Biblio Polis - Vol. 33 (2010) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Vera OSOIANU
Biblioteca prin imaginea ei: sub semnul unui concurs

Imaginea bibliotecii tot mai frecvent apare în contextul discuţiilor privind supravieţiurea şi rezistenţa în timp a acestei instituţii, vârsta căreia se numără cu mileniile. Deci, selectarea acestei teme ca prioritară pentru anul 2009 n-a fost întâmplătoare. Discuţiile despre imaginea bibliotecii, despre statutul social al bibliotecarului şi al profesiei de bibliotecar în societate, care depind atât de mult de imaginea bibliotecii, se află mereu în vizorul comunităţii profesionale. Diferite componente ale imaginii au fost puse în dezbatere la diverse întruniri de nivel naţional şi local. Însă, discuţiile de ansamblu pe tema dată au tot fost evitate, justificându-se, probabil, prin complexitatea şi diapazonul deosebit de larg al problemei.

La formarea imaginii îşi aduc contribuţia mai mulţi factori: poziţionarea strategică, spaţiile, dotarea, diversitatea resurselor infodocumentare, spectrul produselor, serviciilor, activităţilor şi al facilităţilor, relaţiile cu publicul, implicarea membrilor comunităţii etc. Însă peste toate tronează bibliotecarul şi toată gama de competenţe, atitudini, mentalitate, comportament etc. solicitate acestuia.

Anul promovării imaginii bibliotecii publice în comunitate a fost gândit ca o campanie naţională de imagine, un fel de „atac frontal”, o undă de şoc, care să scoată în prim-plan acest aspect al activităţii, atât de important pentru prezentul, dar mai ales pentru viitorul bibliotecii. Toate acestea – în contextul conştientizării faptului că soluţionarea problemei nu se face printr-o campanie de un an, ci se realizează sistematic, zi de zi, an de an, folosind toate posibilităţile, cunoştinţele, creativitatea şi competenţele profesionale.

Pentru crearea unei imagini pozitive trebuie să luptăm permanent, pe parcursul întregii activităţi. Câteodată cu succes, de cele mai multe ori fără, însă spre aceasta trebuie să canalizăm toate eforturile şi aspiraţiile noastre. Aceasta este sarcina principală a bibliotecarilor, pentru că întreaga activitate până la urmă se soldează cu crearea imaginii, şi de noi depinde dacă această imagine este pozitivă sau negativă, precum şi care este demersul nostru pentru comunitatea pe care o servim. De imaginea bibliotecii în societate depinde însuşi viitorul instituţiei şi implicit viitorul profesiei de bibliotecar. În cazul bibliotecii, ca şi în cazul oamenilor, este perfect aplicabilă maxima: „Mai întâi lucrezi pentru nume şi mai apoi numele lucrează pentru tine.”

Foarte mulţi bibliotecari au acceptat provocarea şi au aderat la această mişcare, punând în joc toate posibilităţile, abilităţile, creativitatea, şi pe parcursul anului 2009 au realizat lucruri de excepţie, acumulând experienţe, idei, practici de calitate etc., care vor influenţa în timp imaginea bibliotecii.

Există însă un lucru despre care trebuie neapărat să discutăm: faptul că la etapa republicană a concursului Promovarea imaginii bibliotecii publice în comunitate s-au încumetat să participe prea puţine biblioteci – un fapt, desigur, extrem de descurajant. Şi mai greu este de găsit o explicaţie pentru pasivitatea manifestată de majoritatea bibliotecilor. Acest fenomen chiar trebuie analizat. Poate că aici se ascunde cheia problemelor noastre. Doar imaginea bibliotecii este direct proporţională cu posibilităţile, dar şi cu voinţa şi nivelul de creativitate ale bibliotecarilor. Argumentele aduse de bibliotecari pentru a motiva slaba participare pot fi acceptate, dar numai până la o anumită limită. Printre motivele invocate, cel mai serios este finanţarea insuficientă şi de aici tot lanţul care ţine imaginea pozitivă pe verticală. Este adevărat că penuria financiară persistă deja de decenii sau, mai bine zis, dintotdeauna şi bibliotecile se sufocă ca în anteriul lui Arvinte. La fel de adevărat este că fără resursele infodocumentare de care au nevoie utilizatorii din aria de servire a bibliotecii, fără echipamentele moderne, care constituie atracţia şi punctul forte ale oricărei biblioteci, fără mobilier modern şi condiţii respectabile, fără spaţiile adecvate funcţiilor actuale e greu să formezi imaginea pozitivă a bibliotecii. Dar să ne întrebăm: când biblioteca n-a avut probleme, când a avut resursele necesare sau pe care le credem strict necesare pentru buna funcţionare? Finanţarea insuficientă este problema problemelor nu de azi şi nici de ieri, şi nu este numai problema bibliotecilor din R. Moldova. Nicio bibliotecă din lume nu poate afirma că este finanţată la parametrii necesari.

Dar în limita finanţării care totuşi a avut loc, ce s-a făcut? Cum au fost cheltuiţi aceşti bani şi câtă valoare au adus bibliotecii? – este întrebarea pe care trebuie să şi-o pună fiecare. A răzbate prin ceaţa de nepăsare, care devine dominanta domeniului, este foarte important. Şi cu atât mai important este să facem singuri o evaluare a eficienţei activităţii pe care o prestăm. Care este locul bibliotecii în comunitate, cum ne prezentăm în comparaţie cu bibliotecile din imediata apropiere sau în raport cu alţi promotori de informaţii, cum arătăm în comparaţie cu media pe ţară sau cu recomandările forumurilor internaţionale? Cum ne prezentăm în comparaţie cu alte instituţii din comunitate cu care concurăm pentru banul public? Cum suntem percepuţi de către membrii comunităţii? La aceste întrebări trebuia să răspundem pe parcursul anului 2009. Şi pe aceste rezultate trebuia să fundamentăm concluziile şi recomandările de rigoare în vederea stabilirii strategiei de îmbunătăţire a activităţii şi implicit a imaginii pozitive a bibliotecii.

Bugetele şi salariile sunt formate conform aceloraşi criterii şi, deşi nu sunt identice nici nu diferă prea mult, în acelaşi timp, activitatea şi rezultatele obţinute diferă enorm. Şi atunci, ce putem spune despre bibliotecar ca factor de imagine? De aici trebuie să pornim atunci când ne propunem să întreprindem ceva concret pentru a îmbunătăţi imaginea bibliotecii. Să facem o evaluare a potenţialului intelectual al instituţiei, să analizăm nivelul de corespundere a fiecărui angajat postului ocupat, să analizăm dacă persoana în cauză n-ar face mai mult în alt sector de activitate, dacă abilităţile pe care le deţine îi permit să fie în contact cu utilizatorii etc. Fără schimbarea mentalităţii şi atitudinii bibliotecarului nu poate fi realizată schimbarea în bine a activităţii şi implicit a imaginii bibliotecii.

Pentru a diminua parţial scuza cu finanţarea insuficientă, invocăm exemplul BM „B.P. Hasdeu”. O dovadă că resursele financiare nu întotdeauna dictează jocul este faptul că, deşi finanţarea bibliotecii a fost în anul 2009 cu peste 20% mai mică decât în anul 2008, toţi indicatorii principali: utilizatori, vizite, împrumut, utilizatori ca procent de populaţie şi majoritatea indicatorilor de performanţă au crescut, în comparaţie cu 2008. Un indicator care a sporit considerabil şi care scoate în evidenţă eforturile bibliotecii de îmbunătăţire a serviciilor pentru public este venitul din surse alternative de finanţare, care a crescut de la 59 900 în 2008 până la 1 194 894 în anul 2009.

Necesarul de resurse pentru funcţionarea eficientă a bibliotecii trebuie să se bazeze pe cifre reale, pe situaţii concrete, şi puţini sunt managerii care pot argumenta azi aceste lucruri. Anul promovării imaginii şi Concursul republican Promovarea imaginii bibliotecii publice în comunitate a oferit o şansă şi, conştient sau nu, dar mulţi au trecut pe lângă ea. Să însemne aceasta că mulţi dintre colegii noştri s-au declarat învinşi în această luptă permanentă sau n-au conştientizat încă importanţa imaginii pozitive pentru membrii comunităţii, din banii cărora este finanţată biblioteca, şi pentru factorii politici şi cei decizionali, de care, în ultimă instanţă, depinde finanţarea şi implicit funcţionarea bibliotecii.

Este clar deja că biblioteca a pierdut lupta cu alţi promotori de informaţii. Ca depozitari de informaţii bibliotecile au fost întrecute de internet, dar sunt atâtea alte lucruri pe care utilizatorii le pot face numai în spaţiile fizice ale bibliotecilor. Fiecare bibliotecă trebuie să ştie să aleagă ce este mai aproape de utilizatorii din aria de servire, care le sunt necesităţile informaţionale şi de cunoaştere, cu ce-i poate atrage în bibliotecă, cu ce-i poate intriga, uimi, ce ar putea face pentru a-i ajuta să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii.

Biblioteca virtuală va creşte în proporţii indiferent de voinţa bibliotecarilor, tot mai multe publicaţii şi informaţii pot fi accesate online şi în aceste condiţii bibliotecarii îşi vor centra activitatea pe crearea conţinuturilor pe care numai bibliotecile concrete le pot elabora.

Bibliotecarii deja nu mai pot ţine pasul cu cei mai mulţi dintre utilizatorii reali şi potenţiali, mai ales cu cei formaţi ca utilizatori în Era Digitală, iar ei reprezintă viitorul omenirii şi implicit viitorul bibliotecii. Poate de aici şi conceptul Bibliotecii 2.0 – o altă provocare ce trebuie luată în serios.

Mişcarea Biblioteca 2.0, care reprezintă o combinaţie de instrumente şi atitudini, o nouă modalitate de promovare a serviciilor interactive de bibliotecă, centrate pe necesităţile utilizatorilor, prin intermediul noilor tehnologii de internet şi care se bazează pe exploatarea inteligenţei colective în crearea conţinuturilor şi atragerea utilizatorilor în activitatea bibliotecii şi în viaţa comunităţii este o nouă şansă pentru îmbunătăţirea imaginii. Reuşita acestei noi mişcări va depinde de faptul cum vom folosi această platformă interactivă pentru a interesa utilizatorii, cum vom şti să axăm resursele infodocumentare pe interesele utilizatorului, cum vom atrage utilizatorii să participe la crearea conţinuturilor, cum vom reorienta fluxul informaţional ca să circule în orice direcţie: de la bibliotecă spre utilizator, de la utilizator spre bibliotecă, de la bibliotecă spre altă bibliotecă, de la utilizator spre alt utilizator şi nu în ultimă instanţă cum vom şti să gestionăm eficient banii care vor fi tot mai puţini şi tot mai greu de obţinut.

Imaginea actuală nu este favorabilă nici bibliotecii ca instituţie publică, nici profesiei de bibliotecar şi fenomenul va lua amploare dacă nu vom face eforturi să schimbăm lucrurile. Tot mai frecvent, noi – bibliotecarii – vom fi puşi în situaţia de a justifica utilitatea bibliotecii şi a bibliotecarului în Era Internetului. Într-o lume dominată de hypertexte, care oferă atâtea posibilităţi, tot mai frecvent vom fi provocaţi la discuţii de felul acesta de reprezentanţii mass-media, personalităţi de ale căror păreri nu putem să nu ţinem cont, de decidenţii politici şi financiari şi, desigur, de utilizatorii reali şi potenţiali. Cât de pregătiţi suntem pentru a fi avocaţii propriei profesii, pentru a face lobby în favoarea bibliotecii, pentru a argumenta că biblioteca nu va putea fi substituită de internet nici acum, nici în viitor, că ceea ce-i lipseşte, de fapt, internetului este un bibliotecar care să structureze şi să sistematizeze informaţia, că în internet nu vom găsi nimic din ceea ce nu plasăm noi ca instituţii abilitate cu sarcina de a crea conţinuturi şi a le pune la dispoziţia utilizatorilor, indiferent de format, că fără o bibliotecă localitatea ar fi fără suflet, iar oamenii s-ar sufoca în labirintul reţelelor interconectate.

Criza cu care se confruntă societatea se răsfrânge nu numai asupra bibliotecilor, dar şi asupra utilizatorilor reali şi potenţiali. Şi aici trebuie să se impună biblioteca în calitatea ei de garant al protecţiei sociale în cultură. Americanii ne oferă şi aici un exemplu destul de elocvent. În anul 2008, an de grea criză economică, aproximativ 68% dintre americani deţineau carduri de bibliotecă, semn că ei au ales să se salveze de criză în biblioteci. Această cifră vorbeşte despre imaginea pozitivă a bibliotecii în societatea americană.

Pentru a reuşi într-o lume atât de mobilă, pentru a ne ţine la zi cu schimbările în domeniile care au vreo tangenţă cu lumea bibliotecară, trebuie să ne mişcăm rapid, să ne schimbăm noi şi să anticipăm schimbarea altora. V-aţi gândit vreodată, câţi bibliotecari lucrează în bibliotecă fără să fie mulţumiţi nici de ceea ce fac, nici de condiţiile în care activează, nici de salariile pe care le primesc? Câţi lucrează în biblioteci ca nişte condamnaţi şi nu fac nici cel mai mic efort nici pentru a evada, nici pentru a schimba lucrurile în bine? În atare condiţii, nu trebuie să ne supărăm, când ni se spune că în biblioteci au rămas să lucreze numai nişte entuziaşti irecuperabili care, cu trecerea timpului, rămân tot mai puţini sau nişte rataţi, care se tem să-şi încerce puterile în alte domenii. Această imagine despre noi înşine nu poate să nu se răsfrângă asupra persoanelor cu care interacţionăm. Iar ei sunt mulţi, foarte mulţi şi imaginea bibliotecii la crearea căreia îşi aduc contribuţia şi bibliotecarii se răsfrânge cu toată puterea negativă asupra bibliotecii şi asupra profesiei. Şi nu avem nicio garanţie că nu se va găsi un alt bibliotecar care, la întrebarea unui ministru „Ce faci?” să răspundă cu: „Aştept să treacă ziua de lucru şi să plec acasă.” În anul 1999, când după o asemenea conversaţie a fost pusă problema comasării bibliotecilor publice cu bibliotecile şcolare a fost nevoie de o luptă teribilă în care a fost pus la bătaie tot arsenalul de argumente în favoarea bibliotecii publice. Că s-a reuşit atunci încă nu înseamnă că vom reuşi şi altă dată, mai ales în timpuri zguduite de tot felul de crize, când unicul argument este banul şi când bugetul bibliotecii este primul cu care încep toate reducerile financiare.

Cele 15 biblioteci care au fost prezentate pentru etapa republicană a Concursului sunt

• biblioteci comunale / săteşti:

– Biblioteca comunală Chişcăreni, raionul Sângerei;

– Biblioteca publică Crihana Veche, raionul Cahul;

– Biblioteca publică Drăguşenii Noi, raionul Hînceşti;

• biblioteci raionale:

– Biblioteca Publică Raională „Alexandru Donici”, Orhei;

– Biblioteca Publică Raională „Vasile Alecsandri”, Teleneşti;

– Biblioteca Publică Raională „ÎPS Antonie Plămădeală”, Hânceşti;

– Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu”, Rezina;

– Biblioteca Publică Raională Anenii Noi;

– Biblioteca Publică Raională Râşcani;

– Biblioteca Publică Raională „Dimitrie Cantemir”, Ungheni;

– Biblioteca Publică Raională „Tamara Isac”, Criuleni;

– Biblioteca Publică Raională Nisporeni, filiala copii;

• biblioteci municipale / orăşeneşti:

– Biblioteca Publică Orăşenească Ocniţa;

– Biblioteca Publică Orăşenească „Petre Ştefănucă”, Ialoveni;

– Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Chişinău.

Am plasat ultima Biblioteca Municipală din Chişinău pentru că ea, oriunde ar sta, tot prima este!

Din 35 reţele de biblioteci publice, cât numără reţeaua bibliotecilor publice din R. Moldova, doar 15 (sau un pic mai mult de un procent din totalul de 1385 de biblioteci publice) au fost prezentate la etapa republicană a concursului. Nu vom face o analiză a dosarelor prezentate, pentru că, deşi sunt diferite prin concepţie şi prezentare, în linii mari, ele corespund condiţiilor şi criteriilor stipulate în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Concursului. Unicul lucru care trebuie precizat este că în procesul de evaluare s-au luat în calcul mai ales realizările anului 2009, deşi juriul a fost conştient de faptul că imaginea nu se creează pe parcursul unui an. Etapa raională, municipală a concursului s-a consumat între 1 martie – 30 decembrie 2009 şi această perioadă a constituit marele interes. Toţi bibliotecarii care au avut curajul să-şi facă publică activitatea şi s-o pună în vizorul unui juriu sunt conştienţi de propria valoare şi merită mulţumirile noastre.

Există factori ai imaginii pe care bibliotecarii nu-i pot influenţa deloc sau îi pot influenţa doar într-o anumită măsură: spaţiile, poziţionarea strategică a spaţiilor, dotarea cu mobilier şi echipamente moderne de informare şi comunicare etc. Există însă şi alţi factori de imagine pe care numai un bibliotecar bun îi poate face să lucreze în favoarea imaginii pozitive a bibliotecii: programul de funcţionare, bazat pe necesităţile utilizatorilor din aria de servire; restructurarea şi întreţinerea spaţiilor, amenajările interioare, extinderea şi diversificarea serviciilor, experimentarea unor servicii inovaţionale, care să intrige, să uimească, să ademenească utilizatorii.

Foarte puţin explorat este un factor esenţial al imaginii şi anume relaţiile cu publicul şi, respectiv, atragerea membrilor comunităţii, a personalităţilor la crearea imaginii pozitive a bibliotecii.

O campanie de imagine dă rezultate deosebite mai ales dacă este legată de un jubileu, de o aniversare, de lansarea unei monografii sau altă dată remarcabilă din activitatea bibliotecii. Exemple elocvente, la acest capitol, reprezintă Biblioteca Orăşenească Ialoveni, care şi-a axat activităţile pe aniversarea a 60-a de la fondare şi lansarea monografiei Biblioteca Publică Orăşenească „Petre Ştefănucă” Ialoveni şi Biblioteca „Ovidius”, filială a BM „B.P. Hasdeu” din Chişinău, care în anul 2009 a marcat 15 ani de la fondare şi care s-a plasat pe primul loc la etapa municipală a Concursului.

Un adevăr ce s-a desprins din această campanie de promovare a imaginii, şi de care trebuie să ţinem seama în viitor, este faptul că fără un program bine gândit şi realizat literă cu literă, nişte eforturi haotice sunt inutile sau foarte puţin relevante. Programul trebuie să se bazeze pe posibilităţile reale ale bibliotecii, dar şi pe nivelul de inventivitate şi creativitate al bibliotecarului.

Atunci când pregăteam setul de materiale în ajutor campaniei de promovare a imaginii, trei biblioteci de primă mărime: BNRM, BNC „Ion Creangă” şi BM „B.P. Hasdeu” au recomandat şi un program-cadru de activităţi.

În dosarele prezentate la Concurs acest program aproape că nu se regăseşte, desigur, cu unele excepţii. O excepţie fericită reprezintă dosarul prezentat de BM „B.P. Hasdeu”, care este, credem, deosebit de valoros, este culmea responsabilităţii şi un exemplu cum trebuie făcut un lucru pentru a-i asigura reuşita. Dosarul prezintă şi un exemplu pe baza căruia poţi învăţa şi noi vom păstra acest dosar în colecţia de non-publicaţii a Centrului de informare şi documentare în bibliologie, ca model de perfecţiune în elaborarea unei lucrări. Multe dintre formele şi metodele biblioteconomice care s-au afirmat în activitatea Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” pot fi preluate de alte biblioteci şi adaptate la condiţiile şi posibilităţile lor. Aici chiar nu este vorba de plagiat, ci de preluarea experienţei avansate, care poate salva nişte cheltuieli materiale şi intelectuale, atât de deficitare astăzi.

Acest dosar este o dovadă grăitoare că biblioteca va rezista în timp, este un exemplu cum trebuie să fie o bibliotecă pentru a se impune comunităţii; un argument în plus că instituţia bibliotecară este indispensabilă societăţii şi implicit – o mână întinsă tuturor bibliotecilor publice; este, dacă vreţi, avocatul de care au nevoie toate bibliotecile publice. Această bibliotecă, cu siguranţă este prevestitorul Bibliotecii 2.0 ce ne insuflă speranţa că pe lângă un Chişinău 2.0 poate avea şanse de viitor şi o Moldovă 1.0.

Managerii superiori ai BM „B.P. Hasdeu” merită toată lauda, dar şi toată gratitudinea noastră. În comunicarea ţinută la Simpozionul ştiinţific Anul bibliologic 2008 am prezentat argumente statistice care demonstrau că BM „B.P. Hasdeu” este lider naţional în dezvoltarea serviciilor de bibliotecă pentru public. Reuşita din anul acesta ne demonstrează că statisticile îşi au rostul lor şi pot scoate în evidenţă nu numai cantitatea, dar şi calitatea.

Cele trei strategii de imagine prin care a trecut BM „B.P. Hasdeu” în ultimii opt ani (2002, 2007, 2009) au avut printre scopuri principale afirmarea bibliotecii în comunitatea chişinăuiană şi în cea profesională. Şi una, şi alta au reuşit cu prisosinţă. Datele statistice şi rezultatele sondajelor de opinii demonstrează credibilitatea, fezabilitatea şi succesul bibliotecii.

Este adevărat că posibilităţile Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” din Chişinău nu pot fi comparate cu posibilităţile altor biblioteci, fiecare filială aici este, practic, mai mare decât o bibliotecă raională, însă pentru aceasta sunt indicatorii de performanţă care fac posibilă compararea activităţii bibliotecilor de diferite dimensiuni. Ca nivel de cultură instituţională, responsabilitate, schimbare de mentalitate şi atitudini Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” nu are egal şi se impune ca model de viitor. Echipa Hasdeu şi-a asumat responsabilitatea de a trasa un drum pe care celelalte biblioteci publice vor învăţa să-l înnobileze în felul lor potrivit posibilităţilor, dar şi creativităţii înnăscute sau formate printr-un asiduu efort.

Când lucram la acest material mi-am amintit de basmul lui Geo Bogza despre naşterea lui Mihai Eminescu. Prin exemplul BM „B.P. Hasdeu”, bibliotecarii moldoveni pot să-şi vadă sufletul, altfel spus – imaginea de viitor sau culmea unde trebuie să ajungă şi, ce-i mai important, cum şi ce trebuie să facă pentru a ajunge acolo.

La Seminarul Naţional 2008, care a trasat ca prioritate a domeniului biblioteconomic pentru anul 2009 promovarea imaginii bibliotecii publice în comunitate, doamna dr. Lidia Kulikovski, directorul general al BM „B.P. Hasdeu”, făcea la comunicarea Domniei Sale un Post-scriptum, în care anticipa o temere vis-à-vis de reuşita campaniei. Citez: „Mă tem pentru că orice program lansat la întruniri naţionale se dovedeşte un balon mare, umflat de vorbe şi promisiuni, iar undeva la o etapă balonul crapă şi după bucuria cu care l-am acceptat vine dezamăgirea, amărăciunea provocată de nepăsarea autorităţilor şi în final resemnarea neputinţei noastre de a-i convinge.” Tot acolo, dânsa se întreba precum Aureliu Busuioc în Hronicul Găinarilor: „Până când vom fi atât de indiferenţi şi lăsători cu ceea ce ne aparţine?…” Şi a invocat în loc de răspuns un citat din acelaşi autor: „Asta-i soarta unui popor care refuză cu încăpăţânare să-şi toarne lumină în cap!”

Acum, dacă tot am ajuns să punem punct acestui an, anume an, pentru că activitatea de promovare a imaginii nu se termină niciodată, să ne întrebăm, fiecare în parte, dacă în limita responsabilităţilor ce ne revin am făcut tot ce a fost posibil, dacă am investit toată experienţa, abilităţile, energia, profesionalismul pentru a adăuga valoare bibliotecii şi a-i spori imaginea pozitivă în comunitate. Ca şi în orice altă lucrare unii dintre noi au muncit şi, drept rezultat, „şi-au turnat lumină în cap”, dar alţii s-au mulţumit cu postura de spectatori şi acum nu rămâne decât să-şi toarne cenuşă. Unii au realizat lucruri frumoase şi dosarele prezentate la Concurs stau mărturie, alţii au mai ratat încă o şansă, din păcate, una din multe altele.

Fiecare aspect al activităţii bibliotecare este o parte componentă a imaginii, iar peste toate va trona întotdeauna bibliotecarul ca vector de imagine. Şi pe acest aspect trebuie să insistăm şi să ne întoarcem ori de câte ori va fi nevoie. De faptul dacă bibliotecarii vor dori şi vor şti cum să se schimbe depinde rezistenţa în timp a bibliotecii.

Dar dincolo de unele nedumeriri, esenţial este faptul că într-un an de criză am reuşit să păstrăm bibliotecile, să păstrăm potenţialul intelectual şi cu infrastructura intactă încă putem schimba imaginea şi ajunge la cea pe care ne-o dorim. Avem în faţă o altă provocare, Biblioteca 2.0, şi să sperăm că anul bibliologic 2010 va fi unul care să ne bucure mai mult.

Un concurs presupune şi menţionarea celor mai buni. Însă, indiferent de valoarea materială a menţiunii, pentru profesioniştii adevăraţi nu mai puţin contează şi valoarea morală. Pentru cei care au luat în serios această campanie şi au muncit pe parcursul anului 2009 ca să răzbească mai în faţă, rămâne satisfacţia muncii realizate pentru afirmarea profesiei şi contribuţia adusă la îmbunătăţirea imaginii instituţiei pe care o servim.

Concursul republican Promovarea imaginii bibliotecii publice în comunitate s-a terminat, însă lupta pentru promovarea imaginii pozitive a bibliotecii în comunitate continuă. Este lupta cu care suntem datori profesiei şi pe care nu avem dreptul să o pierdem.

Ediţia viitoare a Anului Bibliologic va fi una aniversară – 20 de ani ai unui simpozion ştiinţific care a însemnat mult pentru dezvoltarea activităţii bibliotecare în republică. Aşa cum dezbaterile se vor axa pe mişcarea Biblioteca 2.0, ar fi frumos să ne facem un cadou şi până la această aniversare sau pe urmele ei să publicăm o culegere care să includă experienţele cele mai reuşite de implementare în activitatea bibliotecilor a serviciilor specifice Bibliotecii 2.0. Avem la dispoziţie un an în care fiecare dintre cele 35 reţele de biblioteci publice să facă ceva concret, să adere la această mişcare care este ziua de mâine a bibliotecii şi un vector important de imagine.

Vera OSOIANU,

director adjunct al BNRM