Biblio Polis - Vol. 23 (2007) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
OMAGIERI / ГОДОВЩИНА / ANNIVERSARY
Vl. PRISĂCARU

ELOGIU POLIVALENŢEI ÎN MUNCA DE BIBLIOTECAR

Ne vine greu, aproape imposibil, să nu începem acest articol cu nişte vorbe de o manieră cvasi- druţiană: „Eh, Cîmpia Sorocii!... Mulţi vrednici gospodari, mulţi patrioţi ai Neamului, multe talente de seamă şi alte figuri proeminente îşi trag rădăcinile din seva acestei cîmpii din Nordul Basarabiei noastre – pe cît de necăjită, pe atîta cu de toate dăruită...”
Acum şase decenii, într-un mijloc de septembrie, la Ţepilova din preajma Sorocii, într-o casă de vrednici răzeşi, s-a născut şi Claudia Slutu. Din cei nouă copii, cîţi erau la părinţii - Iacob Slutu şi Tecla (n. Bujor), aproape toţi au fost daţi să facă studii superioare. Două fiice au ales filologia, la Universitatea din Chişinău, dar la specializări diferite: Claudia – la bibliografie şi biblioteconomie, iar Nina – la jurnalistică, devenind o redutabilă publicistă şi poetă, cunoscută ca Nina Slutu-Soroceanu (după soţ – Postolache).
Odată cu absolvirea facultăţii, Claudia se încadrează, din 1971, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală (BŞC) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), unde activează, neîntrerupt, pînă în prezent. Din 1979 conduce Sectorul de carte rară şi veche, astfel concretizîndu-şi şi mai mult preocupările profesionale, nestinsa ei pasiune pentru carte şi pentru tot ce ţine de carte. De fapt, a vorbi cu toată certitudinea despre preocupările şi pasiunile profesionale ale dnei C. Slutu-Grama este o sarcină dificilă, riscantă, dumneaei prezentînd un tip mai puţin obişnuit, dar şi admirabil, totodată, poate şi jinduit - de manifestare polivalentă în munca de bibliotecar. Totuşi, riscăm să punem în evidenţă o caracteristică de bază în munca, activitatea, viaţa printre cărţi şi pentru cărţi a Claudiei Slutu-Grama: dînsa este, prin excelenţă, genul de bibliotecar care nu numai cercetează, dar şi scrie. Scrie mereu, mult şi bine, se vede – şi cu plăcere, vădind cunoştinţe temeinice în materia abordată, o dragoste vibrîndă pentru carte, pentru literatură, pentru limba română, pentru valorile noastre naţionale. Trei linii, trei direcţii am evidenţia în scrisul dnei Claudia Slutu-Grama: a) lucrări de specialitate - şi ne referim, aici, fireşte, în primul rînd, primordial - la bibliologie, dar şi la ştiinţa dreptului, de care, avem impresia, dînsa „s-a molipsit” de la soţ, dl prof. univ. dr. în drept Dumitru C. Grama; b) cercetări şi studii de literatură veche şi clasică românească; c) creaţia lirică, fascinaţia poeziei.
La primul compartiment, trecut de noi la poziţia a) şi numit / descifrat pe cît de aproximativ, pe atît de convenţional, vom menţiona cîteva realizări, nişte volume bine cunoscute şi apreciate nu numai în cercurile bibliotecare: Cartea Moldovei. Sec. XVII – începutul sec. XX. Catalog general: vol. 1 (1990), vol. 2 (1992). La această lucrare bibliografică fundamentală dna C. Slutu-Grama a muncit alături de colegele de breaslă V. Farmagiu şi N. Matei, rodul muncii lor fiind pus în evidenţă, adeseori elogiat, în numeroase recenzii şi consemnări în presa de specialitate şi de cultură din Chişinău, Moscova, Bucureşti, Iaşi. În anul 2003, la aniversarea BŞC, vede lumina tiparului studiul monografic Biblioteca Academică: 1928-2003: (Istorie, evoluţie, personalităţi, evocări). Redactorii acestei frumoase şi solide cărţi sunt doamnele Claudia Slutu-Grama şi Elena Corotenco. Volumele menţionate mai sus, ca şi altele, la care ne vom referi în continuare, au fost pregătite de o lungă serie de articole, studii, cronici, consemnări, risipite de C. Slutu-Grama, de-a lungul a aproape patru decenii, în numeroase reviste şi culegeri de specialitate de la Chişinău, Kiev, Moscova, alte oraşe din Rusia, în majoritatea publicaţiilor periodice din Chişinău, iar mai recent – şi din unele centre culturale ale României. Ni se pare semnificativ faptul că în aceste scrieri autoarea lor are ca laitmotiv calificativele „Cartea ca o necesitate” şi / sau „Cartea, însoţitor fidel pe o viaţă” (am recurs la doar două titluri de articole semnate de C. Slutu-Grama dar care ilustrează foarte bine veridicitatea aserţiunii noastre). Nu este neglijabil nici faptul că a publicat articole despre unii învăţători în ale meseriei sale şi despre colegi de breaslă, precum şi recenzii despre roadele muncii lor: Tamara Isac, Ion Şpac, Ion Madan, Elena Corotenco, Lidia Kulikovski... Profitînd de ocazie, amintim şi îi mulţumim frumos dnei C. Slutu-Grama că a scris pentru revista noastră, BiblioPolis, un excelent articol despre excelentul om şi cercetător literar, bibliologul academician Gabriel Ştrempel, fostul director al Bibliotecii Academiei Române.
Nu încercăm să facem o statistică – oricît de aproximativă! – a acestor publicaţii; persoanele interesate pot vedea Bibliografia (selectivă!) din Calendar Naţional- 2007, întocmită de laboriosul veteran al bibliografiei basarabene, dl Ion Şpac. De altfel, tot dumnealui este şi semnatarul unei amănunţite şi călduroase schiţe biografice, care precedă lista bibliografică a dnei C. Slutu-Grama, despre care, cineva a spus, mai în glumă, mai în serios: „O biobibliografie de academician!” (Pentru conformitate, a se vedea pag. 284-287 ale amintitului CN-2007).
Drept dovadă a interesului sporit al dnei C. Slutu-Grama pentru ştiinţa juridică ne stau un şir de articole „cu temă mixtă” (drept, plus bibliografie, plus diverse probleme de istorie, limbă etc.), precum şi cîteva volume, de Dumitru C. Grama, la care dna Claudia compare în calitate de redactor şi / sau coautor: Grama, Dumitru C. Aspecte ale evoluţiei statului şi dreptului în Roma Antică (2005), Stranicy istorii gosudarstva i prava Moldovy (2005; versiunea originală, în română, se află în curs de apariţie), Tematica seminarelor la Istoria statului şi dreptului Republicii Moldova şi extrase din acte legislative vechi (2005). Cît priveşte cercetările şi studiile de literatură veche şi clasică românească ale dnei C. Slutu-Grama vom remarca, mai întîi, că ele sunt vechi şi variate. A scris, cu diferite ocazii, despre ceea ce a numit atît de plastic - „comoara noastră de la temelie”: Cartea românească de învăţătură sau Cazania lui Varlaam, şi despre luminoasa personalitate a mitropolitului moldovean (canonizat, cu totul recent, de Biserica Ortodoxă Română). Cititorul interesat a reţinut articolele dumneaei despre Paisie Velicicovschi, Costache Conachi, Aron Pumnul, Constantin Negruzzi, fabulistul basarabean Ion Sîrbu, savantul patriot Ştefan Ciobanu etc. Cele mai multe din aceste scrieri le-a adunat în volumul de autor Prin Galaxia Byblos: Investigaţii istorico-literare (2002). Urmărind activitatea de cercetătoare a dnei C. Slutu-Grama, nu e greu să observăm, mai ales din anii ’90 ai secolului trecut, o clară predilecţie pentru opera şi viaţa lui Sergiu Victor Cujbă, un scriitor cumva neglijat de specialiştii de la noi, dar şi din alte centre ştiinţifice din România. Nu vom comenta aici motivele acestei neglijări, nedrepte, credem noi. Vom aminti doar cîteva argumente în favoarea ideii că S.V. Cujbă merită atenţia noastră.
Fiu al lui Victor Crăsescu – personalitate remarcabilă a prozei realiste româneşti de la finele secolului XIX (cu regret, nici tatălui nu i se acordă atenţia cuvenită), S.V. Cujbă a debutat cu o plachetă de versuri prefaţată de marele George Coşbuc... A scris pentru copii în nişte timpuri cînd literatura română nu era prea bogată în cărţi pentru micuţi. Şi-a încercat puterile în dramaturgie şi în lucrări cu conţinut fantastic. A avut o publicistică militantă, pusă în serviciul apărării drepturilor omului necăjit, inclusiv a basarabeanului de două ori mai necăjit - avînd în vedere greutatea jugului pus pe umerii lui de ocupanţii ruşi. Deşi era trăitor de mai mulţi ani la Bucureşti, după Unirea Basarabiei cu Ţara, mai exact, în 1920, S.V. Cujbă apără, în condiţii deosebit de vitrege, cauza Basarabiei, la Pacea de la Paris. A fost un adept înflăcărat al cooperaţiei, în care vedea o şansă de îmbunătăţire a vieţii ţăranilor români – atît din Vechiul Regat, cît şi din Basarabia. Pentru merite deosebite pe tărîmul cultural şi civic, în 1937 i s-a acordat Ordinul Regele Ferdinand I, în grad de cavaler...
Aceste momente vizînd personalitatea şi opera lui S.V. Cujbă – şi încă multe, multe altele! - au fost puse în evidenţă de către dna C. Slutu-Grama în numeroase articole şi comunicări, pe care le-a sintetizat într-o teză de doctor în filologie: Sergiu Victor Cujbă. Activitatea literară şi publicistică (2003), apoi în studiul monografic Un nume la templul adevărului: Scriitorul Sergiu Victor Cujbă (1875-1937), tipărit la ed. Phoenix-Linadi, în 2006.
Despre valoarea acestei lucrări ştiinţifice a dnei Slutu-Grama vorbeşte poate cel mai bine un cercetător onest şi competent, dl doctor habilitat în filologie Sava Pânzaru, care i-a fost şi conducătorul de teză. Astfel, în prefaţa la studiul monografic amintit mai sus, S. Pânzaru menţionează: „ [...] Nu pot să nu subliniez în mod special hărnicia autoarei, acurateţea ei deosebită în munca de selectare a informaţiei istorico-literare, ştiinţifice, bibliografice, tăinuită prin arhive, cărţi, reviste, ziare, devenite astăzi rarităţi inaccesibile, pentru a propune cititorului o imagine cît mai veridică [...], prin prezentarea autorului investigat în diverse faţete ale activităţii sale de poet, prozator, autor de piese cooperatiste, traducător, activist al muncii de luminare a maselor ţărăneşti [...]”. Iar în consecinţă, graţie acestui efort, „[...] monografia propusă cititorului de că- tre dna C. Slutu-Grama îi ajută scriitorului basarabean S.V. Cujbă să evadeze din anonimat [...]”.
La ora unui bilanţ prealabil, dna C. Slutu-Grama este autoare, coautoare sau redactor a 10 cărţi, autoare a peste 100 de articole şi studii; a prezentat la diferite manifestări ştiinţifice circa 50 de comunicări. Roadele muncii de investigaţie bibliografică, ştiinţifică şi literar-istorică au fost remarcate şi apreciate prin mai multe premii şi diplome, inclusiv Premiul Prezidiului AŞM (1991) şi Diploma de recunoştinţă a AŞM (1997), Premiul I în cadrul concursului bibliotecilor academice pentru cea mai bună carte bibliografică (1992), Premiul I pentru ştiinţă la Festivalul Naţional Costache Conachi, de la Tecuci, România (1995), Diploma Ministerului Culturii al R. Moldova (2002) ş.a. Din 1996 Claudia Slutu-Grama deţine titlul onorific de Om Emerit al Republicii Moldova.
...Mugurii fascinaţiei pentru poezie au răsărit în sufletul Claudiei Slutu-Grama încă în anii de şcoală. Au prins a îmboboci în anii de studenţie şi în primii ani de muncă, pe cînd publică deja în Tinerimea Moldovei şi în alte publicaţii chişinăuiene. În acest context – al elanului literar - se înscrie şi mini-poemul (calificat de autoare ca „un imn, sau o odă, sau un cîntec”), intitulat Bibliotecarul: Portret de grup. A lucrat la desăvîrşirea acestei scrieri de-a lungul mai multor ani şi publicarea a trezit vii comentarii în cercurile profesionale – lucru firesc, măcar şi de aceea că autoarea a găsit pentru colegii săi de breaslă un calificativ pe cît de rar, pe atît de adevărat: „martiri ai culturii” .
Se pare însă că pasiunea pentru cercetare a luat-o în sus, căci ei i s-a consacrat mai mult decît poeziei; în orice caz, „roadele editoriale” ale investigaţiilor bibliografice şi istorico-literare sunt mai evidente. O fi fiind la mijloc şi perceperea deosebită, de către Claudia Slutu-Grama, a poeziei – ca „un ţipăt de pasăre rănită”... Unii din apropiaţii familiei Grama susţin - şi se pare că nu fără temei – că dna Claudia ar fi acceptat să se afle timp îndelungat în umbra coroanei, extrem de luxuriantă, a salciei poetice care a fost fiica iubita, mult regretata, neuitata Steliana Grama (4 iun.1974 – 11 oct. 2006). Personalitate cu totul aparte a poeziei basarabene de la răspîntia sec. XIX-XX, Steliana mai este, neîndoios, şi opera cea mai valoroasă, cea mai scumpă a soţilor Claudia şi Dumitru C. Grama. Dăruită de Cel-de-Sus, luminată de dragostea părintească, Steliana a debutat în poezie la 12 ani, tipărind, în următorii 22 de ani, pînă la tragicul sfîrşit ce i l-a pecetluit soarta neîndurătoare, circa zece volume, lăsînd sute şi sute de foi de manuscris, care se cer valorificate.
Durerea pierderii, atît de cumplită, a unicei fiice, i-a marcat profund, poate pentru totdeauna, pe soţii Claudia şi Dumitru C. Grama. Dar amintirea, atît de duioasă, atît de luminoasă, a Stelianei – pentru toţi cei care au cunoscut-o – le-a dat părinţilor îndureraţi puteri să meargă mai departe pe drumul vieţii, chiar dacă acesta a devenit mai pustiu, şi mai greu de străbătut. În 2007, Claudia Slutu-Grama scoate prima sa carte de poezie: Comete din sînge, cu o prefaţă de criticul Tudor Palladi şi o postfaţă de poetul Anatol Ciocanu.
“...Soarele apune... dar soarele neapărat şi răsare” – ca să parafrazăm un vers din Claudia Slutu-Grama.
La frumoasa aniversare ce bate la uşa vieţii dnei Claudia Slutu-Grama, îi urăm multă sănătate şi tărie, noi împliniri în muncă, în cercetare, în creaţie. Fie ca soarele răsărind să-i aducă în suflet şi în casă cît mai multă lumină şi căldură.
16 septembrie 2007
Vl. PRISĂCARU
P. S. – La 26 septembrie a. c., dna Claudia Slutu-Grama a fost primită în Uniunea Scriitorilor din Moldova. Sincere felicitări şi din partea noastră!...