia a doua, revăzută şi adăugită. Cartea (ce cuprinde 16 capitole) este absolut necesară în contextul dezbaterilor postmodernismului, expune tot ce se întîmplă în interiorul acestui curent literar, dar şi artistic, din zilele noastre. Th. Codreanu analizează toate interpretările în acest sens din România, referindu-se şi la timpurile şi spaţiile altui curent – modernismul (aducînd drept exemplu creaţia lui Eugen Ionescu). Apartenenţa la postmodernism nu înseamnă un credit al valorii. În ultimul timp se revine la o normalitate estetică (a se vedea remarcile lui Ion Bogdan Lefter). Cartea lui Th. Codreanu are o viaţă activă şi va avea o rezonanţă deosebită atît în România, cît şi în Republica Moldova, fiindcă reprezintă modul nostru de a ne integra în Uniunea Europeană.

În bilanţul său la ediţia precedentă Th. Codreanu face următoarele remarci: „Trebuie precizat că Transmodernismul este prima sinteză românească destinată să lanseze în spaţiul autohton un concept cultural menit să succeadă celui de postmodernism, aflat în crepuscul după mai bine de trei decenii de mărşăluire victorioasă... În 1995, cînd am folosit întîia oară termenul transmodernism, am trăit cu iluzia unei invenţii personale, dar curînd am redescoperit că nimic nu e nou sub soare, cuvîntul deja circulînd pe mapamond cu diverse sensuri, existînd totuşi un numitor comun cu al meu: necesitatea depăşirii postmodernismului... Fatalmente, postmodernismul nu a adus un veritabil «progres» în modernitate (concept axial pentru moderni), ci i-a pus capăt, la modul conceptual şi chiar pragmatic... Cred că salvarea civilizaţiei contemporane din impasul ontologic la care a adus-o raţionalismul modern (în care postmodernismul îi este doar ultimul avatar), nu poate a se făptui decît prin recunoaşterea fundamentului creştin al Europei, părăsit de raţionalişti, pas cu pas... Există semne că etosul transmodern a început să lucreze, deşi ne aflăm doar la început.”

S-a inclus în discuţie şi poetul Daniel Corbu: „Toate cărţile sînt evenimente, iată că asistăm la apariţia unei cărţi despre un curent nou – transmodernismul. Cartea e spectaculoasă în idei. S-a scris mult despre modernism şi postmodernism, să vedem ce ne va aduce direcţia nouă în literatură, care e abia la început de cale.”

Theodor Codreanu a adus la cunoştinţa publicului ascultător cum i-a venit ideea de a scrie această lucrare (a venit chiar din Basarabia, după ce a primit un manuscris din Orhei, de la Petru Ababii, medic, critic literar şi filozof). Postmodernismul este defunct şi trebuie să urmeze altceva, nu putem parodia la nesfîrşit. Secolul XXI e cel al transdisciplinarului (dincolo de toate modernismele).

Denumirea deplină a volumului adus la lansare de Daniel Corbu este Viaţa de fiecare zi la Iaşi pe vremea lui Daniel Corbu povestită de el însuşi. Este o culegere de poezii în formulă poetică nouă, ce reflectă realităţile ieşene din ultimul timp. În carte briază umorul, ludicul. D. Corbu descoperă aspecte inedite ale Iaşului, pe care nu prea le observăm noi, cei de la Chişinău. Condeierul ieşean, după M. Cimpoi, este un „poet reprezentativ al optzecismului postmodernist care se impune printr-o conştiinţă artizanală, dar şi prin una poetică”, „se proiectează – spectacular şi teatral – ca un Personaj al propriei poezii, identificată, evident, cu Poezia”, „depăşeşte tiparele programatice printr-o viziune adîncă a lumii... printr-o hamletizare, bacovianizare şi poetizare a discursului”.

Dna L. Kulikovski a pus o întrebare retorică: „Cînd reuşeşte să facă atîtea lucruri bune Daniel Corbu?” Apoi a mărturisit: „Dacă ar edita un poet o asemenea carte despre oraşul nostru Chişinău, m-aş afla în al nouălea cer.” Apoi a citit cu glas tare (din volumul sus-numit) o baladă despre Luceafărul poeziei româneşti, cel care aici, în Basarabia, ne ţine trează conştiinţa naţională şi acum, la început de secol XXI: „Pe cînd Dumnezeu se plimba / prin Copou / atingea în trecere un tei / iar teiul devenea sfînt. / Călca El mai apăsat un loc / şi acolo răsărea o statuie sau / o casă cu numele Său / o bibliotecă sau un lung bulevard. / Pe cînd Dumnezeu se plimba / prin Grădina Copou / nu purta aura la vedere / nu-şi etalase încă sufletul divin / iar plopii îi făcea să fie mereu fără soţ. / Oamenii locului l-au numit Eminescu.”

Bucură faptul că s-a reuşit să formăm o „Românie Mare a Cărţii”, editorii din partea dreaptă a Prutului vin totdeauna cu desaga plină de cărţi. Despre Crina Popescu şi placheta ei de poezii Glontele de aur a vorbit Nicolae Dabija, care, fără exagerare, a anunţat venirea unei generaţii noi în literatura română, „crescută la poezia lui Daniel Corbu” şi care „emană o stare de suflet matură”. În prefaţa volumului redutabilul poet scrie: „Pentru această tînără cu prenume de floare şi nume de sacerdot al poemului, poezia ţine loc de cer şi – precum dragostea – aceasta vindecă, resuscitează, înviază suflete... Crina Popescu are un fel al ei de a vedea lucrurile şi de a povesti despre ceea ce vede. Ca şi la Apostolul Pavel, dragostea... face legătura dintre lucruri, însufleţindu-le şi făcîndu-le să existe... Se sugerează faptul că dacă ieri poeţii adunau stele cu grebla pe cer, acum aceştia adună cu grebla «globalisme»: sensuri fără cuvinte, metafore fără poeme, vise fără somn, gloanţe fără arme. Un poem de-al Crinei Popescu se intitulează Glontele de aur. Glontele de aur aici e amintirea morţii învinse, un simbol al învierii dinainte de aceasta. Al învierii prin cuvînt, dar şi al purificării prin cuvînt. Un creator este şi un plăsmuitor de noi universuri, raporturile sale cu realitatea fiind, de fapt, nişte stări de suflet. Poemele Crinei Popescu sînt stări de suflet. Ea caută cuvîntul cel prea plin de sensuri: aşa cum buretele musteşte de apă... Simplitatea discursului nu-i afectează profunzimea, ci invers: o face mai accesibilă. Fiecare poem de-al Crinei Popescu e ca un geam deschis.” O ştim pe Crina Popescu că este o elevă eminentă, ce bate insistent la uşa condeierilor. Pentru ea cărţile au devenit profesori şi prieteni totodată. S-a manifestat şi ca actriţă, interpretând rolul Veronicăi Micle într-un spectacol. În 2010, este cîştigătoarea unui concurs de poezie patriotică. Era şi firesc ca autoarea să declame poezii din cartea sa nou-apărută.

În consens cu dispoziţia celor prezenţi în Sala de lectură a BM a evoluat Corul Liceului experimental de creativitate şi inventică „Prometeu” din Chişinău (conducător artistic – talentatul muzician Veaceslav Adam). Caracterul vădit patriotic al melodiilor Îndemn la Unire (textul şi muzica de Aurelian Silvestru), Planeta limbii române, Hai să-ntindem hora mare ş.a. a predat o notă de optimism celor care ţin cu toată inima la vestigiile Neamului şi care vor să fie alături mereu de patria-mamă.

Hrana spirituală este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială – pentru cei ce resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. O primăvară blîndă a lui 2011, cu ploi de cărţi, a adus în ochii oamenilor un licăr de lumină, o speranţă că visul lor tăinuit se va înfăptui cîndva. Astfel de întîlniri, precum a fost cea despre care am relatat mai sus, fac sufletul mai blajin, iar trupul – mai viguros, pentru a învinge intemperiile de pe planul social. Strădania editorilor şi a autorilor nu va fi zadarnică, căci se ştie: fără cărţi (adică fără lectură) istoria omenirii e mută, literatura şi artele stagnează, ştiinţa este încremenită, iar gândirea şi meditaţia reduse la zero.

Cristian ZIDARU