Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANUL TINERETULUI TALENTAT / ГОД ТАЛАНТЛИВОЙ МОЛОДЕЖИ / YOUNG’S YEAR
(Vl. P.)
IMPACTUL BENEFIC AL SIMBIOZELOR SAU ADRIAN, CREATORUL POLIFONIC

După cum îl trădează întru cîtva şi numele, Adrian Briedis-Macovei este o simbioză norocoasă dintre Leons Briedis - renumit poet, eseist, filozof leton, un mare traducător al literaturii române în Letonia, şi Maria Macovei-Briede - poetă, eseistă şi traducătoare, româncă născută în Siberia, în familia unor gospodari deportaţi dintr-o comună din sudul Basarabiei. Leons a făcut studii universitare la Riga (filologia romanică) şi la Chişinău (spaniola şi româna); Maria – a făcut şcoala rusă undeva la graniţa ruso-mongolă, apoi filologia română la Chişinău. Aici, în inima Basarabiei s-au cunoscut, s-au îndrăgostit şi au decis să fie împreună, dar ceva mai departe de spaţiul mioritic. Stabiliţi în capitala letonă, într-o garsonieră din Riga Veche (Vecriga), au început a depăna soarta unui neobişnuit cuplu de intelectuali aserviţi de bună voie, ba chiar cu maximă pasiune, şi în egală măsură, literaturilor şi culturii letone, dar şi celor române, apoi şi altor spiritualităţi îngemănate, cu stigmatul Gintei Latine. Privind acum în urmă – deja de la geamurile apartamentului-bibliotecă de pe „malul celălalt al Daugavei” (adică, din Oraşul Nou – Jauna Riga), Leons numără circa 40 de cărţi de autor (poezii, proză, eseuri) şi ceva mai multe volume traduse, preponderent din română, apoi şi din alte limbi neolatine, din unele idiomuri germanice; din graiuri exotice cum ar fi albaneza ori swahili, limba oficială şi de cultură a zece mari state africane. Maria a adoptat ipostaza de poetă şi eseistă bilingvă: scrie şi în română (prima carte de versuri i-a fost prefaţată de Ana Blandiana), şi în letonă. Aceasta, pe lîngă activitatea de tălmăcitoare din letonă în română şi viceversa, pe lîngă rolul de profesoară „neoficială”, „benevolă”, „voluntară” de română în spaţiul baltic.

Dînd Cezarului ce-i a Cezarului, mai simplu spus: apreciind la cota maximă contribuţiile literare, cărturăreşti ale lui Leons şi ale Mariei, îndrăznesc să afirm că cea mai de seamă împlinire a lor este, totuşi, creşterea celor doi fii, Cornel şi Adrian (în scrierea letonă – Korneliuss şi Adrians). „Badea”, Cornel, e acum un apreciat designer; nu exclud să aibă şi alte talente artistice, pe care le vădea încă în copilărie şi adolescenţă; pur şi simplu nu am putut să-i urmăresc evoluţia din ultimul timp.

Adrian a preluat, cu certitudine, de la părinţi talentul, dar şi pasiunea nemărginită pentru poezie, pentru estetică, pentru filozofie şi pentru limbi. A preluat şi numele amîndurora: deşi semnează, de obicei, pur şi simplu Adrian, în ambianţe mai oficiale este, totuşi, Adrian Briedis-Macovei; conform ortografiei letone: Adrians Briedis-Makovejs. (În treacăt fie spus, în traducere din letonă numele Briedis înseamnă Cerb; Macovei, reamintim, era numele pe care-l purtau cei şapte fraţi, fii de preoţi iudei, sacrificaţi şi canonizaţi, mai tîrziu incluşi şi în calendarul creştin ca Cei Şapte Mari Mucenici Macabei, de Ziua Macoveilor sau la Macovei, cap de post – la 14 august).

Născut în luna lui Mărţişor, 1982, Adrian face studii la Universitatea Letoniei, din Riga, apoi la Academia de culturi şi civilizaţii străine, cu specializarea civilizaţiile hispanofone (spaniolă, ca atare, şi latino-americane) – există şi o asemenea instituţie în Letonia, una din cele trei ţări baltice (alături de Lituania şi Estonia), trei Doamne şi toate trei civilizate şi cu adevărat libere, după 1991. Este redactor al revistei „familiale” Kentaurs, o excepţională publicaţie de literatură şi cultură universală; asociat al editurii Minerva, şi aceasta o iniţiativă a familiei Briede-Macovei, dar cu rezonanţe bine desluşite în viaţa spirituală a Letoniei, ba chiar şi dincolo de frontierele acestui stat. Aria de interese, de preocupări intelectuale ale lui Adrian este foarte largă – de la spaţiul baltic pînă la cel latino-american şi pînă la vechile civilizaţii orientale, punînd accentul pe poezie, eseistică, culturologie, filozofie, etnologie etc. A tradus versuri şi eseuri din literaturile spaniolă, din cele hispanofone ale Americii de Sud, diferite texte de scriitori englezi, nord-americani, scandinavi, dar şi din Rusia, Slovacia, India, China, Japonia... La rîndu-i, poezia lui Adrian a fost transpusă în mai multe limbi; bunăoară, cu totul recent i-au fost tipărite nişte poeme în limba japoneză.

Adrian vorbeşte fluent şi scrie în patru limbi: letonă (fireşte), spaniolă, engleză şi rusă. În limba mamei – română, pînă în decembrie 2007 vorbea cu un simpatic accent spaniol, utlilizînd verbele mai ales la infinitiv, iar substantivele – la nominativ, recurgînd, iarăşi după model spaniol – la prepoziţii şi articole. Anul trecut, pe la Crăciun, vizitînd în premieră patria mamei, a intrat în posesia unor manuale de română, şi cum Adrian e un om al surprizelor, nu e exclus ca la o nouă vizită în Basarabia să vorbească fără probleme şi româna. Tot atunci, primind cadou o Istorie a românilor (în rusă, dar una adevărată, nu scrisă de interfrontişti...), Adrian, după cum ne-a mărturisit chiar el, a avut revelaţia apartenenţei (fie şi pe jumătate, pe linia mamei) la un popor cu o istorie şi o cultură deosebit de originale. Întors acasă, la Riga, s-a apucat să scrie, sincer entuziasmat, o lucrare dramatică al cărei personaj principal este nimeni altul decît... Păcală! pe care noi, românii, l-am cam dat uitării... Concomitent, acumulează material pentru o piesă de teatru (posibil, şi un viitor scenariu de film) prin care doreşte să prezinte Occidentului – cel puţin Letoniei – o altă imagine, „veritabilă”, „autentică” a lui Vlad Ţepeş, alta decît cea lansată (şi în bună parte încetăţenită) prin nişte iubitori de picanterii, de la Hollywood.

Om de o sensibilitate aparte, de o cultură şi o percepere extrem de matură, pentru anii săi, a fenomenelor sociale şi estetice, Adrian, cu adevărat, străluceşte în materie de filologie, culturologie, filozofie, estetică, semiotică etc. Dar mai e şi un intelectual versat în politică şi politologie, istorie, etnologie, diverse aspecte – fie intersecţii, fie linii paralele, fără şanse de apropiere – între globalism (ca opţiune pan-europeană, pan-occidentală) şi iubire de tot ce e leton. Şi mai e Adrian Briedis-Macovei un suflet eminamente poetic – adevăr pe care l-a pus la judecată, dacă nu la o confirmare publică prin chiar volumul său de debut: Dzejolji („Poeme”). – Riga: Ed. Minerva @ Force-E, 2006. – 79 p.

Nu riscăm (încă) să definim în vreun fel, să categorisim cumva lirica lui Adrian, care s-ar înscrie (deja) în antologii ale tinerilor creatori din Apus, dar şi din Răsărit. Este o poezie „pur şi simplu” modernă, situîndu-se în zona de tranziţie a modernismului, poate spre post-modernism, numai că ceva mai altfel decît este perceput acest fenomen de către unii poeţi şi eseişti de la Chişinău. S-ar impune o remarcă despre o specie mai aparte pe care o cultivă Adrian. Însuşi autorul le numeşte „miniaturi lirice”; noi le-am numi ceva mai complicat: „o încrucişare între haiku şi daina letonă”. Vom preciza, în context, că daina letonilor seamănă mai mult din punct de vedere fonetic, vizual, cu doina românească - de regulă, dainele (în letonă, la plural, dainas) sunt nişte catrene foarte sugestive, axate pe toată gama de trăiri umane: înţelepciune, emotivitate, muzicalitate, umor etc. Am ales din creaţia lui Adrian cîteva poezii, pentru a satisface curiozitatea celor interesaţi de un triplu fenomen, sau de un fenomen cu trei faţete: literatura unui popor baltic, aşa cum sunt letonii; creaţia unui reprezentant al simbiozei genetice şi culturale (în cazul dat – un „amestec” letono-român); în fine, poezia tînără, de astăzi, din lume, care, oricît ar părea de greu credibil, are, totuşi, destule tangenţe cu frămîntările, căutările lirice ale unor tineri de la noi.

(Vl. P.)


Adrian BRIEDIS-MACOVEI

Miniaturi lirice

(Haiku şi daina încrucişate)

Vînd cuvintele

Şi le dau pe toate

Pentru o singură tăcere.


Luna peste lună se aşterne

Dar noaptea

Toată ziua trîndăveşte.


În veşminte vesele

Tinereţea trece pe alături

Ah, aşteaptă-mă şi pe mine.


Ce gînduri nebune

Se leagănă în surîsul ei

Ascunzîndu-se în pieptul meu.


Civilizaţia coboară

Din ce în ce mai jos

Pe culmea munţilor americani.


A fi prostănac este uşor

Dar a o face pe prostul

Este o mare înţelepciune.

Nu cădea te rog în panică

Doar nu te afli

Pe vaporul „Titanic”.


Buzele tale roşii

Pe care mi le dai atît de generos

Sunt doldora de spini.


Viaţa e un joc

Cînd tocmai îi prinzi gustul

Vine timpul s-o părăseşti.


Picături de ploaie

Lin şi fără zgomot

Îmi udă inconştientul.


Negru şi alb se ascund în inima mea

Iar eu mă găsesc între ele

Pe calea de mijloc.

Traducere de

Maria BRIEDE-MACOVEI



Chipul meu surîzător

(Autoportret din cuvinte)


inima-mi obosită

se zbate de dor

printre nori

pe ceruri purpurii

două steluţe se zbenguie

două luminiţe de cleştar

stau de veghe

în aşteptarea furtunilor

stau cuminţi pînă va apărea el

spiriduşul ştrengar din mine -

un pisicuţ ce toarce

îngînînd non-stop nestingherit

el Michiduţă acesta al meu

scutură discret clopoţeii inimii mele

pînă îmi răsare surîsul

în gropiţele de pe obraji

şi eu mă înalţ în tonuri catifelate

rup anevoie lanţurile somnului

şi pe rugul sufletului

se deschide un nou orizont

invitînd la un nou dans

acolo printre spini şi ghimpi

- drumul pînă la floarea marii iubiri

- acolo mă regăsesc

doinind în balansoarul destinului.

(2007)


Odă mamei

(Cea mai scumpă mamă de pe mapamond)


ma-mă,

măicuţa mea

cu nume total de femeie

ma-ma mea Ma-ri-a


ma-ma mea

cu nume de Născătoare

tu ştii cel mai bine

şi eu la fel de bine ştiu:

sunt capricios

şi îndărătnic sunt

însă oricum tu eşti

ma-ma mea Ma-ri-a

măicuţa mea cu nume de Născătoare

să ştii că te iubesc

cu toată patima inimii mele

cu toate furtunile

ce se dezlănţuie

în sufletul meu

ma-mă, scumpă măicuţă,

ma-mă,

ma-ma mea Ma-ri-a


măicuţa mea

cu nume de Născătoare

deşi nu te alint

iar uneori te şi necăjesc

tu oricum eşti ma-ma mea

cea mai scumpă ma-mă de pe mapamond

şi toată patima inimii mele

ţie ţi-o dăruiesc

ma-ma mea Ma-ri-a


măicuţa mea

cu nume total de femeie

ma-mă cu nume de Născătoare

ma-ma mea Ma-ri-a

inima mea

e pentru tine ma-mă


(2006)

Traducere autorizată din letonă de

Vlad POHILĂ