Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
IN MEMORIAM
CRONICAR
Răpus de inimă, ne-a părăsit George Pruteanu...

La unul din spitalele de mare prestigiu ale Bucureştilor, „Sf. Pantelimon”, a încetat din viaţă, pe 27 martie a.c., în urma unui infarct miocardic, lingvistul, omul de televiziune, jurnalistul, criticul literar, traducătorul şi politicianul George Pruteanu. Abia împlinise 60 de ani în luna decembrie 2007. Era o personalitate extrem de populară, poate cel mai bine cunoscut pentru emisiunea Doar o vorba să-ţi mai spun, pentru aşa-numita „Lege Pruteanu” şi pentru criticele aduse divertismentului de proastă calitate şi manelelor. În cuvintele de mai sus, menite să-i dea o caracterizare lui George Pruteanu, am scos în evidenţă ceea ce ştia cam toată românimea; totuşi, activitatea sa culturală, filologică, dar şi civică, a cuprins şi faţete mai puţin cunoscute, nu însă şi mai puţin impresionante.

George Pruteanu s-a născut la 15 decembrie 1947, la Bucureşti. A urmat cursurile facultăţilor de litere din Iaşi şi Bucureşti, la secţia franceză-română, şi-a dat doctoratul în filozofie. Pînă în 1989, a lucrat ca lector universitar şi, în paralel, ca ziarist, în domeniul cultural, în presa cotidiană, apoi ca redactor în presa literară: Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul, România literară etc. Activitatea sa principală a fost critica literară: din 1972 pînă în prezent (cu nesemnificative întreruperi) a deţinut rubrici fixe săptămînale de cronică literară. A fost secretar de redacţie la săptămînalul Expres, şeful secţiei de cultură şi publicist-comentator la Evenimentul Zilei şi redactor-şef al săptămînalului Acum. A devenit foarte cunoscut pentru publicul larg prin emisiunea Doar o vorbă să-ţi mai spun, difuzată pe rînd de posturile: Tele 7abc (1995), ProTV (1995-1996) şi TVR 1 (1997-1999 şi, din nou, în 2006, deja cu denumirea Doar o vorbă săţ-i mai spun). În perioada 2005-2007 a fost membru în Consiliul de Administraţie al Televiziunii Publice.
Potrivit propriului său site, nu a fost membru al PCR, iar în noiembrie 1996 s-a înscris în PNŢCD, partid pe care l-a părăsit în martie 1998. Doi ani mai tîrziu, în februarie 2000, s-a înscris în PSD, iar din septembrie 2003 a fost membru PRM.
A fost senator timp de două mandate, între anii 1996 şi 2004, reprezentînd Suceava, iar apoi Bistriţa-Năsăud.

În ultimii ani a militat public de nenumărate ori împotriva „gunoaielor” din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune şi la manele.
A fost conferenţiar universitar şi a predat de-a lungul carierei didactice la Şcoala Superioară de Jurnalistică, la Universitatea Ecologică, la Universitatea „Hyperion” din Bucureşti, la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa, la Universitatea „Banatul” din Timişoara, la Universitatea din Bistriţa şi la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.

Personalitate cu o vastă, formidabilă cultură generală şi în special - filologică, cu un simţ deosebit de acut al limbii române, George Pruteanu s-a manifestat şi ca un aprig apărător al ei, un luptător intransigent pentru promovarea unei române corecte în toate sferele. Mai sus, am aminti de site-ul lui Pruteanu. Ei bine, însuşi George Pruteanu ortografia acest englesism aşa: „sait”, deoarece opta pentru scrierea strict românească a tuturor cuvintelor împrumutate… La fel, după 1991, a fost printre lingviştii de la Bucureşti care s-au împotrivit „reformei academice” care viza scrierea generalizată, în mijlocul cuvintelor, a lui â („î din a”), cu excepţia acelor cuvinte care se scriau şi mai înainte: român şi derivatele, precum şi unele nume gen Brâncuşi, Pârvan etc. Intenţiona chiar să obţină „trecerea prin Parlament şi /sau Senat” a unei legi care ar fi stopat debandada generată de modificările la normele ortografice ale limbii române, operate în 1991-1993. A iniţiat şi a susţinut Legea pentru protecţia juridică a limbii române, promulgată într-o formă modificată (ceva „mai blîndă”) în 2004, „sub domnia” lui Ion Iliescu, cunoscută sub numele de „Legea Pruteanu”, şi care cere ca toate textele publice în limbi străine să conţină şi traducerea în limba română – spre marele necaz al unor globalişti de-a-ndoaselea şi al unor hungarişti din Covasna şi Harghita.

George Pruteanu a manifestat un viu interes pentru Basarabia, pentru starea limbii române de aici, arătînd şi o sinceră afecţiune faţă de noi. În 1999, invitat de dna prof. univ. dr. hab. Irina Condrea, la Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, a ţinut acolo un ciclu de strălucite prelegeri şi discuţii cu studenţii şi profesorii. O serie de prelegeri şi întîlniri cu cititorii a avut şi la Biblioteca „O. Ghibu” (director – dna Elena Vulpe). Sunt memorabile interviurile pe care le-a acordat unor emisiuni de largă audienţă ca Focul din vatră (autoare Luminiţa Dumbrăveanu), Dialoguri culturale (reporteră – Zina Cerchez), Cultivarea limbii de Raisa Belicov.

... Trupul neînsufleţit al criticului, publicistului şi politicianului George Pruteanu a fost depus în rotonda Muzeului Literaturii Române, de unde a fost petrecut în ultimul drum de un cortegiu numeros: rude, prieteni, colegi de breaslă, tineri studioşi, mii de admiratori.

Ne vom aminti mult timp, cu toată căldura şi recunoştinţa, de cel care a fost George Pruteanu, de vorba-i deosebit de frumoasă şi înţeleaptă şi nu ne vom putea obişnui cu gîndul că acest om de mare cultură, vrednic străjer al limbii şi culturii române, nu mai este printre noi...

CRONICAR