Biblio Polis - Vol. 24 (2007) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
ANUL EUGEN DOGA / ГОД ЭУДЖЕНА ДОГИ / YEAR EUGEN DOGA
(Selecţie de Luminiţa DUMBRĂVEANU)
Aprecieri, referinţe, amintiri despre maestru

Ronald REAGAN, actor de cinema, politician, fost Preşedinte al SUA în anii 1981-1989:

„Valsul lui Eugen Doga din filmul Drama la vînătoare (Dulcea şi tandra mea fiară) este Valsul secolului XX”.

Emil LOTEANU, poet, regizor de film, scenarist, Chişinău-Moscova:

„De compozitorul Eugen Doga mă leagă o veche prietenie de creaţie. În muzica sa mă atrage în primul rînd seva pămîntului, autenticitatea, spontaneitatea şi plenitudinea sentimentelor. Rîvna de armonie, de frumos. Aidoma unei scoici de mare, el ştie să păstreze ecoul trecutului adînc şi să-l împărtăşească în mod admirabil în sonorităţi contemporane. Posibil, să ne fi apropiat unul de celălalt aspiraţia firească a moldoveanului pentru frumos şi gîndire poetică. Acestea ne vin din copilărie – un amestec de duioşie şi de blîndeţe, tentaţia imensului, a universului infinit. Din fragedă vîrstă, bunicile şi bunicii ne deprind să iubim fiarele, să comunicăm cu stelele, cu vîntul, cu ierburile şi acest univers de basm a fost pentru noi unicul, autenticul. Mai tîrziu, devenind matur, încătuşat de raţiunile existenţei, omul uită toate acestea, dar anume în ele şi rezidă artistul adevărat, cel ce poate păstra pentru vecie senzaţiile şi imaginile neprihănite ale copilăriei pure şi ştie să le transmită altora prin creaţia sa. Aşa, mi se pare, este şi Eugen Doga. Cercetător neogoit al muzicii populare, el îmbină într-un mod uimitor temelia folclorică cu tehnica polifonică, cu orchestraţia plină de colorit.

Lăutarii şi Şatra reprezintă rodul muncii noastre comune. Pentru Doga şi pentru mine lucrul asupra acestor filme avea o semnificaţie dublă – de investigaţie şi de creaţie. Procesul acesta a urmat paralel, influenţîndu-se reciproc.

Eu aş numi Şatra aliaj de patimi, imagine şi muzică. Spiritul filmului este determinat înainte de toate de imaginile sale sonore.

Muzica lui Eugen Doga la filmul Şatra este ca un monolit şi în acelaşi timp biografică. Tema drumului şi tema dragostei evoluează într-un plan multiplu. Găsim aici lirismul şi grotescul: imaginea folclorică concretă se transfigurează, trecînd într-o generalizare epică.

Am spune, că muzica la filmul nostru este un cîntec de leagăn pentru frumuseţea şi tristeţea Pămîntului. Universul sonor creat de Eugen Doga seamănă mult cu el însuşi. Acest univers iradiază căldură şi lumină solară.

Cîntecele lui sunt generoase prin gingăşie şi duioşie, tristeţe şi bucurie, nelinişte şi bărbăţie. Aspirînd în sine glasul timpului nostru, ecoul rădăcinilor viguroase, lucrările lui muzicale devin apartenenţă a oamenilor de departe şi de aproape...

[...]Copilul de pe malul Nistrului, Eugen Doga, a devenit compozitor planetar! Nici marele magician David Copperfield nu este capabil să capteze atîtea milioane de inimi concomitent…

Dacă ar cunoaşte lumea munca ta sisifică de zi şi noapte, arderea sufletului tău pînă şi în somn, s-ar cruci de şapte ori, iar femeile ar porni către biserici să pună lumînări la Sfintele Icoane făcătoare de minuni, rugîndu-L pe Cel de Sus să te aibă în paza Lui personală!

Muntele tău de muzică urcă mai sus de culmile Everestului şi atinge cu vîrful său bolta stelară. S-au clădit în acest munte de aur, platină şi diamante, toate genurile muzicale în care ai scris – de la cîntece la simfonii, de la balet la operă, de la oratorii la muzica de film! Îşi dă oare seama Moldova cît de bogată este prin acest copil de geniu venit de la Mocra în lumea muzicii cu o singură cămăşuică şi papuci cu pingele găurite pentru a cuceri lumea muzicii şi a obţine triumful?! Acest om, compozitorul Eugen Doga, a trecut prin moarte pe scenă, în timpul concertului, şi spectatorii s-au aruncat spre el şi l-au salvat. Este un episod demn de paginile Bibliei, fiindcă dragostea pentru frumos şi forţa divină a muzicii au fost mai presus de moarte.

Domnule Stat, domnilor guvernatori! Daţi-i acestui om o poiană într-un codru, o casă în liniştea pădurii – este tot ce poate face o lume civilizată, un popor pe care l-a cîntat şi glorificat în faţa întregii planete cel mai bun fiu al său, compozitorul Eugen Doga!”

Gheorghe VODĂ, poet, regizor de film, scenarist, Chişinău:

„Nănaşul lui Eugen Doga în cinematografie i-am fost eu. L-am descoperit, mai bine zis, l-am prins în anul 1967, pe cînd călărea o motocicletă, avînd violoncelul în spinare.

Se caută un paznic avea să se numească filmul, la care lucram atunci, film după un scenariu de Vlad Ioviţă, avînd la bază basmul Ivan Turbincă al lui Ion Creangă.

Eugen Doga este compozitorul pe care mereu l-au vizitat îngerii cerului şi ai pămîntului. El este naţional, universal şi inconfundabil. Dacă toate filmele la care a scris muzica ar fi fost tot atît de reuşite ca şi muzica lui, atunci arta cinematografică ar fi atins nivelul muzicii lui Eugen Doga.”

Petre TEODOROVICI, compozitor, Chişinău:

„…Nu ştiam noi pe atunci că vom deveni compozitori. Am studiat de mici muzica, am fost educaţi de bunicul ca preot, de tăticul nostru ca dascăl. Dar încrederea noastră a apărut graţie lui Eugen Doga, care, din 350 de studenţi i-a ales pe Tudor Chiriac, Vasile Vrabie şi pe mine, ca fiind capabili să scriem muzică. Iar eu, la rîndul meu, am descoperit în fratele Ion acest talent, pe care l-am valorificat…”

Maria CODREANU, interpretă de muzică uşoară, Chişinău-Moscova:

„Îl cunosc pe Eugen Doga de mai bine de 40 de ani, chiar că „ne cunoaştem de o viaţă”, i-am interpretat cu drag multe cîntece din primele lui filme realizate cu cineaştii din R. Moldova. Între aceste cîntece, aş menţiona „Codrii mei”, „Flori de dragoste” împreună cu Ion Suruceanu, care mi-a rămas drag sufletului pînă în prezent, „Oraşul meu, Chişinău” ş.a. De altfel, acest cîntec, devenit imnul Chişinăului, Eugen Doga l-a scris pentru mine, l-am învăţat, eram gata pentru interpretare, dar a intervenit ceva tragic în familia mea şi nu am putut să merg să-l înregistrez. În aceste condiţii, maestrul Eugen Doga i l-a oferit Sofiei Rotaru. Anume cu acest cîntec, Sofia Rotaru s-a lansat pe scena profesionistă.

Eugen Doga a jucat un rol fundamental atît în cariera mea muzicală cît şi în viaţa mea. Am fost şi am rămas prieteni de familie, oameni care ne ajutăm reciproc nu numai în ceea ce priveşte activitatea scenică, ci şi în viaţa de zi cu zi. La Moscova ne sunăm, ne vedem cît se poate de des pentru a vorbi ca acasă, pentru a nu uita limba română. Eugen Doga este un om excepţional, foarte bun la suflet şi săritor la nevoie. Cînd îl invit la concertele mele, nici nu vrea să audă de bani sau de vreo mulţumire, spunînd: „Marie, draga mea, suntem prieteni, despre ce bani poate fi vorba!”. Şi eu procedez la fel. Cînd sunt cu el în scenă, sunt fericită, sunt mîndră că acest mare compozitor al lumii este compatriotul şi prietenul meu. El este ca un copil, bun, prietenos, deschis spre comunicare, bucuros de succesele celor din jur, poate de aceea, mulţi profită de această curăţenie a lui şi-l amăgesc, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de autor. El este o mare personalitate, un artist care a făcut foarte mult nu numai pentru cultura Moldovei, Rusiei, ci şi pentru cultura mondială, nu în zadar Statele Unite i-au dat Medalia de Aur „Omul mileniului - 2000”, distincţie de care s-au bucurat doar 100 de personalităţi ale lumii. Dar să nu uităm şi de un alt gen de apreciere, cea a publicului, a oamenilor simpli. La toate intrările/ieşirile din metroul de la Moscova, tineri, diferiţi oameni necăjiţi, pentru a cîştiga un ban, cîntă muzica lui Doga, care la vioară, care la flaut sau saxofon, cîntă cu atîta patimă încît nu poţi trece indiferent pe lîngă ei. Şi ştiţi de ce îl cîntă des, pentru că la auzul muzicii lui Doga, trecătorii le dau mai mulţi bani. Iată o apreciere nemaipomenită, iată popularitatea de care ar dori să se bucure orice artist, orice creator de frumos şi modelator de suflete! E ceva foarte emoţionant.”

Ion ILIESCU, politician, primul preşedinte al României postcomuniste (1990-1996; 2000-2004), Bucureşti:

„De foarte multe ori, prins în chingile protocolare ale demnităţii de şef al Statului român, am folosit sintagma îmi face plăcere, atunci cînd omagiam o anumită personalitate. De această dată, cu toată sinceritatea, am bucuria de a aduce mărturia mea de suflet în acest volum dedicat marelui muzician Eugen Doga.

În ceea ce mă priveşte, îmi amintesc de muzica lui Eugen Doga din filmele realizate cu un alt mare român basarabean, regizorul Emil Loteanu, care au început să circule încă din anii ’70: Lăutarii, Şatra, Drama la vînătoare, Anna Pavlova sau Maria, Mirabela, ultimul în regia lui Ion Popescu-Gopo. Sunt filme care s-au bucurat de un mare succes şi cred, că promovarea şi astăzi a unor creaţii de asemenea valoare trebuie să fie în atenţia factorilor culturali de decizie de pe ambele maluri ale Prutului.

Deşi sunt mereu şi din multe părţi îndemnat să-mi scriu memoriile şi să le dau publicităţii, sunt convins că e preferabil să aştept ca istoria ce se face sub ochii noştri să scoată la iveală, puţin cîte puţin, un adevăr mai uşor de perceput, astfel, decît spus de mine. Urmăresc, însă, nu fără explicabilă şi omenească satisfacţie modul în care anumite întrebări ce mi se puneau uneori pe ton de somaţie, încep să-şi primească răspunsul şi fără intervenţia mea! Printre acestea, şi enigmatica pentru unii, aşa-zisă ratare a momentului unei uniri depline cu fraţii noştri de peste Prut. Ceea ce pot să spun încă de pe acum, este că meditînd la strategia generaţiei Marii Uniri din 1918, Unire care şi-a avut, cum se ştie, începutul tocmai peste Prut (Chişinău), am înţeles că în faţa unor conjuncturi nefavorabile în plan politic, există o cale sigură de a pregăti înfăptuirea unui ideal: aceea a regăsirii în adîncul sufletelor.

M-am referit la excepţionalul impact asupra societăţii româneşti al filmelor pe care le-am enumerat mai înainte, în special Lăutarii, prin care fraţii de peste Prut ne-au trimis mesajul puterii lor de viaţă şi dăinuire şi dovada extraordinarelor rezerve de creaţie, de nimic anihilate. Atunci am înţeles că regăsirea noastră nu este un vis, dar că va trebui să ne regăsim mai întîi sufleteşte. Şi cum era, deocamdată, nedorit celălalt mod, am urmărit, ca politică de stat, această regăsire, prin îmbrăţişarea şi preţuirea a tot ceea ce aducea între noi lumea românească de dincolo de Prut.

Nu voi uita niciodată bucuria trăită în acea seară de 1 martie 1996 de la Palatul Cotroceni, dedicată maestrului Eugen Doga, la care au fost prezente aproape toate marile nume ale culturii româneşti de peste Prut, seară care a fost fermecată de vocea marii soprane Maria Bieşu, acompaniată la pian chiar de sărbătorit.

La împlinirea celor şapte decenii de viaţă încununată de aura nemuririi, îi urez din toată inima maestrului Eugen Doga să trăiască ziua cînd ne vom regăsi deplin. Fiindcă, să nu uităm, chiar şi zidurile de piatră (au dovedit-o cele ale Ierihonului biblic!) pot fi dărîmate cu arma muzicii!”

Serghei SKRIPKA, conducător al Orchestrei Simfonice a cinematografiei din Federaţia Rusă, Moscova:

„L-am cunoscut pe Eugen Doga în anul 1977, în procesul de realizare a filmului Drama la vînătoare (Dulcea şi tandra mea fiară). Eram pe atunci un începător în calitate de dirijor al Orchestrei Simfonice a cinematografiei ruse, de fapt, nici nu eram încă angajat la serviciu. Pot spune că înregistrarea muzicii lui Eugen Doga pentru filmul amintit mai sus a fost cea de-a treia colaborare a mea cu Mosfilm. Acum, peste treizeci de ani, pot doar să-mi imaginez cîte frămîntări a avut compozitorul Doga înainte de a invita un dirijor „verde”, necunoscut, cum eram eu, pentru o muncă atît de responsabilă. Cît priveşte emoţiile pe care le aveam eu, nici nu mi-ar ajunge cuvinte să le redau, aveam o stare de spirit soră cu panica, aveam de a face cu un compozitor renumit – Eugen Doga şi cu un distins regizor – Emil Loteanu. Cu puţin timp înainte de întîlnirea cu ei, privisem filmul lor Şatra (O şatră urcă la cer, în variantă rusă), care m-a încîntat şi nici măcar în visurile mele cele mai îndrăzneţe nu mi-am imaginat că soarta ne va prilejui o colaborare. Situaţia nu era simplă şi din alt punct de vedere. Muzica lui Doga pentru filmul Drama la vînătoare a început s-o înregistreze un alt dirijor, dar au renunţat la el şi m-au invitat pe mine. Aflînd despre asta, m-am îngrozit. Atunci căror criterii trebuia să corespund eu?

Prima zi de înregistrare îmi apare cu greu în memorie din ceaţa deasă a amintirilor. Picioarele mi se înmuiaseră, orchestra nu era în cea mai bună formă, regizorul avansa pretenţii la fiece detaliu. Muzica era însă, minunată şi tare îmi doream s-o cîntăm onorabil, profesionist. Regizorul era iarăşi nemulţumit de ceva. Atunci cînd am început a înregistra celebrul vals al lui Doga, Loteanu a coborît din cabina regizorală în studio şi a pronunţat o frază memorabilă: „De ce cîntaţi ca la un cămin cultural?! Concentraţi-vă, exprimaţi emoţia!”. N-am auzit niciodată cum se cîntă într-un club de la sat, dar am înţeles că situaţia devine critică. Ne-am concentrat şi am început să cîntăm la înălţimea aşteptărilor lui Loteanu. Nu pot să nu menţionez aici că, am obţinut de la Orchestră această performanţă numai datorită bunăvoinţei şi ajutorului prietenesc ale compozitorului Eugen Doga. Ajutorul autorului este inestimabil, mai cu seamă în situaţiile care prevestesc conflicte, ceea ce nu rar se întîmplă în meseria noastră. Cu timpul, înţelegerea reciprocă dintre mine şi compozitorul Eugen Doga, a devenit absolută. Au fost cazuri în care şi eu am sărit în ajutorul lui, pentru a îmblînzi unii regizori mai impulsivi…

N-am să pot uita niciodată reacţia imediată a membrilor Orchestrei, care după înregistrarea valsului din filmul „Dulcea şi tandra mea fiară” au bătut cu arcuşurile în viori, semn de supremă apreciere a operei maestrului Doga, cazuri foarte rar întîlnite între muzicieni. Acesta a fost şi va rămîne a fi un vals clasic, pe care sunt bucuros că l-am adus la urechea şi inima iubitorilor de muzică şi film”.

Olga CIOLACU, interpretă de muzică uşoară şi populară, Chişinău:

„ Eugen Doga, care, cu regret, nu a reuşit să scrie ceva şi pentru mine, este un compozitor de referinţă în context naţional şi universal. Maestrul a reuşit să spargă hotarele şi a devenit unul dintre cei mai populari compozitori. Muzica lui place tuturor pentru că este frumoasă, simplă, accesibilă, foarte elegantă, care merge direct la inimă. Muzica lui mi-a plăcut întotdeauna şi pentru că Eugen Doga recurge la sursa folclorului nostru, el utilizează rafinat şi manierat inflexiunile muzicii populare româneşti. Şi-a făcut din asta un stil inconfundabil cu care iată cucereşte lumea, reprezentîndu-ne cu demnitate”.

Violeta ANDREI, actriţă de teatru, interpretă de muzică uşoară, Bucureşti:

“Doamne, cîtă durere şi nostalgie este în muzica lui Doga!

Îţi arde sufletul cu patimă răscolitoare, acorduri de îngeri te duc spre zări de speranţă şi vis. Tot ceea ce este pămîntean se purifică, devine sublim, păşeşti spre eternitate... Atîta forţă, căldură dogoritoare, dar şi vrajă serafică te leagă în mrejele dorinţei de a atinge absolutul...

Minunea muzicii îţi poartă numele tău, Eugen!

Îţi mulţumesc că în anul 1981, împreună cu neuitatul Emil Loteanu, mi-aţi cerut să interpretez în variantă românească muzica la celebrul vostru film Şatra”.

Gheorghe DUCA, prof. univ. dr. hab. în ştiinţe chimice, academician, preşedintele AŞM, Chişinău:

„…Eugen Doga este, aş spune, compozitorul complet, împlinit, el a practicat aproape toate genurile muzicale şi în toate a reuşit, graţie geniului său, impunîndu-se lumii ca un monstru sacru. Cînd spunem compozitorul Eugen Doga, asemănăm acest nume cu muzica populară, muzica de estradă, muzica simfonică şi de cameră, corul, baletul, pe care l-a extins, îngemănîndu-l cu opera, muzica de teatru, muzica de film, valsul, tangoul, romanţa etc.

Eugen Doga este un adevărat Ambasador al culturii noastre în lume. Celebrul nostru compozitor s-a integrat în Europa şi în lume înaintea tuturor, fiind, alături de regizorul Emil Loteanu, un mare vizionar. Cu operele lui Eugen Doga putem merge fără complexe de inferioritate la Paris, la Berlin, la Bruxelles, la Roma, Washington sau Tokio. Spun asta în cunoştinţă de cauză, or, în delegaţiile mele prin străinătate îmi place să ofer, colegilor mei savanţi, personalităţi notorii suvenire despre Moldova, între acestea CD-urile lui Eugen Doga fiind nelipsite. Şi să vedeţi cît de impresionaţi rămîn cei din străinătate, rămîn încîntaţi, fascinaţi de muzica lui Eugen Doga, nu le vine să creadă că acest mare compozitor s-a născut în Moldova şi nu la Paris, de exemplu! Am observat de-a lungul anilor că, după ce „trec” prin muzica lui Eugen Doga, străinii încep să se intereseze de Moldova, caută cărţi, informaţii, vin să vadă acest minunat picior de plai, să se pătrundă de tradiţiile noastre, să se familiarizeze cu bucătăria noastră tradiţională etc. Iată forţa magică pe care o poate avea o muzică adevărată scrisă de un compozitor adevărat! Eugen Doga este un exemplu elocvent că Artistul poate aduce dividende Ţării sale mai mult decît toţi noi luaţi împreună şi cred că nu în zadar se spune că ceea ce poate face Artistul cu talentul său, nu pot face politicienii secole la rînd. Mă închin în faţa maestrului Eugen Doga, mă închin în faţa artiştilor, creatorilor care ne reprezintă cu demnitate şi prin excelenţă Naţiunea!”

Mihai CONSTANTINESCU, interpret de muzică uşoară, compozitor, Bucureşti:

„Colaborarea mea cu Eugen Doga a început în anul 1980 graţie celui care s-a numit Ion Popescu Gopo, regizor care, am impresia, era şi el basarabean. A fost o mare surpriză pentru mine să-i cunosc în acei ani la Bucureşti pe Eugen Doga şi Grigore Vieru, care fuseseră invitaţi de Gopo pentru realizarea filmului Maria, Mirabela, care a avut un mare succes.

Pe atunci nu aveam de unde să ştiu, că nu aveam informaţiile necesare, că Eugen Doga este cel care a scris muzica la filmul Şatra, că a scris multă muzică simfonică. Ulterior, am făcut rost de un disc de vinil cu muzică scrisă de el şi atunci mi-am dat seama că Eugen Doga este într-adevăr o mare capacitate, un om de excepţie, cu un talent extraordinar.

A fost o mare surpriză pentru mine să aflu că în cluburile tinerilor din România se cîntă piesa noastră Maria, Mirabela. M-am gîndit să refac acest cîntec, să-l modernizez şi să-l lăsăm să umble, să circule liber şi sper că maestrul Doga nu va avea nimic împotrivă. Ar fi un succes în trei, pentru că e un cîntec foarte plăcut şi îndrăgit.

Îl preţuiesc mult pe Eugen Doga, am fost şi acasă la el, la Chişinău. Este un om ospitalier, bun, blînd şi tare cumsecade, de fapt, ca mulţi oameni de dincolo de Prut”.

Nina CRULICOVSCHI, interpretă de muzică uşoară şi populară, Chişinău-Piteşti:

„Eugen Doga este un geniu care nu mai aparţine doar Neamului nostru, ci lumii întregi. El şi Emil Loteanu s-au integrat în Europa şi în Universalitate încă pe timpurile cînd despre Moldova mai ca nu auzise nimeni. Eugen Doga a fost şi rămîne a fi poate cel mai eficient Ambasador al R. Moldova, deşi acest stat nu a ştiut să-l aducă acasă şi să-i valorifice imensul potenţial artistic în interes naţional, la fel ca şi în cazul multor artişti risipiţi de nevoie prin lume…Doga este un exemplu elocvent că nimeni nu-i profet în ţara lui.

Eugen Doga a scris muzică minunată pentru mai multe popoare, ţări, dar în toate aceste opere persistă un laitmotiv fin, cel al folclorului din Basarabia.

Valsul lui Eugen Doga este o întreagă Eternitate. Muzica lui este limpede ca un izvor, luminoasă, este ca o grădină cu flori, poate de aceea creaţia lui este mai aproape de sufletul femeilor”.

Ilie STRATULAT, artist, traducător, regizor artistic la Radio Moldova:

„Muzica Maestrului Eugen Doga brodează ritmuri netrecătoare pe mersul timpului etern, emanînd lumină, sensibilitate lirică şi înălţare.

În creaţia lui Eugen Doga arta nu mai e o ficţiune ieşită din creierul unui mare artist, ci e o bucată de omenie, ieşită din sufletul creatorului.

Sunt fericit că în realizarea emisiunilor şi spectacolelor radiofonice, pe parcursul multor ani, am avut posibilitatea să mă apropii cu sufletul de creaţia acestui Mare Artist…”

Iuliana GOREA-COSTIN, diplomat, primul Ambasador al R. Moldova la Consiliul Europei, Chişinău-Bucureşti:

„Atît acasă, dar mai cu seamă în străinătate mă regăseam în muzica lui Eugen Doga, trăind şi retrăind cele mai înalte şi mai profunde sentimente. La Consiliul Europei, dar şi la Organizaţia Naţiunilor Unite, am avut revelaţia să constat că deşi în familie, sat, oraş avem tendinţa de a ne concepe drept o individualitate distinctă, ieşind în afară ne identificăm cu Ţara, Naţiunea din care facem parte. Astfel îi recunoşteam cu uşurinţă de la distanţă pe francezi, nemţi, italieni, suedezi sau olandezi, pe turci, libanezi, evrei sau americani…

În cadrul diplomatic oficial, dar şi la întîlnirile între prieteni, muzica lui Eugen Doga era cartea noastră de identitate, a românilor basarabeni, pe care, se pare că, „cu cît mai greu îi apăsa soarta cu atît mai sus li se înălţa duhul” (Ion Druţă).

Ascultînd-o împreună, contemplam Liniştea în Nelinişte, Iubirea în Ură, Împlinirea în Însingurare, Bucuria în Tristeţe, Lumina în Întuneric, Sacrul în Profan…

Prin vibraţiile muzicii sale, care scot din tainele fiinţei noastre comune lacrimi de durere sau bucurie, înaintam în realizarea Drumului spre sine, spre înţelegerea faptului că noi toţi, pămîntenii, suntem una şi că această unitate s-ar putea identifica în alte universuri prin orizontul Eugen Doga.”

Boris MARIAN, ziarist, scriitor, originar din Transnistria, Chişinău:

„Eugen Doga de mult a intrat, s-a integrat în Europa şi a scos Moldova în lume odată cu muzica sa. Astfel de bărbaţi ai Neamului fac pentru ţara lor mai mult decît pot face armate întregi şi mari lideri politici. Am toată preţuirea şi admiraţia pentru această distinsă personalitate a poporului nostru.”

Nicolae ROIBU, ziarist, scriitor, Chişinău:

„Eugen Doga este, fără nici o îndoială, unul dintre cei mai de vază reprezentanţi ai muzicii universale din secolul XX. Dacă n-ar fi fost el, muzica veacului trecut ar fi fost mult mai săracă pe plan mondial.

Atunci cînd te afli într-o ţară străină, este destul să pronunţi numele lui Eugen Doga sau al Mariei Bieşu, ca imediat cetăţeanul să-şi dea seama de unde vii. Dacă ar fi scris numai muzica pentru filmul Drama la vînătoare, Doga ar fi rămas în istoria muzicii universale ca un mare compozitor. În acelaşi timp, el rămîne un compozitor cu un pronunţat caracter naţional. Eugen Doga nu este nicidecum desuet, aşa cum consideră unii adepţi ai muzicii moderne, noi, care nu s-au ridicat la înălţimea nici a unei silabe muzicale a maestrului Doga. El continuă să fie mereu clasic şi modern, Naţional şi Universal. Cu toate că locuieşte la Moscova, Eugen Doga este un mare patriot al meleagului natal. Am realizat mai multe interviuri cu maestrul, din care am înţeles că el rămîne ataşat cu trup şi suflet acestui pămînt, pe care s-a născut şi a activat cîteva decenii la rînd.”

Leo BORDEIANU, scriitor, originar din Transnistria, Chişinău:

„Se spune că acolo unde se termină cuvintele, începe muzica. Dar, probabil, şi acolo unde se termină patria noastră din pămînt şi apă. Şi acolo unde se termină patria pămîntească, în faţă deschizîndu-ni-se patria cerească.

De fapt, am notat acestea fiind cu gîndul nu la muzică în general, ci la muzica lui Eugen Doga. Or, Domnia sa a reuşit să ne facă să vedem nişte adîncimi pe care înainte nu le ştiam şi nişte înălţimi de azur sonor pe care înainte nici nu le bănuiam. Ne-a făcut să vedem continuarea în jos a văilor şi urcuşul în sus al dealurilor cu a căror materialitate am reuşit să ne deprindem.

Şi dacă cineva pe alte meridiane admiră muzica lui Eugen Doga, aceasta e o dovadă a faptului că ei admiră configuraţia sufletului nostru de „la Nistru, de la mărgioară”.

Texte notate şi selectate de
Luminiţa DUMBRĂVEANU