La o posibilă întoarcere acasă,
în Basarabia
De invidiat îi este palmaresul,
În multe îl vedem că-i exemplar:
Azi, necontenit suscită interesul
Vigurosul patos – viu, contestatar.
Scriitorul, disidentul inflexibil
Reprezintă „paradisul” carceral,
Ca să fie pretutindeni perceptibil,
Chiar și-n spațiul vădit extracentral.
Fără vreo discriminare, părtinire,
Personaj de mult în două lumi aflat,
Tot buzdugănește-n cei din adumbrire
Publicînd satire, probe regulat.
N-a ales defel cărări bătătorite,
Flamură i-a fost devotamentul Țării
Ce-a uitat conflictul vechi de a-l trimite
La gunoiște – în scopul prosperării.
Stăpînind frumoasa limbă literară,
Dominat de spiritul profund uman,
Dînsul n-a ajuns de rîs și de ocară,
Cum i-au prorocit mai-marii la „divan”.
Scrierea temeinică, polivalentă,
Stilul perspicace, sobru și fluent
Ne atrag prin gama lor efervescentă
De trăiri culese de pe continent.
Iată că ne-a dat de înțeles că vine,
Că se-ntoarce-n patrie, ba și mai mult:
Începuturile bune va susține,
Izgonind din cale ce-i perfid, ocult.
În societatea noastră cam bolnavă
Va veni să fie ca terapeut –
Va începe dezrobirea de iznoavă:
Unul el va face cît un institut...
Va veni (în sensul bun!) să ne trezească,
Pe oportuniști să-i sufle mai colea,
Căci doar ei cu picătura chinezească
Vor să ne alieneze... Nu-i așa?
Suflet blînd și intelectual de marcă,
Emoționante, grele, amintiri...
Ursitoarele tăria îi încearcă –
Vrem ca să-l ferească de dezamăgiri...
Nu pretinde premii, titluri și distincții,
Permanent în slujba-ntregului popor,
Ani de zile mi se roagă de toți sfinții
Ca să aibă casă, poate și pridvor...
Satul Mana nu e dat nicicînd uitării,
Nici Orhei, cu-atît mai mult nici Chișinău,
Basarabia e-n faza așteptării –
El, aici născut, va fi în largul său.
Valeriu RAȚĂ