Biblio Polis - Vol. 28 (2008) Nr. 4 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA DE SPECIALITATE / КНИГИ ПО СПЕЦИАЛЬНОСТИ / PROFESSIONAL BOOKS
Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI
Bibliologie românească

Anul 2008 ne-a bucurat cu cateva titluri de specialitate, dar unul dintre ele merita o atentie deosebita. Este vorba de volumul aparut in colectia Universitaria. Informare-Comunicare (coordonator Victor Petrescu) – Bibliologie romaneasca. Idei. Portrete. Controverse*, semnat de prof. dr. Gh. Buluta si prof. dr. V. Petrescu. [1]

La granita dintre secole se obisnuieste sa se faca niste totaluri, estimari, evaluari ale dezvoltarii unui sau altui domeniu, unei sau altei sfere de activitate a societatii. Volumul pe care-l prezentam atentiei Dvs. este o prima realizare, serioasa si vasta, a istoriei bibliologiei in Romania care acopera, in mare, peste un secol de preocupari ale domeniului (daca consideram inceputurile din anul introducerii in circulatie a cuvantului bibliologie [p. 10, 202]).

Asadar, lucrarea reflecta evolutia bibliologiei in Romania. Intervalul temporal pe care-l abordeaza – o perioada de aproape o suta de ani – justifica interesul sporit fata de materialele incluse, de continutul volumului... S-au schimbat multe in acest interval temporal – alt regim politic, social si economic; vectorul ideologic al cetatenilor s-a schimbat prin unul absolut contrar celui precedent; s-a produs reevaluarea rolului cartii, culturii si informatiei in viata oamenilor, in viata societatii. Traim in alta lume, in alte tari. Intrebarea care ne framanta, la care cautam raspuns este: Cat de profunde sunt schimbarile in domeniul bibliotecilor? Raspunsul la aceasta intrebare se poate intemeia doar pe analiza si evaluarea aspectului pragmatic, teoretic si stiintific al domeniului. Se stie ca stiinta ca forma a constiintei sociale este o reflectare a practicii. La fel de cunoscut si clar e ca stiinta are logica sa de dezvoltare, care conditioneaza, uneori, asa-numita „ramanere in urma” a teoriei fata de practica sau „depasirea cu mult” a ei (asa-zisa „teoretizare excesiva”). Abordand, un interval de timp destul de mare, autorii demonstreaza ca schimbarile care s-au produs in domeniul nostru se pot studia pe baza reflectarii lor teoretice, conceptuale, notionale, praxiologice.

Traim un timp pentru care este caracteristica erodarea valorii cartii si a bibliotecii pe scala de valori publice, obiectele stiintei bibliologice. Mentionam aici doar doua din cauze: orientarea spre schimbarile tehnologice si conservatismul stiintei bibliologice in unele perioade... Motivele adevarate ale acestui fenomen sunt mult mai profunde, dar nu le caracterizam pentru ca sunt doar tangential legate de continutul volumului Bibliologie romaneasca. Autorii, Gh. Buluta si V. Petrescu, le cunosc si incearca sa prognozeze actiunea lor asupra bibliologiei.

In Romania, in perioada abordata, s-au produs multe discutii, au aparut publicatii, lucrari despre obiectul si subiectul bibliologiei, incercari de concretizari teoretice ale bibliologiei, ale legitatilor ei de dezvoltare si corespondenta, complementaritatea si legatura ei cu alte discipline si stiinte – conditie de existenta a oricarei stiinte si de autoorganizare a unui domeniu in crestere.

Autorii au urmarit si analizat toate aceste preocupari, incercari, teoretizari de la anul punerii in circulatie a termenilor biblioteconomie si bibliologie – 1862 – si de la primii specialisti in domeniu, Grigore Bengescu si B.P. Hasdeu. Cei care au urmat au adus contributii diferite la constituirea bibliologiei ca stiinta. ...Pentru unii bibliologie era un neologism (Gheorghe Adamescu, 1928; N. Georgescu-Tistu, 1929); altii nu reuseau sa circumscrie cu exactitate obiectul disciplinei (care ar fi cartea in general) si nici sa formuleze o definitie (Alexandru Iordan, 1942)… Autorii au elucidat modele bibliologice existente in acest interval de timp: modelul filologic (sustinut de profesorii N. Georgescu-Tistu, Dan Simonescu, Mircea Tomescu); modelul bibliografic (profesorul Ioachim Craciun); modelul practic (concretizat de sectia de bibliotecari din cadrul Universitatii din Bucuresti); modelul interdisciplinar (Corneliu Dima-Dragan). Aceste modele, impartasite de unii sau alti specialisti, au influentat definitiile pe care le-au elaborat, abordarile notionale si terminologice.

N. Georgescu-Tistu considera (1929) termenul bibliologie cel mai potrivit sa indice, cu sfera cea mai larga, dar cu strictete criterii stiintifice, studiul cartii, considerand bibliografia si biblioteconomia ramuri ale bibliologiei [p. 151, 152]. In 1936 mai adauga la aceste doua ramuri si bibliosofia [p. 171].

Ioachim Craciun (1932), influentat de italianul A. Sorbelli, ca si N. Georgescu-Tistu,
de altfel, identifica patru parti / ramuri ale bibliologiei: bibliologia propriu-zisa, bibliografia, biblioteconomia, bibliotecografia [p. 177].

Th. Ludu (1943) propune o schema impaciuitoare: bibliologia ca ramura particulara a documentatiei. La randul ei, bibliologia este schematizata in doua ramuri: biblioteconomia si bibliografia [p. 191].

Dupa Mircea Tomescu (1967), bibliologia este o stiinta complexa cu multe discipline: bibliologia generala sau teoretica, biblioteconomia, bibliografia, stiinta cartii [p. 204].

Dan Simonescu afirma ca „este destul sa spunem ca obiectul de studiu al bibliologiei este cartea, pentru a fi convinsi ca bibliologia este una din cele mai vaste stiinte. ...Bibliologia este stiinta care se ocupa de studiul cartii ca fenomen al vietii sociale, cuprinzand istoria, productia si raspandirea cartii. La randul sau bibliologia are o serie de discipline stiintifice auxiliare, considerate ramuri ale acestei stiinte” [p. 214]. Simonescu considera biblioteconomia, bibliografia, documentarea si bibliofilia ca ramuri auxiliare ale bibliologiei [p. 216].

In viziunea lui Corneliu Dima-Dragan, bibliologia inglobeaza un ansamblu de discipline ale cartii – biblioteconomia, bibliografia, tehnica muncii intelectuale si bibliofilia [p. 219].

Autorii subliniaza ca ulterior, adica dupa anii ‘70 ai secolului trecut, problematica nu a mai preocupat teoreticienii, mai vechile definitii ramanand un bun dobandit si astfel teoria a devenit istorie, semnaland doar definitia lui Virgil Olteanu, urmata de cea a lui Dan Simonescu.

Mircea Regneala in 1995 se referea la bibliologie ca la stiinta tehnicilor de productie si difuzare a cartii, iar in 2001 mentiona alta: studiul evolutiei, editarii si comercializarii cartii. „Pentru Mircea Regneala, afirma autorii, sensul traditional al bibliologiei de stiinta a cartii care include biblioteconomia si bibliografia nu mai este acceptat de majoritatea specialistilor”.

In 1996 doi autori, Saluc Horvat si Sidonia Puiu, consecventi bunului dobandit de la fondatori, sustin ca bibliologia subsumeaza biblioteconomia. S. Puiu abordeaza situatia bibliologiei la sfarsit de secol XX: „...In plan teoretic, bibliologia, isi revendica autonomia ca stiinta, vrea o delimitare a domeniului si chiar o definire... Astazi problematica ei este clarificata de dezvoltarea stiintelor informarii si comunicatiilor”, comentarii influentate de teoria si definitia lui Estivals, care considera bibliologia o stiinta sistemica, una din stiintele comunicarii si informarii [p. 226].

La fel bazat pe bunul notional lasat de fondatori, teoreticianul si practicianul Gheorghe Buluta, ajuns la realitatea cu schimbarile iminente, scrie: „Nu se pot prefigura inca directiile de evolutie ale vietii cartii romanesti. La randul ei, lumea bibliotecilor, mai protejata prin statutul public al acestei institutii, cunoaste transformari, mai putin spectaculoase, dar de perspectiva indreptandu-se incet dar sigur catre informatizare. ...Principala problema a civilizatiei cartii la romani in acest moment este discrepanta intre aspiratii si posibilitati, intre necesitati si mijloacele de a le satisface, precum si efortul de adaptare la o realitate in schimbare, cu identitate inca neprecizata” [p. 237].

Victor Petrescu, la fel ca si primul autor, teoretician si practician, preocupat de viitorul domeniului, este convins ca „prezentul, dar mai ales viitorul, creeaza posibilitatea accesului rapid si nelocalizat la informatie stabilind obiective si perspective pentru biblioteci... Ea trebuie sa raspunda prompt unor comandamente ca: saltul de la instructie la educatie, constientizarea utilizatorilor despre necesitatea cunoasterii, utilizarea informatiei cat mai creativ, pentru a face fata provocarilor societatii, intr-o permanenta dezvoltare si schimbare” [p. 249].

Elena Tirziman vine sa puna punct intr-o discutie referitoare la statutul institutional al bibliologiei. Daca Sidonia Puiu recunoaste bibliologia ca una din stiintele comunicarii si informarii, E. Tirziman afirma ca stiinta informatiei este o stiinta noua si primele discipline ale stiintei informatiei sunt: stiintele biblioteconomice, muzeologia, documentarea, jurnalismul.

E. Tirziman mai afirma ca „procesele de constructie, prelucrare, comunicare si utilizare a informatiei au devenit procese esentiale pentru toate domeniile cunoasterii, sunt obiectul de studiu si de cercetare a stiintei informatiei”.

Analizand activitatea bibliologica in Romania, autorii subliniaza si influenta teoreticienilor straini asupra bibliologilor romani: belgianul Paul Otlet, rusul N. Rubakin, francezii Robert Estivals, Yves-Francois Le Coadic, Bertrand Callenge, Frederic Saby, italianul A. Sorbelli, britanicii Philip Gaskell, Maurice B. Line etc.

Cartea profesorilor Gh. Buluta si V. Petrescu reflecta nu numai continutul acestor preocupari teoretice si practice, dar ne ofera si posibilitatea de a urmari soarta anumitor pozitii, idei, notiuni, definitii. Exemplul lui Theodor Ludu, care a prognozat detronarea cartii: „...se va nascoci inventia care sa franga monopolul tiparului ce o stapaneste...” si comentariul autorilor: „Ne aflam in anul 1943-1944 si iata ca, urmare a discutiilor din Cercul de Bibliologie de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, patronat de N. Georgescu-Tistu, Theodor Ludu dovedeste o surprinzatoare capacitate de anticipare a unor fenomene ce se vor produce tocmai la finele secolului XX, utilizarea computerului si nasterea stiintei informarii.”

Astazi, din punctul nostru de vedere (am inteles, din continutul volumului, – si al autorilor) suntem in pragul unei noi revizuiri a caracteristicilor institutionale ale bibliologiei ca stiinta. Se schimba practica bibliologica, biblioteconomica; avem nevoie de o noua organizare a reprezentarilor stiintifice a bibliologiei. Si in acest sens lucrarea recenzata va fi de un ajutor incontestabil.

Profesorul Ion Stoica spunea ca „fiecare epoca a avut miturile ei, cele mai multe stimulative, incarcate de forta si pline de consecinte in existenta concreta a societatii, de care s-a despartit atunci cand dinamismul schimbarii a propus si a impus mituri noi” [Criza in structurile infodocumentare, p. 79].

Materialul volumului a fost structurat in sase parti-compartimente: (1) Bibliologia – stiinta comunicarii scrise; (2) Precursori; (3) Fondatori; (4) Bibliologi uitati; (5) Teoreticieni si practicieni; (6) Pagini de bibliologie romaneasca. Antologie.

Volumul se deschide cu un excelent tratat, Bibliologia – stiinta comunicarii scrise.

„…Ca si in orice stiinta, si in bibliologie evolutia ideilor si faptelor se datoreaza unor personalitati”, afirma autorii in cuvantul de deschidere al capitolului II Precursori, care incepe sirul personalitatilor, deschizatori de drum, cu Petrache Poenaru. El a elaborat primul regulament al bibliotecii publice in Romania (1836), fiind urmat de Iosif Genilie, pionier in realizarea cataloagelor de biblioteca (Catalog de cartile ce se afla in biblioteca Colegiului National, 1847, prima lucrare de acest gen in literatura bibliologica romaneasca), si de August Treboniu Laurian (cele mai vechi indicatii de catalogare, propunerea de intocmire a cataloagelor pe fise mobile de carton si principiile completarii fondului Daco-romanica). Capitolul include si scriitori ai secolului al XIX-lea cu preocupari teoretice si practice de bibliologie ca Ion Heliade Radulescu, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu (unele preocupari au fost publicate si in paginile revistei BiblioPolis a BM) si Spiru C. Haret caruia i se datoreaza, dupa cum afirma autorii, o gandire bibliologica moderna, exemplificand cu Conceptia moderna de organizare a lecturii in mediul rural si Regulamentul pentru bibliotecile populare (1898), care s-a dovedit a fi un manual sintetic de biblioteconomie.

Capitolul III, Fondatori, include personalitati care asaza primele caramizi la temelia unui domeniu pe care-l dezvolta urmasii pornind de la premisele create de ei.

Sirul de nume incepe cu Ioan Bianu (a creat si a popularizat scoala bibliologica a Academiei Romane) care, dupa autorii volumului, „a adus in stiinta cartii romanesti, pentru prima data, o conceptie biblioteconomica clara”. Bianu a realizat Bibliografia romaneasca veche si Catalogul manuscriselor romanesti din colectiile Bibliotecii Academiei, a fost presedintele Asociatiei Bibliotecarilor din Romania.

Urmeaza Nicolae Iorga, care, dupa cum mentioneaza autorii, fara a fi teoretician al domeniului bibliologic, a avut „o reprezentare moderna despre rolul si locul cartii si bibliotecii, a sustinut invatamantul de specialitate, a fost presedinte de onoare al Asociatiei bibliotecarilor, i se datoreaza infiintarea de biblioteci populare”.

Alexandru Sadi-Ionescu – promotorul adoptarii CZU, care a fost si una din preocuparile sale teoretice si practice, elaborand un cod romanesc de catalogare, autorul unui Curs de Biblioteconomie cu preocupari bibliografice multiple, a realizat, in 1913, lucrarea Publicatiile periodice romanesti (ziare, gazete, reviste), in colaborare cu Nerva Hodos.

N. Georgescu-Tistu – doctor, docent in bibliologie – a fost promotor al deschiderii catre modele si experiente straine, a publicat primul volum de teorie bibliologica Orientari bibliologice (1938), editeaza periodicul Scriptum. Buletin bibliologic (1943-1944).

Ioachim Craciun, intemeietor de disciplina, intemeietor de invatamant bibliologic universitar, a fost initiatorul colectiei Bibliotheca Bibliologica, primul profesor universitar de bibliologie cu multe cercetari bibliografice si biobibliografii.

Maria Dumitrescu – profesoara la Catedra de Biblioteconomie, Bibliografie si Istoria Cartii de la Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie, care pe langa activitatea didactica a mai lucrat ca bibliograf, a facut catalogare, a publicat in Franta, insa majoritatea studiilor, articolelor, cursurilor sale au ramas in manuscris. Maria Dumitrescu este mai putin cunoscuta bibliologilor din Republica Moldova.

Se incheie capitolul cu personalitatea distinsa a profesorului Dan Simonescu. Autorii, facand o trecere de la predecesorii amintiti mai sus la Dan Simonescu, afirma: „Daca scoala bibliologica de la Biblioteca Academiei Romane a avut, […] un pronuntat caracter praxiologic, atat in bibliografie, cat si in problemele de biblioteconomie, profesorul Dan Simonescu (1902-1993) a reprezentat linia istorica si teoretica in evolutia bibliologiei romanesti” [p. 41]. Aceasta linie istorica si teoretica a influentat viziunile teoretice multi ani, influenteaza pana in prezent.

Un capitol interesant, capitolul IV, este intitulat Bibliologi uitati. „Daca unii autori, spun in capul capitolului Buluta si Petrescu, au fost niste repere vizibile in evolutia domeniului, devenind cunoscuti si ramanand in memoria colectiva, culturala, altii despre care s-a scris sau s-a vorbit mai putin aluneca, in mod nemeritat uneori, in uitare”.

In galeria bibliologilor, pe nedrept uitati, a fost inclus si Gheorghe Adamescu, care ramane autorul celei dintai bibliografii a literaturii noastre, organizata pe autori si opere si cu semnalarea unor referinte critice Contributiune la bibliografia romaneasca (I–III, 1921–1928). Mai amintim studiul sau Bibliografia si organizarea unei bibliografii stiintifice la noi (1928), care contin idei inca actuale.

Nerva Hodos – impreuna cu Ioan Bianu – concepe primele trei volume ale Bibliografiei vechi romanesti si Publicatiile periodice romanesti: ziare, gazete, reviste (1820–1906), in colaborare cu Al. Sadi-Ionescu publica periodicul Revista bibliografica (1903-1904), primul care introduce in bibliografia romaneasca descrierea completa a cartii romanesti (Barbu Theodorescu).

Alt bibliolog uitat este Christache Georgescu, care a realizat lucrarea Biblioteci publice (1931). Din cuprins: Necesitatea raspandirii culturii in masele poporului, Cartea cel mai bun mijloc de cultura, Importanta si folosul bibliotecilor, Bibliotecile mari ale omenirii, Bibliotecarul, Dezvoltarea dragostei de citit, Legiferarea bibliotecilor, Situatia bibliotecilor in tara noastra si clasificarea lor.

Eugen Boureanul – bibliolog modest si responsabil – a publicat un indrumar in organizarea si administrarea bibliotecilor.

Emanoil Bucuta – membru corespondent al Academiei Romane, bibliolog si bibliofil – a fost interesat de aspectele teoretice ale bibliologiei, a publicat numeroase articole despre importanta bibliotecilor, materiale metodice, colaboreaza cu Perpessicius ca prim-redactor al revistei Universul cartii, l-a cunoscut pe Paul Otlet cu care a discutat despre bibliologie: „…Am cercetat pe toate partile problema impreuna cu el”.

Capitolul V, intitulat Teoreticieni si practicieni, include personalitati care, spun autorii, „s-au afirmat si au devenit repere in doua directii. Exista oameni de carte in a caror opera teoretica preocuparile bibliologice ocupa un loc mai mult sau mai putin important, dar reprezinta contributii ce nu pot fi ignorate sau impun prin valoare. O a doua directie este ilustrata de oamenii de actiune care s-au concentrat in directia edificarii de institutii, structuri sau sisteme si care nu au produs teoretizari remarcabile, dar au aplicat in practica, cu pricepere, principiile bibliologiei” [p. 51]. Capitolul contine 55 de personalitati, incepand cu Constantin I. Karadja (nascut in 1889) si incheind cu Mihail Octavian Sachelarie (nascut in 1954).

I-au ordonat si prezentat in ordine cronologica, dupa anul nasterii, astfel putem urmari cu ce se ocupau, care erau problemele si cum le rezolvau diverse generatii. Sunt personalitati ale culturii romanesti dintre care foarte multi cunoscuti si in Republica Moldova. Drumurile bibliologilor romani si basarabeni s-au intersectat de mai multe ori, mai ales in diverse evenimente organizate in colaborare. Astfel i-am cunoscut pe Gheorghe Popescu-Valcea, Gabriel Strempel, Nedelcu Oprea, Gheorghe Macsim, Liviu Moscovici, Dumitru Constantin-Zamfir, Ioana Lupu, Dimitrie Poptamas, Emil Vasilescu, Nicolae Busuioc, Alex. Oproescu, Constantin Malinas, Ioan Popisteanu, Mircea Regneala, George Anca, Constantin Bostan, Traian Brad, Florin Rotaru si, bineinteles, pe autorii acestui volum, Gheorghe Buluta si Victor Petrescu.

Una din particularitatile volumului recenzat este ca autorii prezinta lucrari, puncte de vedere elaborate la diferite etaje ale constructiei bibliologiei romanesti. Cele din antologie au consolidat temelia stiintei bibliologice. Pe aceasta temelie au construit si obtinut rezultate practicienii. Prin prisma autorilor lucrarea denota potentialul creativ, enorm, al domeniului bibliologic de la inceputuri pana in prezent.

Valoarea teoretica a acestei lucrari consta in: (1) amplul, documentatul si pertinentul studiu in care autorii au analizat, explicat, comentat procesul bibliologic de la aparitie pana astazi; (2) sintetizarea contributiei fiecarui profesionist la consolidarea stiintei teoretice bibliologice. In fine, (3) autorii nu analizeaza pur si simplu, nu compara sau concluzioneaza referitor la activitatea bibliologica a unui sau altui personaj, ei comenteaza, isi spun punctul lor de vedere vis-a-vis de abordari, notiuni, definitii, activitate, ei insisi teoreticieni, contribuind astfel la zestrea teoretica a domeniului.

Valoarea practica a cartii recenzate consta, in primul rand, in adunarea teoreticienilor si practicienilor bibliologi intr-un volum… Valoarea pragmatica sporeste si prin includerea unei antologii a autorilor care au tratat, au abordat , si prin faptul ca insereaza lucrari care de mult nu au mai fost retiparite, unele care nu au fost tiparite niciodata, le actualizeaza si le readuc in atentia publicului profesional.

Precursorii si fondatorii abordau, tratau problema, fenomenul care se desfasura sub ochii lor, abordau complexitatea problemei la nivelul cerintelor de atunci... si aceasta se vede foarte bine atat in analiza profunda a domeniului, realizata de autori, cat si in lucrarile din antologie. Autorii nostri prin acest volum, au reconstituit eforturile predecesorilor de a dezvolta, definitiva, crea, varia activitatea bibliologica atat cat au avut posibilitatea si capacitatea de a le face.

Importanta lucrarii este insusi curajul autorilor de a aborda un domeniu care nu a fost definitivat, de a analiza componentele lui, cu alte cuvinte – de a incerca sa dezlege un nod incalcit referitor la dimensiunea teoretica si praxiologica a domeniului bibliologic, eclipsat astazi de alte stiinte si tehnologii.

Timpul bibliologic, pe care l-au abordat, l-au facut vizibil, l-au tratat din exterior si din interiorul lui. Analizand tot ce s-a intamplat major in acest rastimp, i-au dat contururile pe care le are pentru ca au participat dinauntru la crearea lui, fiind actorii, responsabilii, initiatorii multor parti si totodata auditorii, expertii, evaluatorii evenimentelor care astazi contureaza imaginea domeniului, personalitatea, prestanta si valoarea lui.

Peisajul bibliologic, foarte vast, cu adancime cronologica profunda, este greu de adus pe scena, oricat de buni regizori ar fi autorii, de aceea, cred, au mai ramas pe afara personalitati sau realizari pe care ar fi vrut sa le arate…

Cartea este scrisa cu drag pentru domeniu, pentru oamenii domeniului, pentru precursori de la care au invatat autorii. Evident, acest volum comporta si o motivatie personala – sunt parte a acestui domeniu, sunt teoreticienii si practicienii acestui domeniu, cunosc realitatile si oamenii domeniului…

O motivatie personala comporta si recenzia pe care o scriem. Din experienta colaborarii cu multi dintre bibliologi, practicieni si teoreticieni, inclusi in acest volum, am acumulat mai mult decat daca as fi trecut printr-o universitate romaneasca. Cele mai multe realizari le datorez lor.

Bibliologia romaneasca. Idei. Portrete. Controverse este o carte lucrata profesionist, alaturi de structura logica volumul castiga prin notele foarte detaliate la bucatile din antologie, prin notele cu referiri la originea surselor reproduse in antologie, prin bibliografia de 125 de titluri referitoare la domeniul bibliologic si rezumatul in engleza (tradus de Octavia-Luciana Porumbeanu) si franceza (tradus de Gheorghe Buluta).

Dr. conf. univ. Lidia KULIKOVSKI

[1] Buluta, Gheorghe; Petrescu, Victor. Bibliologie romaneasca. Idei. Portrete. Controverse. – Targoviste: Bibliotheca, 2008. – 284 p. – ISBN 978-973-712-383-1