Biblio Polis - Vol. 19 (2006) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / НАШИ ПОЗДРАВЛЕНИЯ / CONGRATULATIONS
Lidia KULIKOVSKI
Trăirea prin bibliotecă şi carte, pentru bibliotecă şi carte

Când, în toamna anului 1969, am ajuns pe băncile Facultăţii de Filologie a USM şi mi-am cunoscut colegii de studii, fireşte, nu ştiam ce se va alege din noi. Nu bănuiam atunci câţi îmi vor fi prieteni, nu ştiam cu cine voi merge alături, cu cine voi munci cot la cot. Consecinţele acelei cunoaşteri le pot evalua abia acum.

Mi-am dat seama că soarta mi-a prilejuit mereu oferte benefice, contexte şi persoane de valoare. Una din persoanele de valoare pe care le-am întâlnit în viaţă este Iulia Tătărescu, bibliotecarul neastâmpărat, cunoscută ca atare în comunitatea biblioteconomică. Vârsta frumoasă pe care o împlineşte Iulia Tătărescu este un bun prilej şi un moment potrivit de a-mi reconstitui aducerile-aminte.

Iulia se remarca de pe atunci, din anii studenţiei, şi nu atât prin calităţile de tânără studioasă, care erau, desigur, lăudabile, cât prin orizontul ei cultural, prin naturaleţea, spontaneitatea cu care se aventura în călătoriile spre cunoaştere, spre calea împlinirii intelectuale, spre competiţie cu viaţa.

Se mai distingea prin naturalismul ei imagistic, printr-un spirit creativ deloc temperat. Era cunoscută de toată facultatea pentru impulsivismul ei, pentru francheţea răspunsurilor sau a replicilor. Mă fascinau aceste trăsături ale Iuliei pe care eu, mai timidă, le credeam acte de curaj. Şi astăzi cred la fel. Paradoxal, aceste calităţi ale Iuliei, cu anii, nu s-au erodat. Paradoxal, impulsivitatea şi francheţea ei nu sunt distructive. Nu sunt nici negativiste. Şi dacă alţii le găsesc negative, ca pe nişte neajunsuri, eu le consider marcă înregistrată „IULIA”.

Am insistat pe aceste aspecte ale omului Iulia Tătărescu pentru că aşa cum am perceput-o cu ani buni în urmă, tot aşa este dânsa şi astăzi percepută de comunitatea bibliotecară. Totodată, este bibliotecarul apreciat, respectat, ascultat, întrebat, consultat de comunitatea profesională.

Iulia Tătărescu este un bibliotecar cu toate simţurile la pândă, la straja intereselor bibliotecii, cărţii. Este o demolatoare a stereotipurilor, o corupătoare a prejudecăţilor. O supără derizoriul, inutilul, penibilul, îngustimea, prostia. Intervine ori de câte ori le întâlneşte, le aude, le vede – fie în viaţa privată sau profesională, fie la nivel naţional sau instituţional, fie la prieteni sau la oameni străini.

Evoluţia carierei sale a fost influenţată de înclinarea ei spre analiză, ofertanta construcţie logică care o deosebesc de mulţime. A pornit odată cu mine ca bibliotecar – ea la biblioteca publică nr. 23, eu la nr. 24, din Chişinău. A înaintat în carieră acumulând experienţă, abilităţi, competenţă, în paralel educând doi copii: fiul Andrei, fiica Cristina. La 1998 o găsim director adjunct al Bibliotecii Republicane Ştiinţifice Tehnico-Economice. Fără îndoială a devenit şi este un bibliotecar inteligent, experimentat, care îşi cunoaşte domeniul, adevărat simbol al bibliotecarului, bibliotecar dăruit cu multe calităţi specifice domeniului: responsabilitate, perseverenţă, onestitate, corectitudine, mărinimie. Firea descătuşată a determinat-o să plece de la BRŞTE şi sub influenţa unei nostalgii şi a prieteniei de tinereţe revine la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu”, în funcţia de director adjunct, responsabilă de serviciile şi departamentele de specialitate.

Am făcut echipă foarte bună. A avut contribuţii deosebite în zidirea imaginii, istoriei BM prin implicaţii conceptuale de dezvoltare şi modernizare. Muncind cu ea cot la cot şi uneori până foarte târziu, pot afirma că are un potenţial de pilon, însă Balanţa din ea o face să creadă că nu are forţa şi vitalitatea necesară pentru rolul unui pilon instituţional. Este orgolioasă dar nu într-atât încât să se înscrie în competiţii mari; acceptă, recunoaşte chiar ea, doar curse mici.

În 2002, iarăşi nostalgia - de data aceasta după activitatea unei biblioteci ştiinţifice, pentru că cea mai mare perioadă a vieţii ei, a carierei şi-a petrecut-o într-o bibliotecă ştiinţifică – aceasta o face să se transfere la Bibliotecă Ştiinţifică a Universităţii Agrare, în serviciul bibliografic. Dispune de resurse nelimitate însă, conştient ascunse, le etalează din când în când, involuntar, când este provocată. Comunitatea profesională cunoaşte acest lucru, o provoacă, o solicită încredinţându-i a doua oară conducerea Comitetului Tehnic nr. 1 care este şi responsabilitatea nr. 1 a domeniului biblioteconomic. Alături de această responsabilitate mai este şi membru al colegiului de redacţie a Buletinului ABRM. Astfel cursele, dorite mici, se transformă în curse de durată.

Contribuţiile doamnei Iulia Tătărescu la dezvoltarea domeniului biblioteconomic, a Sistemului Naţional de Bibliotecii este incontestabil. O va recunoaşte majoritatea bibliotecarilor. Am admirat-o şi o admir, am apreciat-o şi o apreciez pentru profesionalism, pentru fidelitate profesiei, pentru promptitudinea implicărilor şi deciziilor luate. O admir pentru că este o fiinţă foarte ordonată (mi-aş dori să am şi eu această calitate), este foarte calculată, autocritică şi o prietenă foarte bună, credincioasă.