Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 63 (2016) Nr. 4  
ARHIVA  
MISCELLANEA
Svetlana POTÂNGĂ
Bucuria minții și a inimii, romanul Arta refugii

Paul Goma a fost și a rămas până azi scriitor. Ce este scriitorul în opinia lui Goma? În niciun caz un „autor de cărți”, ci acel individ care are obligația morală de a fi responsabil pentru memoria comunității sale. Obligația intelectualului, fie el scriitor sau artist, este de a se comporta, ca un protestatar, ca un opozant politic ori de câte ori puterea, sub diversele ei manifestări, tinde să încalce drepturile, să surpe libertățile individului. Oricât de scriitor, intelectualul veghează pentru ca omul simplu să nu fie lăsat pradă manipulărilor și nedreptăților. Tăcerea intelectualului în cetate este o formă de colaboraționism cu puterea, de orice natură ar fi ea.
A luptat aproape de unul singur cu un sistem criminal și a supraviețuit. A lui a fost victoria până la urmă. Noi suntem maleabili. Ne dăm după vremi și după om. Și cine vrea ne îndoaie. Se poate supraviețui așa. Însă Paul Goma ne arată nu cum se supraviețuiește, ci cum se trăiește. Vertical. Cu privirea înainte. Ne învață cum se poate muri în picioare. El, plecând, și-a luat țara cu el ca să ne-o redea prin cărți.
În Arta refugii Paul Goma reconstituie imaginea mitică a copilăriei și relevă mirajul meleagurilor natale. Arta refugii este o carte ce stă sub semnul memoriei, universul infantil fiind privit cu reală nostalgie. Maniera în care scriitorul privește copilăria și adolescența reprezintă o altă dimensiune prin care romanele lui Paul Goma reușesc să aducă o serie de elemente novatoare în literatura română. Imaginea paradisului pierdut este prezentă în scrierile Arta refugii și Din calidor.
Limbajul lui Paul Goma din acest roman este plin de basarabenisme, chiar și de rusisme. Dar e un limbaj firesc, neforțat, de o oralitate rarisimă. Se vede foarte clar că pentru Paul Goma limba este un instrument esențial în literatură, asupra căruia și lucrează, dar cu care se și joacă. Operele sale au fost traduse în mai multe limbi, dar au fost scrise doar în limba română și scriitorul a rămas consecvent acestui principiu toată viața. „Limba română este patria mea. Eu îi rămân fidel și voi scrie întotdeauna doar în limba mea”, scria el undeva.
M-am gândit că romanul lui Paul Goma ar putea fi ecranizat sau jucat pe scena unui teatru. Arta refugii e perfect „teatralizabil”. E o bucurie a minții, a intelectului și a inimii să citești Arta refugii, în aceeași măsură în care este și o bună ocazie să te întristezi de experiențele protagonistului.
Citind Arta refugii râzi, te cutremuri, te sperii, cazi pe gânduri. Nu e un roman ușor, deși se citește cu mare plăcere.
Svetlana POTÂNGĂ,
profesoară de franceză, Școala Profesională nr. 7, Chișinău