Biblio Polis - Vol. 33 (2010) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
MANIFESTĂRI CULTURALE / КУЛЬТУРНЫЕ МЕРОПРИЯТИЯ / EVENTS
Ludmila BULAT
Încă un sat şi-a găsit cronicarul

La mijlocul lui ianuarie a.c., la Biblioteca Publică Liviu Rebreanu din cartierul Poşta Veche al capitalei, a avut loc un important eveniment cultural: lansarea cărţii Pelinia – nume de legendă, autoare – publicista Raia Rogac, peleniancă get-beget. Alegere de loc întâmplătoare, dacă luăm în considerare faptul că la ultima etapă de scriere a monografiei instituţia nominalizată, într-un fel, i-a devenit „laborator de creaţie”, aici fiind definitivat manuscrisul. Binevoitoarele bibliotecare Irina Tutun, Eugenia Ţurcan, Maria Botnaru, împreună cu directoarea Elena Cibotaru, au ajutat-o în căutarea unor surse de informaţii, i-au pus la dispoziţie calculatorul, făcându-i uneori şi câte o cafeluţă, astfel încât după cum a mărturisit însăşi autoarea, biblioteca a devenit pentru ea una de suflet. S-a întâmplat aşa că ziua lansării să coincidă cu ziua de naştere a semnatarei, Raia Rogac fiind un om al cărţii, al bibliotecilor, nici nu-şi poate imagina că în această zi s-ar putea afla într-un bar sau restaurant.

Până la scrierea cărţii autoarea a studiat multe surse, inclusiv monografii despre alte sate, dar în realizare şi-a dorit modelul ei propriu, original, ceea ce şi pot observa cititorii, lucru remarcat de vorbitori la lansare – cartea este inedită sub toate aspectele: conţinut, formă de prezentare, aspect grafic etc. Volumul cuprinde compartimentele: Argument, Prefaţă, Identitate, Istoric, Economic, Educaţie, Credinţă, Cultură, Folclor, Personalităţi, Dedicaţii... Plus cinci interviuri.

Manifestarea s-a bucurat de prezenţa unui public numeros. Au vorbit despre carte Ion Negrei, doctor în istorie, viceprim-ministru; Iurie Colesnic, scriitor, deputat în Parlamentul RM; scriitorii Iulian Filip, Ianoş Ţurcanu, Victor Dumbrăveanu, Gheorghe Postolache, Valeria Dascăl ş.a. În sală s-a aflat un mare număr de pelinieni, stabiliţi la Chişinău, cu renume de savanţi, manageri ai unor instituţii prestigioase de stat şi particulare, precum şi o delegaţie de săteni în frunte cu primarul Gheorghe Bagrin.

Iurie Colesnic, pe post de moderator şi în calitate de prefaţator, a subliniat că asemenea cărţi se fac greu, cu multă trudă, oricât ai munci, nu încape tot satul. Lucrarea Raiei Rogac este o cărămidă sigură, trainică la istoria neamului, iar aceste cărămizi fac istoria ţării. Pentru un sat aşa de mare tirajul este foarte mic, cartea a devenit deja o raritate bibliografică. Administraţia publică locală ar trebui să se gândească să mai scoată un tiraj, despre Pelinia se pot scrie mai multe volume, principalul e că avem pe masă prima carte, după care vor putea veni şi altele completate. În prezent autorii volumelor Localităţile Republicii Moldova au ajuns la volumul 10, în care va fi inclus şi satul Pelinia şi care vor putea folosi la maximum o parte din materialul inclus în această carte. De ce majoritatea basarabenilor nu îşi cunosc arborele genealogic al familiilor, istoria localităţilor? Pentru că în majoritatea familiilor de teamă nu se vorbea de origine, se ascundea faptul că avem rude în România, că suntem aceeaşi naţiune, că am fost o ţară ş.a. Iurie Colesnic a menţionat că asemenea cărţi se scriu de o echipă de cercetători, amintind în acest context de cercetarea de la Cornova, pe atunci judeţul Orhei, din interbelic, efectuată sub conducerea academicianului Dimitrie Gusti. Apoi, în anii ’90 ai secolului 20, echipa economistului şi sociologului Ovidiu Bădina a venit în acelaşi sat şi a completat cercetările. Marele patriot Vasile Şoimaru a venit cu o excepţională carte despre Cornova. Dar nu toate satele au un asemenea noroc. Şi atunci... „Trebuie să se găsească un nebun care să-şi ducă crucea şi să scrie cu multă dragoste despre satul de baştină”, a concluzionat domnul I. Colesnic.

Tot sub viziune istorică a apreciat cartea şi dl Ion Negrei, remarcând formula inedită a acesteia. Autoarea face lumină şi asupra unui aspect mai puţin cunoscut din istoria noastră: instruirea FZO, absolvenţii fiind trimişi la minele din Donbas, iar cei care fugeau acasă erau băgaţi la ani grei de puşcărie.

Pe lângă alte calităţi ale studiului monografic, mai consider că autoarea a exploatat la maximum meseria de ziarist, realizând interviuri cu înalte feţe bisericeşti, cu persoane deportate, cu participanţi la război, care demonstrează înaltul ei profesionalism. Citind interviul cu primarul Gh. Bagrin îţi dai seama că Pelinia este un sat viu, activ în care clocoteşte viaţa, o comună care trăieşte din plin.

Satele Pelinia şi Sofia, fiind sate mari, învecinate, întotdeauna au fost în competiţie: unde-s oamenii mai gospodari, unde-s
mai mulţi învăţaţi... De data aceasta s-au întrecut doi scriitori, sofianul Iulian Filip şi pelinianul Ianoş Ţurcanu, s-au şi făcut glume în acest sens. Dar I. Filip s-a declarat învins: Sofia încă nu are o carte despre sat. „O duc la Sofia şi-i pun pe consătenii mei pe jăratec”, a declarat Domnia Sa.

Primarul de Pelinia Gheorghe Bagrin şi-a exprimat bucuria că există în sfârşit o carte despre sat şi profunda recunoştinţă autoarei Raiei Rogac. Avem personalităţi care trudesc în toate domeniile, a menţionat Gh. Bagrin. Într-o carte nu-i poţi cuprinde pe toţi, dar nu trebuie să apară zâzanie, precum că despre acela s-a scris, iar despre altul nu... Şi primarul, şi alţi pelinieni au lansat îndemnul ca această carte să-i unească pe toţi consătenii. Mulţi vor căuta să procure cartea, 500 de exemplare fiind prea puţine pentru un sat cu aproape 9000 de locuitori acasă şi cu alte zeci de mii în toată lumea. Numai prin unire, frăţie şi omenie se fac lucruri mari. Desigur, că va urma lansarea cărţii în Căminul cultural al satului, a mai promis primarul.

Jurnalistul Gheorghe Postolache, şi el de obârşie din Pelinia, a vorbit în calitate de prim cititor al cărţii, menţionând că
s-au apucat şi alţii să facă cartea satului, dar la anumite etape s-au împotmolit. Dumnealui consideră că este o lucrare reuşită, o fărâmă din istoria Neamului. Pelinia este un sat mare şi ar trebui să se scrie mai multe cărţi, dar nu putem să nu ne exprimăm sincera bucurie că există deja o primă monografie a satului natal.

În mărturisirile sale Raia Rogac s-a destăinuit în faţa publicului că a lucrat cu multă plăcere, dar i-a fost greu pentru că şi-a asumat o responsabilitate pe măsura unui colectiv, într-un termen record de realizare, de aici – şi inimaginabil de greu, cu momente de disperare când i se părea că toţi au treabă şi doar ea vine să-i deranjeze pe toţi cu diferite întrebări, căutări în trecut, fotografii etc. În final, ea a spus că se simte aşa de parcă ar fi trecut oceanul înot, fără a cunoaşte această practică, dar minunea lui Dumnezeu, oameni binevoitori au încurajat-o ca să ducă la bun sfârşit o lucrare demnă de toate aprecierile. Când manuscrisul a fost predat la editură, a fost nevoită, în ciuda promisiunilor făcute de acoperire financiară, să caute sponsori, ajutoare particulare, deseori din această cauză simţindu-se umilită, pentru că a trebuit să depăşească tot felul de greutăţi şi atitudini. Mai în glumă, mai în serios, legat de aceste momente, autoarea a declarat: câte lacrimi pe ascuns am vărsat pentru ca să fac să apară, frumoasă şi inedită, Pelinia – nume de legendă, cred că dacă se revărsau pe Câmpia Peliniţei, la sigur se obţineau câte două-trei recolte la plantele cultivate.

Acestea sunt chinurile creaţiei, dar toate au rămas în urmă. A apărut o carte într-o ţinută poligrafică superbă, după cum au subliniat toţi vorbitorii, tipărită pe o hârtie de cea mai bună calitate, îmbogăţită cu multe imagini. Informaţia despre sat începe chiar de la copertă, de la foaia de gardă...

Despre carte, satul de baştină şi meritele autoarei, au mai vorbit şi alţi originari din sat, între care V. Băbălău, doctor în medicină, G. Pripa, doctor în agricultură, Ş. Postolachi, doctor în biologie ş.a., pentru care Pelinia este cel mai frumos sat din lume, numai la auzul acestui cuvânt le tresare inima şi li se bucură sufletul. Or, Pelinia nu este un nume, după cum avea să remarce chiar Raia Rogac, într-un fragment inclus şi pe copertă: „Pelinia este un sentiment care ne leagă ca şi cordonul ombilical pe toată viaţa, fie că suntem pelinieni din afară, reprezentând-o cu demnitate prin realizări şi succese, fie că suntem pelinieni din interior, care-i continuăm zidirea şi-i ţinem aprins focul în vatră. Satul natal, cu partea lui de cer şi pământ, cu inconfundabila-i identitate, îl purtăm în noi şi cu noi, pentru că el ne este leagănul copilăriei, care, după cum afirma Lucian Blaga – este inima tuturor vârstelor – ne este Bethleemul nostru pentru veşnicie. Suntem aşa precum suntem pentru că ne-a fost dat să ne naştem anume atunci, şi anume acolo. Ne-a mai fost dat sub lumină cerească şi pământească să avem anumiţi părinţi, fraţi şi surori, moşi şi strămoşi, născuţi şi ei din humă peliniană, şi care fac parte din acelaşi arbore spiritual, care neam se cheamă. În noi şi prin noi trăiesc străbunii, dar şi urmaşii, pentru care ne facem utilă vremelnicia pe acest microsegment de cosmos. Ne trăim prin ei prezentul perpetuu pe care întemeietorii noştri daci l-au numit nemoarte...” Toţi vorbitorii au subliniat ideea că ar trebui să apară şi ediţia a doua, a treia...

A urmat şi o parte neoficială a evenimentului. Delegaţia de la Pelinia a venit cu o expoziţie de artizanat, completată de alta culinară: plăcinte, sarmale ca de-a acasă, coapte la cuptor, colaci, vinişor de poamă-alesă, fructe, legume, care spre sfârşit au fost consumate de participanţi cu multă plăcere în alinarea dorului de satul natal, în care locuiesc rudele, îşi odihnesc somnul de veci părinţii, buneii, străbuneii. Astfel evenimentul produs, prilejuit de lansarea monografiei Pelinia – nume de legendă, a fost o întâlnire de suflet a pelinienilor, o sărbătoare a lor de neuitat până la o altă lansare la baştină.

Ludmila BULAT,

publicistă