Biblio Polis - Vol. 32 (2009) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
TEORIE ŞI PRACTICĂ / ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА / THEORY AND PRACTICE
Ludmila PÂNZARU
Extinderea serviciilor de bibliotecă

În ultimii patru ani, fenomenul Web 2.0, conceptele Biblioteca 2.0 şi Bibliotecarul 2.0 sînt destul de intens discutate online, la conferinţe internaţionale şi naţionale, în birourile bibliotecilor publice şi academice din lume, mai puţin în mediul biblioteconomic naţional. Se pune întrebarea: De ce? Există mai multe cauze. Una dintre ele constă în neînţelegerea termenului, iar în consecinţă, teama faţă de ceva nou, neexplorat. Importantă în acest context este automatizarea şi informatizarea insuficientă a bibliotecilor publice din ţară. Altă cauză, enunţată de cei care fac tentative de implementare a tehnologiilor şi serviciilor Web 2.0, este lipsa de timp: bibliotecarii, avînd destule sarcini la locul de muncă, consideră blogurile, wiki şi Facebookul neesenţiale. Frumuseţea Webului 2.0 şi a Bibliotecii 2.0 rezidă în nivelul rapid de integrare şi interoperabilitate –
în cîteva minute poţi să creezi un blog,
să-ţi faci un cont în MySpace, Facebook sau Flickr. Odată create aceste servicii, fiind instrumente de informare a utilizatorului, de promovare a bibliotecii, trebuie să fie menţinute, actualizate – blogurile necesită postări, wiki, Flickr, Youtube – conţinut actualizat.

Structurînd serviciile bazate pe Web 2.0, constatăm că ele pot fi instrumente de creare, de stocare, de diseminare / distribuire a conţinuturilor, de promovare a bibliotecii, de informare, de comunicare, interacţiune cu utilizatorul.

• Blogurile, Twitter şi wiki sînt instrumente unice de creare a conţinuturilor nu numai de către bibliotecari, dar şi de către utilizatori.

• Flickr, Youtube, Slideshare, Delicious – stochează imagini, fişiere video,
slide-uri, linkuri.

• RSS, Digg, streaming, podcastingul pot fi utilizate la diseminarea / distribuirea informaţiei.

• Serviciile de referinţă virtuale, instant messangingul sînt instrumente de informare şi acordare a asistenţei informaţionale.

• Reţelele sociale: MySpace, Facebook sînt instrumente de comunicare cu utilizatorul şi de promovare a serviciilor, activităţilor organizate de bibliotecă.

În mod evident, fiecare dintre tehnologiile enumerate mai sus – RSS, wiki-urile, bloggingul, personalizarea, podcastingul, streaming media, ratingul, taggingul, softul reţelelor sociale – pot fi folosite într-o întreprindere, instituţie sau bibliotecă. Multe dintre acestea sînt deja utilizate în mod individual în unele instituţii.

În acest context, vreau să mă opresc la noţiunea Biblioteca 2.0. Termenul Biblioteca 2.0 a apărut în 2005, în cadrul Conferinţei anuale Internet Librarian 2005 şi se referea la site-ul bibliotecii. În 2006, în articolul Library, 2.0: Service for the next-generation library publicat în Library Journal, au fost deja prezentate beneficiile şi principiile generale ale Bibliotecii 2.0.

Care este esenţa Bibliotecii 2.0? Aceasta este o nouă viziune a deservirii, ce include nu ideea asigurării accesului la informaţii, dar implementarea inovaţiilor pentru a crea o comunitate ce poate să se dezvolte, să cunoască participînd la servicii sociale. Acest lucru se obţine prin încredere faţă de utilizator, prin stimularea utilizatorilor de a schimba idei, de a lăsa comentarii în ceea ce priveşte resursele, colecţiile şi serviciile bibliotecii.

Elementele de bază ale conceptului Biblioteca 2.0:

1. Biblioteca este centrată pe utilizator.

În ce constă schimbarea? Schimbarea se manifestă prin trecerea de la deciziile pe care le luau bibliotecile, în a stabili ce este bun pentru utilizatori, la oferirea către utilizatori a oportunităţii de a decide ce vor ei, în ce mod doresc să primească informaţiile şi în ce mod putem să-i deservim mai bine.

2. Biblioteca este în constantă schimbare şi evoluare.

Introducînd servicii sau programe noi, biblioteca trebuie să le monitorizeze şi să le evalueze.

3. Biblioteca 2.0 nu este doar tehnologie.

Tehnologiile sînt instrumente care ajută bibliotecarul să deservească calitativ utilizatorul.

4. Biblioteca şi politicile.

Politicile joacă un rol important în dorinţa bibliotecilor de a oferi servicii utilizatorilor.

Desfăşurînd aceste principii, expunem unele acţiuni care pot fi întreprinse de bibliotecile din ţară, urmînd exemplul ţărilor care deja au o anumită experienţă:

• Biblioteca se angajează să urmeze schimbările investigînd implicarea utilizatorilor în reţelele sociale, blogging, wiki, tagging şi alte instrumente online şi determinînd interesele, aplicînd acest tip de instrumente în bibliotecă; identificînd căile prin intermediul cărora instrumentele noi pot fi utilizate la furnizarea serviciilor necesare utilizatorilor.

• Biblioteca percepe Web 2.0 ca model de dezvoltare şi creare a aplicaţiilor pentru serviciile de bibliotecă utilizînd blogurile şi wiki în procesul de dezvoltare, creare, revizuire a documentelor din bibliotecă, de ex., a politicilor, procedurilor etc.

• Biblioteca oferă utilizatorilor oportunitatea de a participa la dezvoltarea serviciilor de bibliotecă implementînd pagini wiki editabile pe site pentru a adăuga subiecte, surse de referinţă, răspunsuri etc., încurajînd utilizarea blogurilor, a mesageriei online pentru comunicare publică cu comunitatea.

• Biblioteca dezvoltă colecţiile via servicii deschise, personalizate, interactive, care încurajează crearea de conţinuturi, comentarii, rating, tagging de către utilizatori, creînd un blog al activităţilor, al noilor intrări care sînt comentate de către utilizatori (liceeni, elevi); creînd colecţii foto de identificare a BM, uploadînd regulat imagini despre activităţile bibliotecii, colecţii speciale pe Flickr etc.; asigurînd prezenţa pe iTunes, de ex.: colecţiile speciale muzicale oferite utilizatorilor prin intermediul calculatorului sau al telefonului mobil (IPhone, iPod).

• Biblioteca creează spaţii online care sînt bazate pe content management system, servicii web, widget, blogs, wiki, mashups, implementînd distribuirea RSS a conţinutului, de ex.: activităţi organizate de biblioteci, noile resurse etc., identificînd biblioteca prin podcasting – creînd podcasturi cu noutăţi, interviuri, tour, instrucţiuni de căutare, utilizare etc. disponibile pe site-ul bibliotecii, RSS feed.

• Biblioteca se bazează pe încredere, implicînd utilizatorii prin intermediul feedbackului în procesul de evaluare a bibliotecii, îmbunătăţind procedurile şi evaluînd suportul tehnic, asigurînd prezenţa bibliotecii în reţelele sociale, ca: Facebook, MySpace, Youtube,
Delicious şi invitînd utilizatorii să participe la ele.

 Bibliotecarii atrag utilizatorii la bibliotecă şi în acelaşi timp duc biblioteca la utilizator, dezvoltînd, sporind prezenţa bibliotecii în programul şcolar, organizînd lecţii de cultură informaţională.

Bibliotecarii conştientizează şi utilizează instrumentele de informare necesare utilizatorilor.

Este evident că, pentru a realiza toate acţiunile enumerate, biblioteca are nevoie de specialişti competenţi, flexibili, profesionişti, toleranţi la experimente şi predispuşi la schimbări, capabili să satisfacă nevoile în evoluţie ale utilizatorilor. Pentru a deveni Bibliotecar 2.0, care este un guru în epoca informaţiei, biblioteca trebuie să organizeze programe de instruire a bibliotecarilor privind utilizarea serviciilor şi tehnologiilor Web 2.0, care ar include zile de dezvoltare consacrate promovării conceptului Biblioteca 2.0, traininguri pe tema utilizării instrumentelor Web 2.0, elaborarea şi implementarea miniproiectelor 2.0, organizarea lunară a unei zile de autoinstruire. Iar abilităţile şi competenţele necesare pentru a lucra cu instrumentele Web 2.0 vor fi incluse în fişa postului. După aceste măsuri credem că bibliotecarul va putea:

• înţelege forţa şi oportunităţile oferite de Web 2.0;

• învăţa instrumentele principale ale Web 2.0;

• combina resursele pe suporturi diferite;

• adopta standarde OpenURL, efectua căutări în sistemele naţionale;

• conecta lumea, tehnologia şi informaţia în context;

• utiliza forme netradiţionale de catalogare şi clasificare, creare a tagurilor etc.;

• include informaţii netextuale ca pictură, filme, vederi, imagini şi sunet;

• înţelege termenul coadă lungă (long tail) şi va întări puterea conţinutului nou şi vechi;

• utiliza conţinuturi ca Google Print, and Open WorldCat;

• reuni publicul pentru discuţii, conversaţii, practici, participare;

• utiliza instrumentele de comunicare ca Skype pentru a uni conţinutul, informaţia, căutarea ei şi oamenii;

• utiliza şi dezvolta reţelele sociale în avantajul instituţiei;

• comunica cu oricine utilizînd modul lui de comunicare – telefonul, Skype-ul, SMS-ul, emailul, referinţele virtuale etc.;

• încuraja utilizatorii să folosească metadatele şi să dezvolte conţinuturi şi comentarii;

• înţelege înţelepciunea mulţimii şi impactul blogosferei, a wikisferei.

Bibliotecarul 2.0 va înţelege profund utilizatorii, nu la un nivel superficial, şi va fi acolo unde este necesar utilizatorului.

Bibliografie:

Casey, Michael E., Savastinuk, Laura C. Service for the next-generation library. In: Library Journal, 9 Jan. 2006.

Kaser, Dick. Attracted by 2.0. In: Computers in Libraries, Oct. 2009, Vol. 29 Issue 9, p. 4-4, 2/3p; (AN 44408328).

Library 2.0. Acces: http://en.wikipedia.org/wiki/Library_2.0

100 Free Library 2.0 Webinars and Tutorials. Acces: http://www.collegeathome.com/blog/2008 /05/29/100-free-library-20-webinars-and-tutorials/

Ludmila PÂNZARU,

director adjunct al BM „B.P. Hasdeu”