Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA PE GLOB / КНИГА НА ГЛОБУСЕ / ROUND THE WORLD
Leons BRIEDIS
Există o uimitoare unitate de limbă şi spirit a românilor din toate provinciile istorice...”

Nu am făcut niciodată – nu am putut face! – vreo deosibire sau delimitare între moldoveni (basarabeni) şi ceilalţi români; între limba scrisă şi vorbită în stânga Prutului şi în dreapta acestui râu devenit frontieră.
Mi-am dat seama de acest lucru încă din primul an de facultate la Chişinău: ca să învăţ româna, vorbeam cu colegii de studii, cu profesorii mei, dar ascultam aceeaşi limbă la Radio Iaşi sau Radio Bucureşti şi astfel am învăţat exprimarea, gramatica, mi-am îmbogăţit vocabularul, am intrat în tainele limbii române. Nu ştiu ce dicţionare existau pe atunci la Chişinău, dar ţin minte că toţi studenţii, toţi intelectualii basarabeni căutau dicţionare editate la Bucureşti şi cine le găsea se considera un mare norocos, pentru că avea, astfel, cea mai sigură sursă de referinţă.

Pornind astfel pe lungul drum al cunoaşterii minunatei limbi române, peste ani nu mă mai mira defel faptul că aud aceeaşi limbă şi la intelectualii din Chişinău, şi la ţăranii din satul natal al soţiei, din sudul Basarabiei, şi în teatrele maiestuoase ori pe străzile agitate ale Bucureştiului, şi în aulele universitare de la Cluj-Napoca sau la „Cimitirul Vesel” de la Săpânţa. De altfel, de aici, din Maramureş, cred eu, a început, cu secole în urmă, unirea românilor.

Aşadar, limba, literatura, cultura, ca şi istoria basarabenilor, ale moldovenilor în ansamblu, apoi ale muntenilor, oltenilor, transilvănenilor, bănăţenilor etc. eu le văd ca pe un tot întreg, ca pe un fapt sau un fenomen indestructibil. Micile diferenţe ce au existat (sau mai există, pe alocuri – am în vedere Republica Moldova, Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei ori Banatul Sârbesc) sunt totuşi inerente şi, în fond, nesemnificative. Or, ele nu pot schimba esenţa: accentuata, uimitoarea unitate a spiritului românesc în toate regiunile istorice populate de reprezentanţii acestei naţiuni, indiferent cum se numesc ei sau cum i-au numit vecinii ori cotropitorii străini – valahi, vlahi, moldoveni, bucovineni, basarabeni, regăţeni ş.a.m.d. În plus, nici schimbările forţate, sub presiunea violentă a unor „oaspeţi nepoftiţi”, agresivi şi acaparatori nu pot anula spiritul românesc. În context, voi aminti de o poezie a lui Nichita Stănescu, pe care, autorul Necuvintelor, din câte ştiu, a recitat-o public atunci când s-a aflat la Chişinău: Nimic nu este altceva.

Aşa am intitulat şi cartea cu scrieri nichitastănesciene, traduse şi tipărite la Riga. Pentru că acest poem conţine un mare şi incontestabil adevăr: cotropirile, stăpânirile, regimurile străine până la urmă trec, dar Letonia rămâne mereu letonă; la fel şi Basarabia, Nordul Bucovinei, Transilvania sunt în vecii vecilor româneşti. Numai naivii sau oamenii rău intenţionaţi pot pune la îndoială dreptatea sugerată de titlul / versul citat, al poetului şi gânditorului Nichita Stănescu.

Consemnare de Vlad POHILĂ

Leons BRIEDIS