Biblio Polis - Vol. 29 (2009) Nr. 1 (Serie nouă)  
ARHIVA  
CARTEA DE SPECIALITATE / КНИГИ ПО СПЕЦИАЛЬНОСТИ / PROFESSIONAL BOOKS
Zamfira MIHAIL
Lucrări ce configurează imaginea multidimensională a bibliotecii

O bibliotecă ai cărei colaboratori alcătuiesc cărţi despre bibliotecă depăşeşte definiţia tradiţională a instituţiei ca atare. O asemenea activitate îmbogăţeşte nu numai patrimoniul cultural al ţării, ci şi propriul ei patrimoniu şi, mai ales, diversifică statutul unui depozitar, conferindu-i acea prezenţă vie pe care o simte necesară societatea din partea unor venerabile foruri de cultură cum sunt bibliotecile. Poziţia interactivă între o structură organizatorică, de activitate şi de finalitate, în ultimă instanţă, foarte bine statuată de-a lungul secolelor şi prezenţa în forum a rezultatelor activităţii ei academice îi conferă, în contemporaneitate, un canal de comunicare cu multiple valenţe. Biblioteca iese din starea statică, de aşteptare a beneficiarilor existenţei ei şi se transformă într-un partener colocvial, care informează despre tezaurul ei din „Imperiul Gutenberg”, dar şi creează noi biblioteci, virtuale, pe care le alimentează cu texte din depozitele ei.


Constituită ca martor al permanenţei altor martori (textele scrise), bibliotecile au calitatea de a fi în acelaşi timp bătrâne (în sensul etimologic latin, de depozitare a cărţilor „veterane”) şi extrem de tinere, fragede în sensul în care ele sunt „la zi” cu apariţii proaspete ale tiparului. Dar cuvântul fraged, pe care l-am folosit special, provine în limba română dintr-o variantă, reconstituită, a latinescului fragilis şi dacă viaţa unei biblioteci ar consta doar din depozitarea recentelor apariţii, în goana spre o permanentă reînnoire, ea ar deveni fragilă (< lat. fragilis), adică „uşor degradabilă”. Ştim că normele occidentale acordă unei biblioteci publice „profunzimea cronologică, ultimii cinci ani; în acest caz ea este relevantă”. Însă ceea ce conferă valoare unei biblioteci este cantitatea de „memorie”, de mărturie pe care o conservă şi, deci, o perpetuează. Cu cât poate păstra în bune condiţii şi mai multe cărţi vechi, cu atât creşte importanţa unei biblioteci. La această valoare în sine se adaugă valoarea mărturiilor despre ea ca instituţie.


Proiecte de largă amploare, care se derulează de mai mulţi ani la Biblioteca Municipală din Chişinău, care poartă numele marelui învăţat B.P. Hasdeu, configurează această imagine multidimensională a locaşului de cultură. Activitatea bibliotecii se reflectă în presa scrisă şi, de aceea, ni se pare normală grija de a gestiona această enormă informaţie, foarte disparată, despre „imaginea” ei, într-o lucrare biblioteconomică de sine stătătoare.


Volumul Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” în presă (2002-2006) continuăbibliografia care înregistra referinţele din perioada 1877-2002 cu 1670 de intrări. De data aceasta, într-un interval de cinci ani, numărul de referinţe îl depăşeşte pe cel din secolele trecute, acum au fost înregistrate 2121 referinţe! Lucrarea, întocmită de Taisia Foiu, lector Vlad Pohilă, a apărut ca urmare a iniţiativelor dnei dr. conf. univ. Lidia Kulikovski, în seria de bibliografii care fac un serviciu enorm informaţiei culturale. Studiul introductiv Imaginea publică a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” – barometru al succeselor ei al Lidiei Kulikovski reprezintă o analiză ştiinţifică a ceea ce înseamnă o bibliotecă în viaţa polisului (în limba greacă = „aşezare umană, cetate”), de aceea şi revista editată sub egida bibliotecii se numeşte BiblioPolis. Ne-am referit la una dintre ultimele apariţii bibliografice deoarece le considerăm instrumente de informaţie de înaltă clasă, care trebuie pregătite de către specialişti care să aibă o privire generală asupra obiectului cercetării şi să ştie a conferi specificitate fiecărei bibliografii în parte. Ceea ce seria editată sub egida BM ilustrează cu prisosinţă şi, de aceea, noile lucrări în acest domeniu sunt aşteptate de numeroşi potenţiali utilizatori.


În cerinţele obligatorii ale managementului modern, receptarea instituţiei ca oprezenţă activă pe multiple planuri se înscrie şi prin implicaţiile pe care cartea o antrenează la nivelul diverselor paliere ale colectivităţii. Lidia Kulikovski, care este director general al acestui aşezământ de cultură, face dovada, de aproape două decenii, a ştiinţei sale manageriale, pe care a putut să o confrunte şi cu realizările din alte ţări, în care a călătorit pentru a se documenta.


Lucrarea de biblioteconomie teoretică şi aplicată, Cartea, modul nostru de a dăinui , dezvăluie resorturile succesului său. Autoarea este om al cărţii, pentru care gestionarea cărţii constituie o preocupare cotidiană, doctor conferenţiar universitar cu mari satisfacţii profesionale şi om de ştiinţă. Substanţa ştiinţifică a lucrării este „mascată” oarecum de faptul că o parte din text rezultă în urma unor interviuri, dar această modalitate de comunicare nu reduce din densitatea informaţiei, din rigoarea expunerii. Stilul elaborat este prezent în manifestările Doamnei Lidia Kulikovski, care are stil în toate.


Ştiinţa managementului a fost pusă în practică de Domnia Sa şi verificată de-a lungul timpului. Titlurile capitolelor ne conving de aceasta: „Abordări ale managementului la BM „B.P. Hasdeu”; „BM – schimbări şi realizări”; „Ludoteca – un serviciu nou pentru biblioteca publică, o oportunitate pentru copiii dezavantajaţi”. Strategiile au fost stabilite pe termen lung, apoi au fost căutate căile de aplicare a lor. Una dintre consecinţe, deosebit de eficientă, constă în faptul că „sistemul de motivare nu ar fi devenit realizabil fără un sistem managerial bine dezvoltat, cu scopuri prestabilite”, care devine şi un mod de implementare a unui control permanent al calităţii. Deoarece serviciile bibliotecii sunt în totalitate destinate publicului, este firesc ca factorul uman să reprezinte una dintre preocupările de bază. Autoarea a dedicat un capitol portretelor unor colaboratori, cu sugestia generoasă că realizările se obţin în echipă, prin conlucrarea tuturor, fiecare prin atribuţiile ce îi revin.


Domeniul biblioteconomiei, ce îşi arondează probleme adecvate, pe lângă managementul indispensabil se bazează pe noile provocări ale tehnologiei moderne, pe care o foloseşte cu rezultate multiple. La multe dintre aceste provocări se recurge în scopul instruirii personalului angajat în serviciile bibliotecii. Unul dintre capitolele cu finalitate pedagogică, de formare a unor formatori, se intitulează ca atare Instruire (p. 143-163). Sunt discutate pe larg abilităţile necesare bibliotecarului din sec. XXI, după ce autoarea trece în revistă aspectele specifice ale învăţământului biblioteconomic din Europa şi implementarea lui în R. Moldova. Textul dnei Lidia Kulikovski a fost receptat ca un document important pentru problematica instruirii bibliotecarilor şi din spaţii ale Uniunii Europene. Pentru că se pune problema instruirii „din mers” a unui segment profesional cu un număr mare de angajaţi, care trebuie să se ridice la standardele noi, pe care tinerii, pregătiţi în ultimul timp, le cunosc şi le aplică. Bibliotecile activând într-un mediu competitiv, în care orice stagnare înseamnă regres, greu de recuperat ulterior, bibliotecarii, după părerea autoarei, trebuie să elaboreze servicii care să facă faţă şi chiar să depăşească aşteptările prezumtivilor cititori; să promoveze, utilizând cele mai diverse canale de informare, iar serviciile bibliotecilor, să creeze, în accepţia noastră, acea „imagine ideală” a aşezământului de cultură care să stimuleze un număr sporit de solicitatori.


Şi Facultatea de limba şi literatura română a Universităţii Spiru Haret a introdus în Programa de învăţământ cursul de „Biblioteconomie”, care se finalizează cu obţinerea unui certificat de abilităţi teoretice şi practice în domeniu. Pe lângă specialiştii absolvenţi ai facultăţii de profil, colectivul Catedrei de filologie consideră că toţi absolvenţii unui modul pedagogic, aflându-se în contact nemijlocit cu cartea, pot gestiona bibliotecile şcolare, ale căminelor culturale, ale altor instituţii şi nu numai. Unele situaţii deficitare a căror persistenţă o semnalează dna dr. Lidia Kulikovski se mai întâlnesc şi în învăţământul universitar românesc, aşa încât atragem atenţia asupra frânelor pe care le reprezintă: centralizarea excesivă, limitarea autonomiei universitare şi a libertăţilor academice, mobilitatea redusă a studenţilor şi a cadrelor didactice, lipsa unor conexiuni viabile cu piaţa muncii (p. 148-149).


Biblioteconomia reprezintă în deceniile ultime, în care asaltul diferitelor manifestări de mass-media tind să domine canalele de comunicare, o redută a culturii. Lucrarea Lidiei Kulikovski ne oferă argumente să susţinem această aserţiune. Ni le prezintă chiar autoarea, analizând cu competenţă şi cunoaştere din interior Învăţământul biblioteconomic din Europa în contextul procesului de la Bologna (p. 152-163) sau disecând minuţios tema Bibliotecarul universitar în contextul integrării în spaţiul educaţional european. Provocări şi competenţe (p. 148-152). Sunt destul de diferite modelele de articulare a educaţiei biblioteconomice, de aceea îmi permit să reiau unele exemple date de autoare: în unele ţări vest-europene sunt admişi la masterat în biblioteconomie numai licenţiaţi din acelaşi domeniu, iar în alte ţări, licenţa poate să fie din orice domeniu. Unele programe de master presupun anterior doi ani de experienţă profesională (Danemarca). Universităţile eliberează pentru masterat un Supliment de Diplomă după norme general-europene. Orientarea generală a societăţii sec. XXI este de instruire profesională continuă, prin cursuri, învăţarea la locul de muncă, rotaţia posturilor, învăţământ la distanţă prin folosirea computerului şi multe alte forme de perfecţionare şi diversificare a abilităţilor. Un monitor important în această direcţie îl constituie lucrările Lidiei Kulikovski. Cartea, modul nostru de a dăinui este, neîndoios, o lucrare de succes, importantă pentru ştiinţa biblioteconomiei.