Biblio Polis - Vol. 33 (2010) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2010 / ЭМИНЕСЧИАНА 2010 / EMINESCIANA 2010
Elena DABIJA
„În mine bate inima lumii...”

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar.” (Ms. 2254, f. 18)

Zilele Mihai Eminescu s-au desfăşurat în perioada 15-18 ianuarie 2010 cu genericul În mine bate inima lumii şi au fost consacrate jubileului de 160 de ani de la naşterea Poetului, care a coincis cu 10 ani de valorificare şi promovare a patrimoniului eminescian de către Centrul Academic Internaţional Eminescu.

Ziua de 17 ianuarie a debutat cu lansarea unei noi ediţii, Mihai Eminescu. Luceafărul, recent apărută la Editura „SILVIUS LIBRIS”, director Silvia Ursache. Publicul prezent a avut ocazia să vadă în premieră această ediţie de lux, la care au fost prezenţi editorul Silvia Ursache şi pictoriţa Olesia Şibaev, care la ilustrarea cărţii a utilizat lucrări de mătase artificială, expunîndu-le în cadrul Zilelor Mihai Eminescu. A luat cuvîntul şi poeta Lucreţia Bârlădeanu, dr. în filologie, care are o contribuţie deosebită în domeniu, prin cartea sa Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu, foarte solicitată de utilizatorii CAIE. S-au menţionat eforturile Editurii „SILVIUS LIBRIS” la tipărirea mai multor scrieri eminesciene, ediţii de lux cognitive pentru copii ş.a.

Momentul festiv al zilei a fost dezvelirea unei plăci comemorative pe frontispiciul edificiului CAIE – un dar din partea Ligii Culturale a Românilor de pretutindeni. Preşedintele Ligii, profesorul şi eminescologul Victor Crăciun, cel care a iniţiat şi mediat donarea în Basarabia a mai multor busturi, statui şi plăci comemorative, a adus acum la Chişinău placa cu numărul 75, a adus-o cu mare drag de Eminescu şi de basarabenii care preţuiesc opera marelui Eminescu. Pe post de moderator, acad. Mihai Cimpoi a salutat asistenţa şi a prezentat oaspeţii din străinătate, veniţi la acest eveniment istoric. Dumnealui a făcut o trecere în revistă a realizărilor în domeniul eminescologiei din ultimul timp, a editării operei şi studiilor despre Mihai Eminescu în diferite ţări. Profesorul Victor Crăciun a mărturisit că este un om fericit pentru că a fost prin toate locurile legate de biografia şi activitatea lui Mihai Eminescu şi că astăzi este în incinta Centrului Eminescu pentru a dezveli această placă comemorativă şi a decerna medalia comemorativă Mihai Eminescu. Omagiu la 160 de ani celor care muncesc zi de zi pentru eternitatea lui Mihai Eminescu. Dumnealui a lansat şi un volum jubiliar foarte reprezentativ: Mihai Eminescu – 160 de ani de la naştere, 15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2010; Partea I – Viaţa, concepţia, studiul şi elaborarea documentară a căruia îi aparţine, avînd un cuvînt-înainte de acad. Eugen Simion şi o postfaţă de acad. Mihai Cimpoi.

Apoi li s-a oferit cuvînt oaspeţilor care au venit pentru prima oară la Centrul Eminescu – acad. Adam Pušlojić din Serbia, care a spus că peste 40 de ani a luptat pentru ca să poată lectura şi recita în original opera lui Eminescu, inclusiv aceste trei poeme: Luceafărul, considerat poemul secolului al XIX-lea, Odă în metru antic, poemul sec. XX, şi Rugăciunea unui dac. Apoi, ne-a impresionat recitînd în limba sîrbă Rugăciunea unui dac, calificat drept un poem al viitorului, ca să încheie cu: „Vă mulţumesc pentru că sînt aici!” Miljurko Vukadinović a spus că doreşte să vină în Basarabia de mult timp, însă abia acum şi-a îndeplinit visul şi este nespus de bucuros că a nimerit la acest eveniment – Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, dar este îndurerat că nu mai este în viaţă Grigore Vieru şi a recitat un poem încă fără titlu, consacrat lui Grigore Vieru. Academicianul Constantin Popovici, prezent adesea la manifestările de la CAIE, ne-a spus că este îndrăgostit de Eminescu încă din copilărie. Dumnealui a prezentat volumele sale despre Mihai Eminescu, a recitat un poem scris în acei ani, cu influenţe din poeziile de dragoste ale tînărului Eminescu, şi-a amintit de „secţia de moldovenistică” de la Catedra de limbi romanice din Cernăuţi, a amintit de discipolul său Nicolae Bileţchi, dr. hab. în filologie, membru corespondent al AŞM; de faptul că a fost examinatorul acad. Mihai Cimpoi la examenele de licenţă etc. Tudor Nedelcea şi-a exprimat convingerea că dacă „nu ar fi Mihai Cimpoi, Eminescu nu ar fi atît de prezent în conştiinţa noastră”, că academicianul basarabean, prin activitatea sa, „ne depăşeşte pe noi, cei din Ţară”. Ştefan D. Popa a vorbit despre norocul său de a fi comunicat cu mai mulţi descendenţi ai lui Eminescu. Theodor Codreanu s-a referit la destinul post-mortem al poeţilor naţionali ai altor popoare, menţionînd cu regret că în Ţară concursul naţional de limbă şi literatură română nu mai poartă genericul eminescian în titulatură...

Au luat cuvîntul şi Viorel Dinescu, Mihai Prepeliţă, Vasile Tărâţeanu, Mihai Sultana Vicol ş.a. Apoi a răsunat un recital de poezie eminesciană, prezentat în diferite limbi de admirabile tinere liceene şi studente, cititoare fidele ale CAIE: Cristina Bălan, Elena Rotaru, Galina Guştiuc, Irina Bogus, Ecaterina Oleinic, Mihaela Botnaru, Victoria Ciobanu. Iulian Grimalschi de la Liceul Teoretic „Prometeu”, clasa a XII-a, a dat citire unui original eseu filosofic despre Mihai Eminescu, intercalat cu mărturiile despre felul cum l-a marcat activitatea mamei, dna Silvia Ursache, în perioada cînd a lucrat la ilustrarea ediţiei recente, de lux, a poemului Luceafărul. Iar admirabila şi generoasa actriţă Ninela Caranfil a adus în dar Centrului Eminescu noua sa carte Nebănuita forţă a scenei şi două CD-uri: Rugă, după Psalmii lui David şi Dorul infinitului din noi – un florilegiu de poezie românească patriotică şi de dragoste. Artista i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru faptul că „ni l-a dăruit pe Eminescu” şi a recitat Glossă, apoi un poem de Adrian Păunescu, consacrat Luceafărului poeziei noastre. După care compozitorul Constantin Rusnac, împreună cu Natalia Tanasiiciuc, o tînără speranţă a scenei lirice, elevă în clasa a XII-a la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, au prezentat un recital de romanţe. Au urmat călduroase felicitări, au fost înmînate diplome pentru oaspeţii şi partenerii cu care colaborăm pe parcursul acestor ani, precum şi cadouri, din partea unor participanţi la manifestare.

În ziua de 18 ianuarie a avut loc Simpozionul Mihai Eminescu în context universal, consacrat jubileului de 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu la care au participat cercetători-eminescologi din România, Serbia, Ucraina, Rusia, Italia, R. Moldova: Mihai Cimpoi, Victor Crăciun, Nicolae Georgescu, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu, Mircea Chelaru, Mihai Prepeliţă, Adam Pušlojić, Miljurko Vukadinović, Ştefan D. Popa, Vasile Tărâţeanu, Viorel Dinescu, Mihai Sultana Vicol, Dumitru Preda, Constantin Popovici, Dumitru Apetri, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Vlad Zbârciog ş.a.

Moderatorul simpozionului, acad. Mihai Cimpoi, a menţionat „că în rîndul admiratorilor marelui poet este bine cunoscut versul În mine bate inima lumii, şi, într-adevăr, în Mihai Eminescu a bătut inima lumii, inima culturii universale, inima filosofiei universale. Mihai Eminescu este o personalitate nu doar artistică, ci şi intelectuală, o personalitate care a trecut întreaga cultură universală „prin proaspătul pămînt al propriului suflet”. El a văzut şi a auzit nespus de multe gîndind. Distinsul nostru eminescolog a adus mai multe exemple despre cum este receptată opera lui Mihai Eminescu în lume: nu demult a apărut în Italia un studiu amplu, solid, al profesorului Marco Cugno (reputat romanist italian şi un bun cunoscător al culturii româneşti) Mihai Eminescu: nel laboratorio di Luceafărul, despre geneza Luceafărului eminescian. Tot în Italia dna Giséle Vanhese ţine cursuri despre creaţia eminesciană la Universitatea din Calabria. Recent a văzut lumina tiparului un nou volum din lirica eminesciană în Portugalia. În China a apărut un al treilea volum de poezie, care include şi fragmente din proza lui Eminescu.

În luarea sa de cuvînt, profesorul Victor Crăciun a precizat că „toate strădaniile noastre de 120 de ani nu au adus lămurire în problema cine este Eminescu şi cred că vor trebui încă 120 de ani ca generaţii după generaţii să înţelegem cu adevărat cine a fost Mihai Eminescu. Spun aceasta pentru că bibliografia întocmită de Nicolae Georgescu este uriaşă... În ultimii 20 de ani s-au produs două evenimente deosebite la Bucureşti şi alte două extraordinare la Chişinău: s-a încheiat publicarea monumentalei Integrale, ediţia academică a operei lui Eminescu începută încă de către Perpessicius. Prin colegul şi confratele nostru, acad. Eugen Simion, a fost preluat gîndul cel nobil al lui Constantin Noica de a se pune în păstrare definitivă, absolută, Caietele lui Eminescu. Detractorii care sapă la temelia lui Eminescu, de fapt sapă întreaga noastră cultură care a fost proeminesciană, deci sapă în valorile Neamului nostru. La Chişinău s-a născut o idee care împreună cu acad. Mihai Cimpoi a dat o versiune chişinăuiană a operei eminesciene în 8 volume la Editura „GUNIVAS” şi tot aici, la Editura „Litera” am reuşit să configurăm un Corpus Eminescu în 10 volume, care îl aduce pe Eminescu nu numai din conştiinţa românească, ci şi din conştiinţa universală. Am dovedit, în volumul al 9-lea din acest Corpus, că opera poetului este tradusă în 64 de limbi, – publicînd aici poezii, o impresie sau un studiu ale unor dintre eminescologii reprezentativi şi din traducătorii din aceste 64 de spaţii etnolingvistice. Aşadar, prin strădania comună a cărturarilor de la Bucureşti şi de la Chişinău, asistaţi de la o vreme şi de acei de la Cernăuţi, s-a reuşit acest lucru: să se încheie ediţia academică Eminescu, să se facă o ediţie în Basarabia, să se dea manuscrisele în integritatea lor pentru cercetare în întreaga lume. Ele sînt şi pe CD-ROM, deci circulă foarte uşor şi astfel avem imaginea lui Eminescu aşa cum a apărut ea în poezie, în ziaristică, în critica şi în istoria literară, în arte, în medalistică, în filatelie, în muzică, în grafică şi în alte limbi. În sfîrşit avem un Eminescu aşa cum îl concepem noi astăzi, iar cercetarea lui Eminescu e încheiată pentru o etapă, pe care eu aş numi-o de cunoaştere şi va veni o nouă generaţie care va desăvîrşi ceea ce a fost pus în aceste începuturi”.

De remarcat că, pe lîngă discursurile ţinute, oaspeţii prezenţi la simpozion au venit cu o mulţime de cărţi-donaţii consacrate lui Mihai Eminescu. Generos a fost eminescologul Nicolae Georgescu, un mare cunoscător şi editor al operei eminesciene, care ne-a mărturisit următoarele: „Am adus nişte cărţi, de asta am şi venit ca să vă spun cîteva cuvinte despre fiecare dintre ele. În primul rînd, voi vorbi despre volumul Un an din viaţa lui Mihai Eminescu, care se referă la perioada 1881-1882, pe cînd Eminescu ia direcţia ziarului Timpul, fiind al zecelea în stafful Partidului Conservator. După mărturiile lui Titu Maiorescu şi din presa epocii, Eminescu era unul dintre capii Partidului Conservator. În această calitate a condus ziarul Timpul, reuşind timp de un an de zile o performanţă unică, un mare merit cultural. Adică un ziar de 800 de exemplare a reuşit să ţină în frîu, să ţină în loc altă publicaţie, Românul de 30 000 de exemplare – ziar guvernamental cu care polemiza. Deci, i-a blocat programul, l-a obligat aproape număr de număr să răspundă la atacuri, l-a obligat să intre în polemică. Şi nu numai atît, ci datorită eticii gazetăreşti a momentului, ziarul Românul era obligat să-i difuzeze ideile pentru că acest ziar publica exact ceea ce da ziarul Timpul, nu rezuma, ci reproducea cuvintele lui. Aşadar, din Românul textul lui Mihai Eminescu circula mai departe prin toate ziarele din ţară, precum şi în marile publicaţii de limbă franceză, engleză, germană ş.a. Asta e performanţa lui Eminescu. Cu o pană a reuşit să blocheze o companie guvernamentală, după care în 1882, în repetate rînduri, s-a încercat dislocarea lui. Şi, cu părere de rău, pînă la urmă el va fi dislocat. În această carte nu sînt poezii, ci numai documente. Sînt citate şi comentate scrieri din sursele pe care le-am avut la îndemînă.

Un alt volum pe care vreau să-l prezint ţine de viaţa lui Eminescu – Cartea trecerii. Boala şi moartea lui Eminescu. Abordare filologică. Pentru că s-a vorbit mult de modul cum, de ziua cînd, de condiţiile în care a murit Mihai Eminescu, am avut ideea de a face un documentar complet: acestea sînt documentele pe care le-am găsit pînă acum. Sînt, desigur, şi altele. Chiar după apariţia cărţii am găsit şi alte tipărituri. Şi asta este o dovadă forte că Eminescu a murit asasinat în spitalul de nebuni, deci nu de moarte naturală. Este o carte tristă. După ce veţi lua cunoştinţă de conţinutul ei, îl veţi citi pe Călinescu altfel. Toţi au ştiut lucrul acesta, dar au avut să-l evite, ca să construiască în minţile fragede, mai ales, un Eminescu frumos. Noi am ieşit din zodia unui Eminescu frumos, am ieşit din cercul frumuseţii eminesciene. Acum un Eminescu adevărat ne mai poate resuscita atenţia pentru poet. Deci, adevărul ne interesează...

Următorul volum prezintă antumele lui Mihai Eminescu. Există 24 de ediţii critice de-a lungul timpului ale poeziilor antume ale lui Eminescu. Titu Maiorescu are 11, care diferă de la una la alta. Au mai editat Perpessicius, George Murnu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, G. Călinescu şi nicio ediţie nu seamănă una cu alta. Este o încercare, din punctul meu de vedere subiectiv, reuşită, în măsura în care munca de zeci de ani de zile îţi dă dreptul să spui că ai reuşit ceva. Am reuşit. Ediţia se numeşte Poesii. Cu formele şi punctuaţia autorului. Am reuşit să stabilesc voinţa autorială în foarte multe contexte eminesciene şi s-o pun în problemă acolo unde eu unul n-am reuşit. Este o ediţie critică stil nemţesc din sec. XVIII, în trei volume cu note, aşa cum făceau nemţii. Eu am considerat că Eminescu trebuie să fie luat de la începutul începuturilor – toate în sensul ediţiilor critice din cultura europeană.

Recent, am reeditat almanahul lui Corneliu Botez de la Galaţi intitulat Omagiu lui Mihai Eminescu, scos de sub tipar în 1909, cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, şi la 100 de ani de la apariţia acestei deosebit de importante culegeri de informaţii despre viaţa şi opera marelui poet. Corneliu Botez i-a cunoscut pe prietenii lui Mihai Eminescu, le-a luat informaţii, mai ales de la Matei, fratele poetului, şi le-a inclus în această carte care se află la baza eminescologiei. Am editat-o cu o postfaţă, care este absolut necesară, despre receptarea ziaristicii lui Eminescu. Acest volum este dezechilibrat, el îl propune pe Eminescu – poetul acela curat, acela frumos, iar publicul o discută doi ani de zile, din 1909 pînă în 1911. Este prima polemică naţională pe tema Eminescu, care antrenează peste 50 de ziare şi multe nume celebre. În 1911 cîştigă poetul, ziaristica eminesciană nu este condamnată, e pusă sub semnul întrebării, nu stigmatizată, însă lăsată deoparte. Se propune statuia, se propune poetul, se propune gestul public. În polemica din 1934 va cîştiga ziaristul, în primul rînd prin Octavian Goga, care nu poate fi oprit de iureşul acesta, şi George Topîrceanu. Receptarea lui Eminescu este o ştiinţă ea însăşi. Editorologia lui Eminescu este o ştiinţă, receptarea operei lui Mihai Eminescu este o ştiinţă, sînt încă foarte multe domenii, eu fac cercetări, analize în măsura puterilor pe care le am. Aş dori ca aceste cărţi să le răsfoiască şi un eminescolog de aici. Vă mulţumesc pentru găzduire şi vă doresc să cîştigaţi mai multe suflete de partea lui Eminescu”.

Generalul în rezervă, profesorul şi doctorul Mircea Chelaru ne-a vorbit despre A treisprezecea zodie – un manifest civic, care se încheie cu măreţele cuvinte: „De cînd au început să numere anii de la Eminescu încoace românii îşi ştiu Datoria. Să ridice mai sus de ei ceea ce El a lăsat spre terminare. Iar noi, cei care ne facem chezaşi pentru împlinirea ei, să reînvăţăm cum se înalţă Spiritele Supreme, altminteri degeaba ne mai îngropăm trupurile. Pentru că a venit Zodia Înălţării. A venit Zodia Eminescu!”

În cadrul simpozionului au fost lansate şi prezentate şi alte cărţi şi studii despre Mihai Eminescu: Eminescu şi ortodoxia (anul III, nr. 1, 2010), Vasiloiu, Ioana. Receptarea critică a lui Eminescu pînă la 1930, Cristea, Miron. Viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, Filipciuc, Ion. Simptomuri politice în boala lui Eminescu, Georgescu, Nicolae. Scenarii de istorie literară, Nedelcea, Tudor. Pentru mine, Eminescu..., Prepeliţă, Mihai. Ucenic la Eminescu, Cimpoi, Mihai. Critice: şansa cercului, Vlahuţă, Alexandru. După Eminescu, Conjuraţia anti-Eminescu. Răpit şi sechestrat (nr. 1), Conjuraţia anti-Eminescu. Scos din Ţară în mod clandestin (nr. 2), Conjuraţia anti-Eminescu. Noi mărturii în dosarul crimei (nr. 3-5), Conjuraţia anti-Eminescu (nr. 6-9).

Pentru admiratorii lui Mihai Eminescu de diferite vîrste au fost organizate manifestări cu implicarea activă a lor: masă rotundă Floare albastră la Casa Naţionalităţilor; serate literar-muzicale Închinare Luceafărului, ...La cîte îţi suntem datori, Poete, În mine bate inima lumii; ore de lectură Viaţa şi opera Poetului, Mihai Eminescu în interpretări celebre, Mihai Eminescu (film documentar, regizor acad. Anatol Codru); ora poveştilor Legenda unui geniu de Anca Damian şi Daniel Răduţă; matinee De ziua ta, Poete drag, Omagiu Luceafărului; vernisaje de pictură Luceafărul – grafică pe mătase artificială de tip batic, autoare Olesia Şibaev, Orizonturi eminesciene – Florina Breazu; expoziţii de carte: Statui lui Mihai Eminescu. Noutăţi editoriale, Închinare Luceafărului, Eminescu electronic, Mihai Eminescu – Luceafărul, Mihai Eminescu în oglinda filateliei.

Multe personalităţi prezente la aceste întruniri de importanţă naţională au primit medalia Mihai Eminescu. Omagiu la 160 de ani şi cartea Mihai Eminescu – 160 de ani de la naştere, 15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2010; Partea I – Viaţa, dăruită de Liga Culturală a Românilor de pretutindeni, diplome, seturi de materiale promoţionale şi cartea Mihai Eminescu. Luceafărul din partea Centrului Academic Internaţional Eminescu.

Consider că Zilele Mihai Eminescu au avut un ecou deosebit în comunitate, colecţia noastră a fost completată cu ediţii reprezentative, publicul a asimilat informaţii inegalabile de la personalităţile care au avut discursuri. Astfel am făcut încă un efort meritoriu întru cunoaşterea, promovarea şi eternitatea Poetului naţional şi universal Mihai Eminescu.

Elena DABIJA,

director CAIE