Biblio Polis - Vol. 25 (2008) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
VIAŢA FILIALELOR / ЖИЗНЬ ФИЛИА-ЛОВ / LIBRARY`S BRANCHES LIFE
Elena DABIJA, director CAIE
Mihai Eminescu – sens, timp şi devenire istorică

„În mine bate inima lumii...”

E miez de Ghenar – 15 ianuarie şi în coroana vremii se împlinesc 158 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Sunt împlinită, deoarece nu sunt în pielea tuturor celor care s-au trezit de dimineaţă cu alte probleme pe cap decât aceea că trebuie să mă gândesc la aniversarea zilei de naştere a Poetului Naţional.

Mi-am amintit, şi nu întâmplător, de Ionel Teodoreanu, care scria: „Eminescu e tulpina eternităţii noastre româneşti. Fără de el am fi încă pământ încruntat, ca pe vremea zimbrului. Abia cu versul lui ne-am desfăcut spre soare. Dar tot cu el am depăşit şi pieritoarea minută a florii, învecinându-ne cu suveranele constelaţii. Descălecat din genună, Eminescu e împăratul adâncului şi înaltului românesc”.

De opt ani activitatea CAIE este axată zi de zi pe valorificarea şi promovarea patrimoniului eminescian pentru oricine ne păşeşte pragul. Dacă nu-l păşesc, le venim în întâmpinare şi ne deplasăm noi cu un program: fie la un liceu, la o şcoală, la un colegiu, la o universitate, fie prin mass-media, ca mai apoi să ne cunoască şi să ni-l păşească pentru a-l cunoaşte pe Eminescu pas cu pas şi să ducă mai departe frumuseţea creaţiei sale, pentru că fără el am fi cu toţii mai săraci.

Cu Mihai Eminescu toţi aceşti ani suntem mai bogaţi, ne cunoaşte o lume întreagă, datorită traducerilor şi aportului tuturor celor, care au grijă de universalitatea lui Eminescu.

O Săptămână a uşilor deschise la Centrul Academic Internaţional Eminescu a oferit publicului de diferite vârste un amplu program de activităţi de promovare şi cunoaştere a Marelui Eminescu. Fiecare zi a avut un generic, au fost organizate excursii de ghidare cu referire la activitatea CAIE şi valoarea patrimoniului eminescian, ore de lectură multimedia, ore de poezie, muzică şi poveste, serată de omagiere, vizionare de filme documentare, ore şi reviste bibliografice, prezentări şi lansări de carte şi de opere muzicale, întâlniri cu scriitori, vernisaj de pictură etc. Mă bucură faptul că cei împătimiţi de Eminescu – partenerii cu care colaborăm, se implică cu toată bunăvoinţa şi cu toată dragostea pentru a participa la toate aceste evenimente de importanţă naţională.

Acad. Eugen Simion, iniţiatorul şi coordonatorul proiectului de editare a manuscriselor eminesciene, a avut mai multe vizite la CAIE, la ultima i s-a decernat Premiul CAIE pentru anul 2007 pentru valorificarea şi promovarea operei şi personalităţii lui Mihai Eminescu. Dumnealui a promis că va face totul şi CAIE va deţine întreaga colecţie a Manuscriselor al acestui simbol al spiritualităţii noastre, pentru că „românii au sentimentul că Eminescu i-a cuprins şi i-a exprimat mai bine decât alţii, cu istoria lor, cu miturile lor, cu suferinţele lor, cu răul interior din societatea românească şi cu cel care îi ameninţă din afară”.

Chiar în dimineaţa Zilei de naştere a Poetului a ajuns în Chişinău, şi anume la CAIE această comoară valoroasă a manuscriselor eminesciene, donaţie a Fundaţiei Patrimoniu a Academiei Române, cărei îi suntem adânc recunoscători.

Numerosul public a participat la evenimentul de importanţă majoră care a avut loc cu începere la ora 12.00, simultan: la Academia Română – Bucureşti şi la filialele din Iaşi, Cluj şi Timişoara, la Ipoteşti, la Uniunea Scriitorilor din Belgrad, la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia, la Roma, Cernăuţi, Gyula (Ungaria) şi la Chişinău, în incinta CAIE, s-au lansat MANUSCRISELE MIHAI EMINESCU – 12 volume, reproduse în condiţii grafice deosebite, însoţite de şapte DVD-uri, corespunzător acestor 12 volume.

Acad. Nicolae Dabija a moderat acest eveniment remarcând: „Academia Română, în frunte cu Eugen Simion, un mare îndrăgostit de Eminescu şi de Basarabia, a găsit o modalitate ca aceste manuscrise să ajungă la cei îndrăgostiţi de Eminescu. În acest fel, Centrul Academic Internaţional Eminescu, prin prezenţa acestor volume, capătă importanţă, pentru că cei care vor să-l reconstituie pe Eminescu cel adevărat, ne-cenzurat, vor veni aici la Centrul Eminescu. Prin acest eveniment Chişinăul devine un oraş cu adevărat eminescian, anume aici este foarte multă nevoie de Eminescu. Pentru că Eminescu ne-a ajutat să supravieţuim, să avem limba română, alfabet latin. Deci Eminescu ne-a făcut bogaţi, bogaţi prin dreptul de a ne aparţine, şi prin dreptul de a-i aparţine”.

Odiseea manuscriselor eminesciene începe în 1902, când Titu Maiorescu dona Bibliotecii Academiei Române 14.000 de pagini primite de la poetul nostru naţional, menţionând: „Toate aceste manuscripte, aşa cum se află..., le dăruiesc, la rândul meu Academiei Române, pentru a servi celor ce se vor ocupa în viitor cu cercetări mai amănunţite asupra vieţii şi activităţii marelui nostru poet”. La trecerea unei jumătăţi de veac de la înveşnicirea poetului, Constantin Rădulescu-Motru afirma că „Opera marelui nostru poet poate fi socotită ca înfiată de Academie... Negreşit, Academia nu-l revendică pe Mihai Eminescu exclusiv pentru sine; personalitatea acestuia este prea mare ca să poată încăpea în sânul unei singure instituţii, dar Academia ţine totuşi să ştie că în sânul ei şi-a găsit genialul poet primii săi preţuitori, iar moştenirea sa de manuscrise nicăieri aiurea nu şi-ar fi aflat un loc de păstrare, înconjurată de o pietate mai sinceră ca aici, în patrimoniul Academiei”.

Consultate, de-a lungul anilor, de numeroşi cercetători, manuscrisele au ajuns într-o stare avansată de deteriorare şi atunci a apărut ideea reproducerii lor. Astfel s-a realizat idealul lui Nicolae Iorga „nici un rând din Eminescu nu ar trebui să rămână ne-publicat”, ca şi cele ale lui Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu şi Constantin Noica. Au fost şi două încercări nereuşite de reproducere. C. Noica a promovat o adevărată campanie pentru reproducerea acestor preţioase manuscrise cu îndemnul: „Facsimilaţi-l pe Eminescu!”, mărturisindu-şi credinţa că „românii, când vor vedea laboratorul de creaţie al lui Eminescu vor deveni mai buni, mai serioşi, vor fi mai respectuoşi faţă de valorile culturale”. Proiectul avea să fie realizat începând din 2004, când a apărut primul volum, şi a continuat până la aceste 12 volume lansate recent. Coordonatorul volumelor este Dan Horia Mazilu, directorul Bibliotecii Academiei Române (BAR), coperta şi viziunea grafică sunt semnate de plasticianul Mircea Dumitrescu, iar redactor este Gabriela Dumitrescu, şef al Cabinetului de manuscrise şi carte rară al BAR. Mai sunt de reprodus încă 10 manuscrise şi, cu ajutorul unei sume alocate de Parlamentul României, există speranţe că anul viitor proiectul va fi dus la bun sfârşit.

Realizată cu o tehnologie performantă, reproducerea este identică, respectând toate detaliile într-o redare de excepţie. „Se citeşte chiar foarte bine”, au remarcat cititorii CAIE, care au avut interes şi marea onoare de a citi din scrisul de mână eminescian. Pentru cei interesaţi (nu cred ca cineva să nu fie curios...) de a-l citi pe Eminescu în facsimil îi informez ce cuprind volumele lansate: poeme scrise între 1866-1874, poeme scrise între 1874-1877, articole politice din anii 1876-1880, dicţionarul de rime, exerciţii de gramatică greco-latină pentru traducerea Iliadei lui Homer, transcrieri evanghelice, proză ştiinţifică, poezii populare, fragmente dramatice şi încă multe altele.

Mircea Eliade, în articolul Momentul Eminescu (1935) afirma: „S-a scris o bibliotecă întreagă despre Eminescu, el atrage din nou atenţia din mai multe puncte de vedere deodată. Studiile pe care le provoacă necontenit constituie dovada că opera lui e mai preţioasă decât legenda, că geniul lui e mai presus de mitologie. Se revine mereu la Eminescu pentru că scrisul lui încurajează orice punct de vedere, orice interpretare nouă”. Într-adevăr, oricât de mult s-a scris şi s-a editat despre Eminescu, opera lui va fi mereu subiect de cercetări şi obiect de controverse.

Colecţia CAIE se îmbogăţeşte zi de zi cu ediţii noi ediţii rare, ediţii unicat. Ultimele au fost prezentate la expoziţiile „Prezentul etern eminescian” şi „Luceafărul – mit original” (125 ani de la prima publicare):

  • Georgescu, Nicolae. Un an din viaţa lui Eminescu / Nicolae Georgescu. – Bucureşti: Floare Albastră, 2006. Bibliogr. – 368 p.
  • Mihai Eminescu în amintirile contemporanilor / Daniel Corbu îngrijitor de ediţie – Iaşi: Princeps Edit, 2005. Bibliogr. – 342 p.
  • Popescu, Cristian Tiberiu. Eminescu: antiteza / Cristian Tiberiu Popescu. - Bucureşti: Libra, 2000. – 312 p.
  • Studii eminescologice. Vol 8. Coord. Viorica S. Constantinescu, Cornelia Viziteu, Lucia Cifor. – Cluj-Napoca: Clusium, 2006. – 250 p.
  • Studii eminescologice. Vol 9. Coord. Viorica S. Constantinescu, Cornelia Viziteu, Lucia Cifor. – Cluj-Napoca: Clusium, 2007. – 280 p.
  • Micu, Dumitru. Eminescu în „raza gândului etern” / Dumitru Micu. – Bucureşti: Vestala, 2005. – 223 p.
  • Cubleşan, Constantin. M. Eminescu: ciclul schillerian / Constantin Cubleşan. – Cluj-Napoca: Grinta, 2006. – 111 p.
  • Eminescu, Mihai. Basarabia / Mihai Eminescu ; pref. Daniel Corbu. – Iaşi: Princeps Edit, 2006. – 123 p.
  • Eminescu, Mihai. Naţiunea română: Progres şi moralitate / Mihai Eminescu; antologie şi studiu intr. de Constantin Schifirneţ. – Bucureşti: Albatros, 1999. – 671 p.
  • Eminescu, Mihai. Opere politice. Vol. 3 / Mihai Eminescu. – Iaşi: Timpul, 1999. – 860 p.
  • Eminescu, Mihail. Opere complecte / Mihail Eminescu; cu pref. şi studiu intr. de A. C. Cuza. – Iaşi: Librăria Românească, 1914. – 680 p.
  • Eminescu, Mihai. Poesii. Tom. 1 / Mihai Eminescu; ed. îngr. de Constantin Botez. – Bucureşti: Cultura Naţională, 1993. – 558 p.

O altă modalitate de completare a fondului eminescian este şi prin poşta electronică a CAIE (caie@personal.ro, cae@hasdeu.md). Suntem recunoscători domnului Radu Mihai Crişan din România, autorul mai multor cărţi despre Mihai Eminescu, care ne-a trimis următorul mesaj:

„Domniile Voastre,

Sunt Radu Mihai Crişan, un român plăcut impresionat de iniţiativa Dumneavoastră întru Eminescu.

Simţind ca nu vă vor fi fiind străine nici preocupărilor, nici sufletului, îmi iau îngăduinţă să vă donez trei străduinţe investigative asupra gândirii economice, politice şi sociale a lui Mihai (Mihail) Eminescu. Adică, următoarele cărţi:

    – Spre Eminescu. Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului

    – Testamentul politic al lui Mihai Eminescu

    – Cât de „retrograd” este Mihai Eminescu? 7 răspunsuri unui procuror.

Vi le trimit de-ndată. Şase fişiere.

Sunt autorul lor. Şi, de asemenea, le-am tipărit deja pe propriile-mi resurse financiare integral. Aşa încât, pentru toate fişierele, vă confer dreptul, gratuit şi neîngrădit, să le multiplicaţi, traduceţi, răspândiţi: unde, când şi cum găsiţi Domniile Voastre de cuviinţă. Spre pildă, şi, fireşte, NElimitativ: aveţi deplina libertate să le oferiţi semenilor noştri incluzându-le on-line în diverse site-uri. Este, după cât ştiu, modalitatea ce vă permite să le puneţi la îndemâna celor interesaţi de conţinutul lor, mai ales acelor tineri, în condiţii de cost zero. Adică, fără să cheltuiţi nici măcar un singur bănuţ.

Totodată, accentuez că: toate celelalte modalităţi de difuzare (publicarea sub formă de carte pe suport hârtie, includerea în periodice, transmiterea prin e-mail ş.a.m.d.) vă rămân, irevocabil, deschise.

Pentru eventualitatea că dimensiunea în MB a fişierelor depăşeşte capacitatea de recepţie a căsuţelor Dumneavoastră de poştă electronică, fiecare dintre ele vă aşteaptă, on-line şi gratuit, la http://www.esnips.com/web/RaduMihaiCrisan. Împreună cu alte investigaţii pe subiecte ultrasensibile.

Vă mulţumesc pentru bunăvoinţă şi răbdarea Dumneavoastră

Cu consideraţie deosebită,

Radu Mihai Crişan”.

Cuvântul aruncă o lumină vie asupra sentimentelor. Sfera tematică a poeziilor eminesciene, deosebit de cuprinzătoare, oferă desfăşurări psihologice, introspecţii, revărsări de elanuri, dragoste ne-împărtăşită. De aceasta ne convingem de fiecare dată când citim sau auzim recitaluri din versurile poetului drag. Am trăit aceste clipe la Momentul poetic „LA STEAUA” oferit de declamatori de la liceele teoretice „Mihai Eminescu”, „Gheorghe Asachi”, „Petru Movilă”, Liceul de arte plastice „Igor Vieru”, Institutul Internaţional de Management etc.

Ritmul versului, muzicalitatea stilului, sugestibilitatea formelor literare din poeziile lui Eminescu au o armonie unică. Ele formează un tot, o muzică nemaipomenită, o originalitate fără pereche.

Valoarea poetică a textelor lui Eminescu a determinat acea legătură firească, organică dintre versuri şi melodie, dintre cuvânt şi muzică.



Muzica, revărsându-se în adâncimea sufletului, pătrunde, misterioasă, în cele mai tăcute taine ale simţirii. Din îmbinarea cuvântului şi a muzicii, s-au născut şi se vor naşte opere divine, nemuritoare. Oaspetele drag, domnul Teodor Zgureanu a venit la CAIE de Ziua naşterii Poetului cu noua sa creaţie SIMFONIA EMINESCU, în premieră absolută pentru noi toţi. Maestrul ne-a mărturisit: „Eminescu întotdeauna m-a tulburat, m-a emoţionat, m-a inspirat. Cu mulţi ani în urmă am scris cantata Răsai asupra mea, lumină lină, apoi am compus un ciclu de romanţe pe versurile lui Eminescu. Am constatat însă că nimeni dintre compozitorii noştri nu a creat o simfonie de inspiraţie eminesciană, de aceea am hotărât să o fac. Am compus Simfonia Eminescu după formulele tradiţionale, e o creaţie amplă, din patru mişcări, fiecare cu un motto, cu solişti, coruri, orchestră simfonică şi durează 34 de minute şi 9 secunde”. Astfel colecţia noastră multimedia s-a îmbogăţit cu încă o operă muzicală de valoare, pentru care-i suntem recunoscători compozitorului Teodor Zgureanu şi îi dorim noi realizări.

Muzica nu mai are nevoie să fie explicată. Ea vorbeşte prin ea însăşi, copleşindu-te la o prelungă meditaţie. La această meditaţie au readus publicul Nicolae Gribincea, acompaniat de Victor Butnaru şi care au interpretat tot în premieră absolută Rugăciune de Mihai Eminescu.

Vernisajul de pictură cu genericul Eminescu – nume sfânt, de Luceafăr pe pământ, creaţii ale liceenilor de la Liceul Internat Republican de arte plastice „Igor Vieru” au completat prezenţa Marelui Eminescu în toate ipostazele artei. Plasticianul şi profesorul Vasile Didic a menţionat talentul şi lucrările tinerilor autori: Alexandru Iovu „O, mamă”; Mihai Denisiuc „Ce te legeni, codrule”, ”Lacul”; Violeta Didic „Eminescu”; Eugen Loşchevici „Când amintirile”; Lidia Semeniuc „Luceafărul”, „O, mamă”, Olga Ostahi „O, rămâi” etc. O surpriză deosebită a fost şi realizarea pe nepregătite a două lucrări în creion „Venere şi Madonă” şi „Luceafărul” de către Cătălina Dima, Nicoleta Pavaliuc, Ionela Cernavca, Carina Tarlev, Vitalia Brînzila, Diana Babâră de la Liceul „Gheorghe Asachi”, la CAIE, fiind prezente la manifestare. Mă întreb, oare toate acestea nu ne demonstrează cinstirea continuă, fără sfârşit, a Marelui geniu?

Acum, Eminescu nu ţine de foame şi întregul context politic şi cultural vrea să ne sublinieze acest adevăr cinic. Asta nu înseamnă că, sătul fiind, va fi vreun român fericit că nu-l citeşte şi nu-l iubeşte pe cel a cărui naştere şi prezenţă printre noi o sărbătorim astăzi. Eminescu nu ţine de foame, dar ţine de Absolut!... Să-i citim opera! Să-i cunoaştem opera.

În clipele consacrate lui Eminescu netezim cărările către viitor. S-o facem cu mult cumpăt, fără dorinţa de a-l sărbători „prin noi înşine”, ci prin el însuşi, dizolvat în noi şi doar astfel să comunicăm lumii ceea ce a produs în noi Eminescu: vibraţie. Astfel se vor realiza cuvintele profetice ale geniului nostru naţional:

„Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, / La voi, inimi cu aripe, / Ah! Lăsaţi ca să vă ducă / Pe-altă lume-n două clipe”.