Acest document este rezultatul reuniunii de două zile de la Amsterdam Open Science – From Vision to Action, organizată de Secretariatul Olandez pentru Educație, Cultură și Știință, reprezentată de Sander Dekker în perioada 4-5 aprilie, 2016.
Această întâlnire a avut drept scop găsirea de oportunități pentru a merge mai departe pe calea deschiderii rezultatelor de cercetare.
Probleme identificate:
Pentru cercetători Accesul Deschis nu este de primă importanță, aceștia continuând să publice în revistele pe care le cunosc și care au factor de impact mare. Nici agențiile de finanțare nu au mecanisme prin care să-i încurajeze.
Această situație este într-o continuă dinamică. Cel mai recent exemplu este, bineînțeles, cel al Olandei, unde principalul finanțator NWO, începând cu decembrie 2015, a schimbat politicile de finanțare a cercetării, modificând o formulare esențială reflectată în regulamentele de acordare a finanțării: din „accesibil publicului cât mai rapid posibil”, în „Acces Deschis imediat la momentul publicării”.
Această modificare este cheia asiguratorie la nivel european a agendei pe care Președinția Olandei o are privind avansul Accesului Deschis la nivel european. De altfel, merită menționat faptul că Secretariatul pentru Educație, Cultură și Știință al Olandei și-a propus ca până în 2018 publicațiile științifice să fie publicate în regim de Acces Deschis de Aur în proporție de 60%, iar până în 2024 – 100% (https://www.rijksoverheid.nl/documenten/kamerstukken/2013/11/15/ kamerbrief-over-open-access-van-publicaties).
Olanda are și un fond dedicat pentru plata Taxelor de procesare a articolelor (APCs), până la o limită de 6000 de euro per proiect. Ceea ce este de remarcat este faptul că există o aliniere chiar și a serviciilor editoriale oferite de marii furnizori. Este vorba de negocierile Asociației Universităților (VSNU) din Olanda care, după niște negocieri dure (https://www.timeshighereducation.com/news/dutch-universities-dig-in-for-long-fight-over-open-access/2017743.article), eșuate în 2014 (http://www.vsnu.nl/en_GB/news-items/nieuwsbericht/174-negotiations-between-elsevier-and-universities-failed.html), a încheiat acorduri în 2015 (10 decembrie) și 2016 (februarie) cu Elsevier și Wiley. Mai multe detalii despre reușitele de negociere aici: http://www.magazine-on-the-spot.nl/openaccess/eng/.
„Sistemele de apreciere, recompensare și evaluare în știință încă fac măsurători ca odinioară.” Acesta este unul din cele mai mari impedimente pentru că este susținut și de interese editoriale ce au interesul firesc de a păstra starea actuală.
Politicile la nivel european nu sunt aliniate. Documentul menționează două ținte la nivel european pentru 2020.
„1. Acces deschis deplin la toate publicațiile științifice. Acest lucru necesită direcție și poate fi accelerat prin noi modele de publicare și prin conformitatea cu seturile de standarde.
2. O nouă abordare fundamentală către reutilizarea optimă a datelor de cercetare.
Distribuirea datelor și gestionarea acestora constituie abordarea de bază pentru toată cercetarea finanțată din bani publici. Acest lucru necesită definiții, standarde și infrastructuri.”
Pentru a atinge aceste ținte este nevoie de politici de susținere precum:
„1. Noi sisteme de evaluare și recompensare. Noi sisteme ce se ocupă cu adevărat cu nucleul creării de cunoaștere și care contează pentru impactul cercetării științifice asupra științei și a societății în general, incluzând economia și impulsionarea științei întreprinsă de cetățeni – citizen science.
2. Alinierea politicilor și schimbul de bune practici. Practicile, activitățile și politicile ar trebui să fie aliniate, iar cele mai bune practici și informații, larg distribuite. Va crește claritatea și gradul de comparare pentru toate părțile interesate și va ajuta la desfășurarea de acțiuni comune și concertate. Acestea vor trebui să fie acompaniate de o evidență bazată pe monitorizare.”
Există 12 puncte de acțiune propuse care cuprind și cinci tematici convergente, acestea urmând structura Agendei Europene pentru Acces Deschis așa cum este propusă de Comisia Europeană (http://ec.europa.eu/research/openscience/index.cfm?pg=home). În luna mai a acestui an va debuta Platforma pentru politici în științe deschise.
În continuare va fi prezentat documentul într-o variantă punctată.
I. Tematica „eliminării barierelor către științele deschise”
1. „Modificarea sistemelor de evaluare și recompensare în știință”
Problema
Evaluarea se face preponderent în funcție de publicații, de numărul și prestigiul revistelor, fiind urmărite elemente de contabilizare, precum numărul de citări și factorul de impact.
Focalizarea se face pe prestigiu. Acest lucru conduce la o cursă care este în dauna schimbului de cunoaștere și a ramurilor de cercetare științifică ce nu au expunere foarte mare.
Posibile rezolvări:
sisteme de evaluare care să încurajeze practicile științelor deschise;
crearea de stimulente pentru un mediu propice științelor deschise (cercetător, agenție de finanțare și institute de cercetare);
amendarea sistemelor de evaluare și a criteriilor pentru a lua în considerare și impactul complementar al creației științifice asupra științei și societății;
să fie implicați cercetătorii, platformele de comunicare și editurile;
părțile interesate trebuie să știe clar care sunt noile criterii la evaluare a practicilor științelor deschise;
elaborarea unor fluxuri clare privind cum sunt răsplătite practicile științelor deschise.
Acțiuni concrete:
recunoașterea limitărilor de la nivel național în favoarea unei abordări armonizate la nivel de Uniune Europeană (implicați: autoritățile naționale și Comisia Europeană);
reformarea practicilor de acordare a finanțării, vezi Manifestul de la Leiden și DORA (San Francisco Declaration on Research Assessment), asigurarea că organismele de evaluare adoptă aceste criterii;
comunitățile de cercetare dezvoltă noi principii de citare pentru publicații, date și cod;
cercetătorii și editurile trebuie să ușureze accesul și să dezvolte noi forme de comunicare științifică și metrici alternative.
Efecte pozitive așteptate:
ruperea cercului vicios ce forțează oamenii de știință să publice în reviste de prestigiu sau cărți și recunoașterea altor forme de comunicare științifică;
o mai largă comunicare a unei palete mai variate de informații științifice.
2. „Ușurința exploatării textelor și a datelor din conținuturi” – TDM (Text and Data Mining)
Problema
Autorii semnează contracte de exclusivitate cu editurile, ceea ce limitează modul în care pot fi valorificate conținuturile. Alonja o reprezintă incapacitatea IMM-urilor de a explora noi oportunități, ceea ce conduce la o reducere a inovării.
Acțiuni concrete:
Comisia Europeană să avanseze propuneri privind reformarea drepturilor de autor în anul 2016 pentru a facilita utilizarea ETD (TDM – Text and Data Mining);
autoritățile la nivel național, parlamentele țărilor membre, Consiliul și Parlamentul European să adopte și să implementeze reguli și legislație care să ușureze ETD în scop academic, preferabil și pentru societate, dar și în scop comercial;
organizațiile finanțatoare și organizațiile dedicate cercetării să stimuleze cercetătorii în a-și reține drepturile de autor pentru rezultatele de cercetare prin introducerea de sisteme de licențiere;
editurile să permită ETD pentru conținutul la care oferă acces legal și să expună conținutul într-o manieră acționabilă și de mașini.
Efecte pozitive așteptate:
o dezvoltare de noi tehnici de analiză, mai ales, în domeniul big data – al datelor masive;
reducerea costurilor în zona ETD / date masive.
3. „Îmbunătățirea în adâncime” a IPR și a problematicii privind viața privată
Problema
Mișcarea către Științe Deschise poate fi percepută ca o mișcare contrară garantării IPR pentru companiile ce investesc în PPP-uri și pentru cercetătorii care doresc să folosească propriile rezultate. Aici există mecanisme de opt-out, dar trebuie luată în considerare politica privind datele generate.
Soluția:
clarificarea regimului de IPR tuturor părților implicate în parteneriate PPP;
setarea regulilor și condițiilor ca finanțare publică a cercetării să rezulte în seturi de date deschise;
implementarea unui mecanism de tip „privacy by design” pentru a depăși incertitudinile legale și în activitatea de zi cu zi.
Acțiuni concrete:
agențiile de finanțare și Comisia Europeană ar trebui să seteze datele deschise ca standardul implicit pentru cercetarea finanțată din fonduri publice și să comunice clar faptul că nu se referă la renunțarea drepturilor de proprietate intelectuală în parteneriatele public-private și public-public;
organizațiile care desfășoară activitatea de cercetare și partenerii privați trebuie să se gândească la ceea ce vor deschide și ce nu pentru a evita alegerea automată a celei mai sigure opțiuni (adică să nu ofere nimic);
agențiile de finanțare a cercetării și institutele de cercetare să dezvolte și să stabilească standarde privind viața privată – privacy by design – în parteneriatele pe care le stabilesc în contextul reutilizării datelor.
Efecte pozitive așteptate:
angajament continuu al partenerilor privați în proiectele public-private;
dezvoltarea de noi soluții, produse și servicii de către actorii care nu au acces curent la datele de care au nevoie; uneori nici nu știu că datele există și pot fi utile afacerii lor;
un comportament concentrat pe creșterea privacy-ului (prezervarea vieții private) în cadrul proiectelor de cercetare păstrând astfel încrederea.
4. „Crearea transparenței în condițiile și având costurile comunicării științifice”
Problema
Actualul sistem de comunicare științifică este nesustenabil și este nevoie de a înțelege în adâncime costurile și condițiile. „Acest lucru este cu atât mai relevant în faza de tranziție la Accesul Deschis, când Big Deals și TPA-urile (APCs – Article Processing Charges) sunt în folosință.”
Soluția: introducerea unei mai mari transparențe privind stabilirea costurilor.
Acțiuni concrete:
autoritățile la nivel național și Comisia Europeană: să ofere un sprijin politic puternic organizațiilor de cercetare în negocierile cu editurile;
organizațiile de cercetare: să colaboreze îndeaproape, de exemplu, să formeze consorții pentru a negocia cu editurile;
autoritățile la nivel național: să lucreze cu toți actorii pentru a crea un sistem transparent și ușor de înțeles pentru strângerea și distribuirea de informații privind costurile și condițiile comunicării științifice;
autoritățile naționale, organizațiile de cercetare și editurile: să solicite detalii privind cheltuielile publice pentru a fi deplin transparente și să renunțe la clauze non-disclosure din contracte;
Comisia Europeană: să ofere îndrumare pentru a clarifica relevanța legii competiției la nivel de UE în contextul schimbului de informații privind costurile și condițiile comunicării academice.
Efecte pozitive așteptate:
transparență crescută care se va comporta ca un nivel comun al domeniului comunicării științifice;
vor beneficia noi edituri inovatoare și antreprenorii;
costuri globale mai scăzute pentru comunicarea științifică;
o politică de prețuri echitabilă.
II. Tematica „dezvoltării infrastructurilor de cercetare”
5. Introducerea FAIR (Findable, Accessible, Interoperable and Reusable) și a principiilor datelor sigure
Problema
Rezultatele de cercetare trebuie să fie accesibile și să poată fi reutilizate.
Soluția:
dezvoltarea de principii și ghiduri pentru planuri de management al datelor și pentru gestiunea datelor (Data Management Plans and data stewardship);
introducerea unei mărci de calitate pentru principiile FAIR.
Acțiuni concrete:
autoritățile la nivel național și Comisia Europeană promovează principiile FAIR;
autoritățile la nivel național și Comisia Europeană oferă suport pentru abordări bottom-up și bazate pe practicile unei anumite discipline;
autoritățile de la nivel național și organizațiile de cercetare stabilesc politici la nivel instituțional privind datele, care să clarifice rolurile și responsabilitățile pentru management și gestiune (stewardship).
Finanțatorii cercetării:
să implementeze planuri de management al datelor (DMP – Data Management Plans) ca parte integrală a procesului de cercetare;
PMD-urile să devină precondiție pentru finanțare;
PMD-urile să fie standardizate;
costurile pentru PMD-uri să fie eligibile pentru finanțare;
acordarea unei atenții deosebite celor care gestionează datele;
citarea datelor să urmeze standardele internaționale;
încurajarea schimbului de expertiză;
defaultul în distribuirea datelor să fie Accesul Deschis, dar să fie permise și alte regimuri de acces.
Autoritățile la nivel național și finanțatorii cercetării:
să inițieze programe de cursuri pentru experți pentru gestionarea datelor;
să recunoască aceste profesii și să stabilească oportunități pentru o carieră;
aceștia vor acționa ca o punte între IT și știință.
Efecte pozitive așteptate:
creșterea calității cercetării;
o mai bună atașare la principiile unei bune conduite științifice și integritate;
creșterea impactului cercetării finanțate din fonduri publice;
o reutilizare și distribuire în condiții de siguranță.
6. Construirea de e-infrastructuri ­comune
Dă bătaie de cap analiza datelor și a rezultatelor de cercetare, dar care să fie acționabile și de mașină.
„În afara unei infrastructuri fizice, specialiștii în date și alți experți au nevoie să dezvolte mai departe utilizarea infrastructurii, să o îmbogățească și să gestioneze volumele masive de date.”
Problema
Noile modele au nevoie de cadre sigure și prietenoase cu utilizatorul pentru analiza datelor.
Rezolvarea:
alinierea practicilor în Europa și mai departe;
eforturi orientate spre atingerea unui European Open Science Cloud federat;
European Open Science Cloud va oferi acces sigur la servicii și sisteme care să promoveze reutilizarea și distribuirea datelor;
realizarea unei infrastructuri deschise care să ofere acces deschis la publicații.
Acțiuni concrete
Comisia europeană și autoritățile la nivel național:
vor explica că European Open Science Cloud va fi un serviciu de infrastructură pentru întreaga societate și vor seta guvernanța acestuia;
vor finanța inițiative pentru a dezvolta expertiza în domeniul datelor în Europa și vor evalua necesarul la nivel de hardware, capacitate computațională, stocare, software, servicii, guvernanță etc.
Autoritățile naționale, agenții de finanțare, organizații de cercetare și organizații e-infra:
vor seta și vor gestiona infrastructurile electronice la nivel local și național;
vor adresa explicit problema viabilității financiare și a utilizării ușoare a serviciilor;
vor sprijini funcționarea și progresul principiilor pentru infrastructurile deschise pentru Comunicare Științifică – Principles for Open Scholarly Infrastructures (pentru detalii, vezi aicihttp://cameronneylon.net/blog/principles-for-open-scholarly-infrastructures/);
vor stabili mecanisme concertate și inițiative de finanțare pentru a menține un registru al serviciilor de sprijin pentru Accesul Deschis țintind sustenabilitatea, guvernanța, utilizarea și interoperabilitatea;
să stabilească reguli privind implicarea tuturor celor care vor contribui la European Open Science Cloud;
pentru furnizorii de servicii de infrastructură electronică să includă scheme de certificare.
Comisia Europeană:
prin intermediul platformei European Open Science Platform să creeze un grup de lucru pentru găsirea unui model de business, care să includă și un plan de tranziție spre acel model pentru European Open Science Cloud;
să se alinieze cu grupurile de lucru existente care examinează modelele de business pentru serviciile de cloud;
să inițieze programe pilot care să testeze modelele propuse.
Efecte pozitive așteptate:
cercetare bazată pe date;
o infrastructură eficientă pentru big-data;
accelerarea reutilizării datelor;
infrastructuri cu Acces Deschis pentru o folosire mai mare de către cercetători și profesioniști.
III. Tematica „creării și promovării stimulentelor pentru științe deschise”
7. Adoptarea principiilor Accesului Deschis
Probleme:
tipurile de publicare existente nu conduc tocmai la Acces Deschis și nici la transparență în sistemul științific;
inovarea în transferul cunoașterii este inhibată;
modelele de abonament existente nu sunt viabile financiar;
comunicarea științifică este ancorată în tradițional.
Soluția: oferirea unei platforme pentru dezvoltarea de noi modele științifice prin crearea unui set concis de principii ale accesului deschis privind modelele de publicare (acest lucru se poate face de către actorii implicați).
Acțiuni concrete
Editurile, agențiile de finanțare a cercetării și instituțiile de cercetare:
promovarea unei înțelegeri comune;
căderea de acord asupra principiilor Accesului Deschis (transparență, competiție, sustenabilitate, prețuri corecte, viabilitate economică și pluralism).
Organizații de finanțare și instituții de cercetare: realiniere și coordonare a activităților pentru că și organizațiile de finanțare, dar și instituțiile de cercetare plătesc pentru abonamente și taxe de procesare a articolelor (APCs).
Efecte pozitive așteptate: o platformă pentru dezvoltarea mai departe a modelelor de publicare și a serviciilor cu acces deschis.
8. Stimularea de noi modele de publicare pentru transferul de cunoaștere
Probleme:
procesul de comunicare științifică rămâne unul tradițional;
perioadele excesiv de mari între depunere și publicare, formele de acces plătite, perioadele de embargo și alte bariere de acces împiedică transferul cunoașterii.
Soluția:
încurajarea dezvoltării de modele editoriale publice care să ofere acces liber cititorilor și utilizatorilor;
încurajarea competiției pe piața editorială științifică;
finanțare pe termen lung pentru modelele de publicare pentru accesul deschis și pentru servicii auxiliare cu acces deschis precum DOAJ;
încurajarea noilor modele pentru comunicarea științifică dincolo de articolele științifice tradiționale;
metode alternative pentru prezentarea rezultatelor de cercetare, comentarea acestora și măsurarea impactului;
ușurarea accesului pentru noi utilizatori în procesele de cercetare.
Acțiuni concrete
Toți partenerii:
mobilizarea tuturor actorilor pentru a realiza un sistem echitabil, echilibrat și inovativ;
stabilirea unui dialog structurat pentru împărtășirea expertizei și a bunelor practici;
să fie culese necesitățile informaționale ale IMM-urilor și explorarea modului în care știința deschisă poate să le adreseze.
Autoritățile naționale și Comisia Europeană acordă sprijin politic universităților în negocierea cu editurile.
Organizațiile de cercetare:
colaborare strânsă la negocierea cu editurile pentru a se ajunge la acorduri prin care accesul deschis este standardul;
includerea științei cetățenești (citizen science) în zona de atenție.
Editori, instituții de cercetare și cercetători la nivel individual:
experimentarea de noi modalități de publicare cum ar fi publicarea imediată bazată pe evaluarea colegială deschisă (flipped publishing);
încetarea acceptării de clauze de confidențialitate.
Editori, instituții de cercetare, cercetători, agenții de finanțare a cercetării: promovarea științei cetățenești (citizen science) ca metodă de transfer al cunoașterii.
Autorități naționale, Comisia Europeană și agențiile de finanțare a cercetării:
încurajarea dezvoltării de noi modele pentru distribuirea cunoașterii pentru diferitele discipline folosind fonduri tip start-up și asigurarea sustenabilității pe termen lung printr-o finanțare adecvată.
lărgirea Bibliotecii Deschise pentru Umanitate și a Bibliotecii Deschise pentru Științe în cazul consorțiilor de biblioteci.
Finanțatori ai cercetării și ai instituțiilor de cercetare:
oferirea de finanțare start-up pentru modele de publicare alternative cu acces deschis;
oferirea de finanțare mai flexibilă (incluzând componente de științe deschise și apeluri mai frecvente);
o mai bună promovare a oportunităților de finanțare pentru tineri, fiind incluse și inițiativele de anvergură mai restrânsă.
Agenții de finanțare:
aduc noi tipuri de beneficiari;
permit noi forme de finanțare cum ar fi crowdfundingul;
gândirea în termenii unor „spații ale problemelor” și dezvoltarea de Joint Open Science Initiatives (JOSI) în jurul unei provocări la nivel societal;
ușurarea finanțării transfrontaliere;
finanțarea mai energică a proiectelor riscante;
o abordare critică a entităților comerciale cu un trecut slab privind adoptarea științelor deschise.
Bibliotecile de cercetare:
să acționeze ca edituri cu Acces Deschis pentru propriile instituții;
să creeze o bază de date cu cele mai bune practici din domeniul științelor deschise.
Editurile, institutele de cercetare și cercetătorii individuali:
să elimine barierele pentru cercetarea cetățenească prin a nu fi încasată vreo taxă de procesare, permițându-se cetățenilor fără afiliere instituțională să publice;
să fie permisă publicarea rezultatelor și / sau a datelor negative.
Finanțatorii, editurile, institutele de cercetare și bibliotecile de cercetare: să sprijine fundațiile la nivel de disciplină care să preschimbe abonamentele la reviste în Acces Deschis FAIR prin oferirea de fonduri pentru APC-uri și pentru tranziția până în 2020.
Universitățile, bibliotecile universitare, editurile și finanțatorii: să promoveze procesarea „bulk” a APC-urilor pentru a reduce încărcarea administrativă pentru cercetători.
Efecte pozitive așteptate:
un transfer mai rapid al cunoașterii;
implicarea mult mai multor actori în inovarea modelelor pentru comunicarea științifică;
transparența privind costurile și o politică de stabilire a costurilor echitabilă.
9. Stimularea cercetării bazate pe fapte în domeniul inovării în științele deschise
Probleme:
inițiativele care să ușureze tranziția la științe deschise sunt necesare de urgență;
este nevoie de investigare și monitorizare a felului în care acțiunile celor implicați contribuie la inovațiile din științele deschise;
rezultatele unei astfel de cercetări bazate pe evidențe trebuie să fie cunoscute larg pentru a vedea ce acțiuni trebuie sprijinite și care trebuie abandonate.
Soluția:
mijlocirea cercetării bazate pe evidențe privind inovarea în comunicarea științifică și, în același timp, sprijinirea unor noi modele;
adoptarea unei abordări bazate pe evidențe pentru științele deschise;
demonstrarea beneficiilor deschiderii proceselor științifice pentru cercetători, precum și pentru societate;
investigarea modului în care părțile interesate pot contribui la inovarea în științele deschise;
definirea și diseminarea de bune practici și a principiilor corespondente.
Acțiuni concrete
Toți factorii implicați:
explorarea altor căi de a distribui rezultatele;
publicul trebuie lăsat să participe în selectarea subiectelor de cercetare prin intermediul platformelor online.
Autoritățile naționale și Comisia Europeană: să contribuie activ la cunoașterea reciprocă a politicilor la nivel național, de exemplu, în limitele dezvoltării Ariei Europene de Cercetare.
Editurile să permită publicații din zona inițiativelor de la 0, din afara instituțiilor de știință.
Autoritățile naționale și Comisia Europeană să inițieze programe de cercetare privind evoluția accesului deschis / științelor deschise care să răspundă la întrebările privind calea cea mai bună către științe deschise și avantajele științei deschise pentru societate în general.
Finanțatorii cercetării:
indică cele mai bune practici cum pot fi inovate căile de finanțare pentru a face știința mai deschisă și mai inovativă;
să accepte incertitudini și pilotări în cercetarea desfășurată în cadrul științelor deschise (finanțare flexibilă, fonduri mai mici, acordate mai rapid).
Institutele de cercetare și cercetătorii să colaboreze privind cercetarea noilor inovații în științele deschise.
Bibliotecile de cercetare:
să participe la proiecte europene;
să colecteze cele mai bune practici;
să creeze un forum pentru schimb de experiențe.
Efecte pozitive așteptate:
un transfer mai rapid al științelor deschise în mainstream;
o abordare bazată pe evidențe care conduce la cele mai bune opțiuni în atingerea științelor deschise.
IV. Tematica „abordării integrate și promovarea mai departe a politicilor privind științele deschise”
10. Dezvoltarea, implementarea, monitorizarea și rafinarea planurilor pentru acces deschis
Probleme:
procesul de tranziție către Accesul Deschis este un proces îndelungat până în acest moment rezultând într-o lipsa de claritate pentru toate părțile implicate și o creștere a costurilor;
politicile sunt numeroase și diferă între organizații și țări;
nu există o țintă paneuropeană clară;
există puține informații privind situația și dezvoltarea Accesului Deschis în diferite țări și despre costul accesului la publicațiile științifice;
abordarea generală este fragmentară, iar datele nu pot fi comparate întotdeauna.
Soluția:
întărirea, alinierea strategiilor și a politicilor privind Accesul Deschis, precum și facilitarea, coordonarea acestora între statele membre;
unificarea și accelerarea inițiativelor de către părțile implicate, autoritățile implicate și Comisia Europeană prin schimb de informații la nivel european, de exemplu, despre țintele fixate și cum pot fi atinse aceste ținte;
formularea unei ținte paneuropene clare: începând cu 2020 toate publicațiile noi să fie disponibile prin Acces Deschis de la data publicării;
implementarea monitorizării și a inventarierii la intervale regulate privind progresul făcut de toate părțile implicate: comisia, statele membre și toți cei interesați.
Acțiuni concrete
Autoritățile naționale și Comisia Europeană:
să cadă de acord asupra țintei de 100% pentru anul 2020 și asupra monitorizării și inventarierii regulate;
stabilirea de standarde, sisteme și ser­vicii pentru monitorizare și raportare, precum și monitorizarea progresului prin Aria de Cercetare Europeană (ERA), Mecanismul de monitorizare (EMM) și prin intermediul Punctelor Naționale de Referință;
rafinarea frecventă a unor planuri pentru atingerea acestor ținte pe baza informațiilor din monitorizare.
Finanțatorii cercetării și instituțiile de cercetare:
dezvoltarea planurilor pentru Accesul Deschis incluzând cerințele pentru infrastructurile și serviciile necesare;
împărtășirea experienței și utilizarea datelor arminizate, de exemplu, prin inițierea și coordonarea unor platforme pentru monitorizare și networking privind expertiza.
Efecte pozitive așteptate
o țintă clară combinată cu un moment crescând și o masă critică ce va conduce spre o schimbare reală;
o mai mare claritate pentru cercetători în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor pentru Acces Deschis;
o mai bună perspectivă privind inițiativele și evoluția Accesului Deschis;
o îmbunătățire și o rafinare continuă a planurilor de implementare.
V. Tematica „stimulării și includerii științelor deschise în știință și societate”
11. Implicarea cercetătorilor și a noilor utilizatori în științele deschise
Probleme:
în vreme ce principiile științelor deschise sunt sprijinite de cercetătorii diferitelor domenii, modalitățile în care știința este instituționalizată vor trebui să fie modificate pentru a permite implementarea acestora;
lipsă de cunoaștere privind științele deschise;
lipsa abilităților pentru a căuta informație relevantă;
datorită creșterii enorme a publicațiilor și datelor deschise, utilizatorii ar putea să se piardă în căutarea informațiilor sau ar putea trage concluzii greșite.
Soluția:
creșterea gradului de cunoaștere în rândul celor implicați pentru practicile științelor deschise;
instruirea studenților și a cercetătorilor despre principiile științelor deschise, despre responsabilitatea și rolul lor social;
dezvoltarea de noi servicii adresate cercetătorilor în sprijinul științelor deschise;
instruirea personalului de sprijin (de exemplu, serviciile TIC și biblioteci) pentru a oferi aceste servicii;
identificarea și recunoașterea barierelor în avansarea la carieră la nivel european;
implicarea cercetătorilor, conform disciplinei lor, la compilarea de protocoale pentru managementul datelor de cercetare și pentru software și să publice acele protocoale public;
găzduirea creării de programe care să țintească provocări sociale reale crescându-se astfel capacitatea societății de a rezolva problemele;
instruirea și educarea de noi grupuri de utilizatori în a căuta și a descoperi informație științifică;
identificarea de noi utilizatori, nevoile acestora și cum pot fi ajutați;
construirea de platforme pentru noi grupuri de utilizatori pentru a crea comunități ce să asigure o permanentă implicare.
Acțiuni concrete
Autoritățile naționale și Comisia europeană:
recunoașterea valorii științelor deschise în evaluarea și finanțarea cercetării științifice;
dezvoltarea de strategii de implicare a unor noi utilizatori în Orizont 2020.
Finanțatori ai cercetării și institute de cercetare:
adoptarea unei abordări pozitive și integrată a sistemului de avansare în carieră pentru a împiedica practicile privind științele deschise;
creșterea cunoașterii și promovarea științei deschise în universități și în alte instituții de cunoaștere;
dezvoltarea de cursuri și creșterea de abilități pentru fiecare disciplină incluzând TIC și personalul bibliotecilor.
Toți actorii dezvoltă cursuri și abilități pentru a permite tuturor oportunități de promovare a științelor deschise.
Efecte pozitive așteptate:
o mai largă acceptare a practicilor de lucru între cercetători;
o mai rapidă acceptare a noilor metode de lucru și o mai rapidă dezvoltare de noi instrumente de cercetare;
conexiuni mai bune între știință și societate;
îmbunătățirea științelor prin implicarea cetățenilor;
soluții mai bune și mai rapide pentru modificările societale și oportunități de piață mai multe și mai accelerate;
dezvoltarea de noi modele de publicare.
12. Încurajarea părților interesate pentru a distribui expertiza și informațiile privind științele deschise
Problemă: cum trebuie să evolueze științele deschise?
Soluția: toți cei interesați ar trebui să cadă de acord asupra unui parcurs la nivel european pentru a atinge consensul privind științele deschise și întărirea competitivității în știință la nivel european.
Acțiuni concrete
Autorități la nivel național: să stabilească un plan la nivel național pentru științele deschise.
Comisia Europeană: să lucreze împreună cu cei implicați pentru a facilita politici care adaugă valoare la științele deschise;
Finanțatorii cercetării și institutele de cercetare: identificarea platformelor corespunzătoare dezvoltării pe mai departe a politicilor privind științele deschise și elaborarea unui parcurs european.
Toți actorii: relații mai puternice între știință, societate, afaceri pentru a accelera inovarea și pentru a încuraja distribuirea de noi idei.
Efecte pozitive așteptate: planuri coerente și transparente pentru științele deschise vor întări competitivitatea Europei și vor conduce la o mai bună calitate a științei și a beneficiilor pentru societate.
Practicile științelor deschise – identificare
1. Diseminarea la timp a tuturor rezultatelor de cercetare din toate fazele ciclului de viață a cercetării.
2. Elaborarea și armonizarea unor indici la nivel național și european (vezi Forumul dedicat, care debutează în mai 2016), care să măsoare impactul complementar al creației științifice.
Concluzii generale desprinse din document:
Comisia Europeană dorește armonizarea la nivel european a inițiativelor de politici privind științele deschise pentru că „inițiativele la nivel național își ating limitele”.
Se dorește o reformare a criteriilor de acordare a finanțării, care să respecte valoarea conținuturilor științifice, și nu numai metricile oferite de sistemul tradițional.
Lărgirea gamei de conținuturi științifice la care să aibă acces deopotrivă alți cercetători, mediul de afaceri și cetățenii.
Se dorește o reformare a legislației privind drepturile de autor care să permită „exploatarea textelor și a datelor” (Text and Data Mining – TDM), dar, pe de altă parte, încurajarea autorilor să nu-și mai transfere drepturile de autor. Se face un apel către organizațiile finanțatoare și organizațiile dedicate cercetării să stimuleze cercetătorii în a-și reține drepturile de autor pentru rezultatele de cercetare prin introducerea de sisteme de licențiere.
Reutilizarea datelor personale în scopuri de cercetare are nevoie de mai multă gândire.
În cazul parteneriatelor public-private, partenerii sunt invitați să-și gândească politica privind datele (data policy).
La punctul dedicat drepturilor de proprietate intelectuală, ca și a altor măsuri concrete pentru Comisia Europeană, împreună cu organizațiile de finanțare a cercetării, se dorește setarea „open data” ca default, dar, pe de altă parte, s-ar dori protejarea IPR-urilor care apar ca efect al parteneriatelor public-private sau public-public.
Discuție
Este un domeniu foarte spinos în care reacția automată este aceea de opt-out ca default, nicidecum invers. Nu există mecanisme de coerciție pentru a inversa această ordine a lucrurilor așa cum se întâmplă acum. De altfel, acesta este nucleul foarte dur al temei deschiderii științei și a rezultatelor de cercetare. Există o teamă neîntemeiată de potențiala pierdere și una fundamentată în condițiile necesității obținerii unui nivel ridicat de competitivitate. Pe de altă parte, principiul etic trebuie respectat în ceea ce privește finanțarea din fonduri publice.
Din nefericire, documentul nu este deloc convingător în mențiunile de la „efecte pozitive așteptate” ale celei de-a treia acțiuni.
Este nevoie de specialiști în domeniul datelor, atât la nivelul analizei acestora, la nivelul de management fizic, dar problema care este evidentă este cea legată de extragerea valorii din aceste volume. Ținta evidentă este realizarea EOSC – European Open Science Cloud, care, de fapt, va avea un aspect federat al resurselor. În acest sens este vizată și o „aliniere a practicilor”.
Încet, încet și-a făcut apariția o nouă mantră pentru date: Findable, Accessible, Interoperable and Reusable – FAIR. S-ar dori introducerea unei mărci de calitate pentru datele gestionate în acord cu FAIR. În acest sens accentul cade pe elaborarea de PMD-uri (planuri de management al datelor), care ar trebui să devină condiție pentru prefinanțare, să fie standardizate și să fie eligibile pentru finanțare.
Este recunoscută ancorarea actuală în modelele tradiționale în ceea ce privește publicarea, fapt ce conduce la o inhibare a transferului de cunoaștere. Soluția întrevăzută ar fi crearea unei platforme prin intermediul căreia să fie dezvoltate noi modele științifice, care să conducă la extragerea unui set „concis” de principii pentru Accesul Deschis asupra căruia să cadă de acord toți actorii implicați.
S-ar mai dori realizarea unui sistem de evaluare colegială deschisă (flipped publishing) și renunțarea la acceptarea fără filtru a unor clauze de confidențialitate cu efecte nedorite în viitor.
De remarcat este și dorința de a fi modificate mecanismele de finanțare, care să fie mai deschise riscului, care să aibă termene de acces cu frecvență mai ridicată și care să permită accesul și științei întreprinse de cetățeni.
Este de remarcat o recomandare făcută agențiilor de finanțare, care ar trebui să colecteze bune practici și să creeze un forum de schimb de experiențe.
Legat de tematica a patra, documentul menționează faptul că nu ar exista o țintă clară la nivel european în ceea ce privește Accesul Deschis și propune ca până în 2020, toate publicațiile să fie cu Acces Deschis. Mai este propus și un mecanism de evaluare și inventariere regulată, precum și monitorizarea și raportarea progresului prin Aria de Cercetare Europeană (ERA), Mecanismul de monitorizare (EMM) și prin intermediul Punctelor Naționale de Referință.
În final, se mai dorește realizarea unui parcurs european pentru elaborarea și armonizarea unor indici la nivel național și european (vezi Forumul dedicat, care debutează în mai 2016), care să măsoare impactul complementar al creației științifice (vezi și Apelul de intenție al directoratului general pentru cercetare și inovare al Comisiei Europene din februarie 2016 pentru creare OSPP – Open Science Policy Platform).
Referințe bibliografice:
Apelul de la Amsterdam pentru acțiune privind Accesul Deschis, http://english.eu2016.nl/ documents/reports/2016/04/04/amsterdam-call-for-action-on-open-science
Întrebări și răspunsuri privind Accesul Deschis la NWO, http://www.nwo.nl/en/policies/open science/ open access publishing
Fondul pentru impulsionarea Accesului Deschis, http://www.nwo.nl/en/funding/our-funding-instruments/nwo/incentive-fund-open-access/incentive-fund-open-access---publications/incentive-fund-open-access---publications.html
Manifestul de la Leiden, http://www.kosson.ro/acces-deschis/96-documente-oficiale/980-manifestul-de-la-leiden
Call for expression of interest for the selection of members for the high level advisory group ‚open science policy platform’, http://ec.europa.eu/research/openscience/pdf/call_for_expression_of_interest_-_high_level_ advisory_group_ospp.pdf
European Cloud Initiative to give Europe a global lead in the data-driven economy, Brussels, 19 April 2016.
Sursa: http://english.eu2016.nl/documents/reports/2016/04/04/amsterdam-call-for-action-on-open-science 
MANIFESTUL DE LA LEIDEN
Datele sunt folosite din ce în ce mai mult pentru a guverna știința. Evaluările cercetării, care erau făcute odinioară după nevoi și de către colegi, acum se fac uzual pe baza metricilor [1]. Problema este că evaluarea este acum făcută în baza datelor și nu a analizei. Metricile au proliferat: în genere bine intenționate, fără a beneficia de fiecare dată de cele mai bune informații, de cele mai multe ori prost aplicate. Riscăm să stricăm sistemul cu fiecare instrument gândit să-l îmbunătățească de vreme ce evaluarea este implementată de organizații care nu au cunoaștere sau sunt avizate asupra bunelor practici și a interpretării.
Înainte de 2000 exista Science Citation Index pe CD-ROM de la ISI – Institute for Scientific Information, care era folosit de toți experții pentru analize specializate. În 2002, Thompson Reuters a lansat o platformă web integrată prin care deschide larg baza de date Web of Science. Indici de citare concurenți au fost creați de: Scopus de la Elsevier (inițiat în 2004) și Google Scholar (versiunea beta în 2004). Au fost introduse instrumente bazate pe tehnologii web pentru a compara productivitatea instituțională și impactul, cum sunt InCites (care folosește Web of Science) și SciVal (care folosește Scopus), dar și software care să analizeze profile de citare individuale ce folosesc Google Scholar (Publish or Perish, inițiat în 2007).
În 2005, Jorge Hirsch, un fizician de la Universitatea din California, San Diego, a propus h-index, făcând cunoscută numărarea citărilor pentru fiecare cercetător. Interesul pentru reviste a crescut constant după 1995 (vezi Obsesia pentru factorul de impact).
Mai târziu, au prins aderență metrici legate de utilizarea socială și comentariile online – F1000 Prime a fost inițiată în 2002, Mendeley în 2008 și Altmetric.com (sprijinit de Macmillan Science and Education, care deține Nature Publishing Group), în 2011.
Ca scientometricieni, cercetători în domeniul social și administratori ai cercetării, am urmărit cu îngrijorare crescută proasta interpretare generală a indicatorilor de evaluare a performanței științifice. Următoarele sunt doar câteva din numeroasele exemple. În întreaga lume, universitățile au devenit obsedate de poziția în clasamentele mondiale (cum este Shanghai Ranking și lista de la Times Higher Education), chiar și când aceste liste se bazează pe ceea ce, în viziunea noastră, sunt date inexacte și indicatori arbitrari.
Unii recrutori cer valori ridicate ale h-indexului candidaților. Unele universități își fundamentează deciziile de promovare pe valori prag ale h-index și pe numărul de articole din revistele cu „impact mare”. CV-urile cercetătorilor au devenit oportunități de a crește aceste punctaje, mai ales în biomedicină. Peste tot supervizorii cer studenților la doctorat să publice în reviste cu impact mare și să facă rost de finanțare externă înainte de a fi gata.
În țările scandinave și în China, unele universități alocă finanțare cercetării sau bonusuri pe baza unui număr: de exemplu, prin calcularea punctajelor individuale pentru alocarea „resurselor de performanță” sau prin oferirea cercetătorului unui bonus pentru publicarea într-o revistă cu un impact mai mare de 15 [2].
În multe cazuri, cercetătorii și evaluatorii încă exercită o evaluare echilibrată. Totuși, abuzul de metrici pentru cercetare a devenit prea pe larg răspândit pentru a mai fi ignorat.
Astfel, noi prezentăm Manifestul de la Leiden, numit după conferința care l-a cristalizat (vezi http://sti2014.cwts.nl). Cele zece principii ale sale nu sunt noutăți pentru scientometricieni, chiar dacă niciunul dintre noi nu ar putea să le rostească în întregime din cauza codificării care a lipsit până acum. Fruntașii domeniului, cum ar fi Eugene Garfield (fondatorul ISI), au rămas în memorie afirmând aceste principii [3, 4]. Dar aceștia nu sunt în cameră atunci când evaluatorii raportează administratorilor universității, care nu sunt experți în metodologiile cu relevanță. Cercetătorii care caută literatura cu care să conteste o evaluare, găsesc materiale împrăștiate în ceea ce sunt pentru ei reviste obscure la care nu au acces.
Noi oferim o distilare a celor mai bune practici în evaluarea bazată pe metrici pentru ca cercetătorii să poată cere socoteală evaluatorilor, iar evaluatorii să poată analiza propriii indicatori.
Zece principii
1. Evaluarea cantitativă ar trebui să sprijine evaluarea expertă calitativă. Metricile cantitative pot contesta tendințele de influențare din evaluarea colegială și pot ușura deliberarea. Aceasta ar trebui să întărească evaluarea colegială deoarece a face aprecieri privind colegii este dificil fără o gamă de informații relevante. Totuși, evaluatorii nu trebuie să cadă în tentația de a ceda procesul decizional numerelor. Indicatorii nu trebuie să se substituie judecății informate. Toată lumea deține responsabilitatea pentru propriile aprecieri.
2. Măsoară performanța în funcție de misiunea de cercetare a instituției, a grupului sau a cercetătorului. Obiectivele programului trebuie menționate de la început, iar indicatorii utilizați pentru evaluarea performanței ar trebui să fie legați clar de acele obiective. Alegerea indicatorilor și modul în care sunt utilizați ar trebui să ia în considerare contextele socioeconomice și culturale lărgite. Oamenii de știință au diferite misiuni de cercetare. Cercetarea care lărgește frontierele cunoașterii științifice, diferă de cercetarea care este focalizată pe soluții oferite problemelor sociale. Evaluarea trebuie să se bazeze mai mult pe merite relevante politicii, industriei și publicului decât pe idei de excelență. Niciun model de evaluare nu se aplică tuturor contextelor.
3. Protejați excelența în cercetarea relevantă locală. În multe părți ale lumii, excelența în cercetare este egală cu publicarea în limba engleză. Legislația spaniolă, de exemplu, afirmă dorința ca oamenii de știință spanioli să publice în registre cu impact mare. Factorul de impact este calculat pentru revistele indexate în Web of Science bazat în Statele Unite ale Americii și în limba engleză. Aceste influențe sunt problematice, mai ales, în științele sociale și umanitare, unde cercetarea este mult mai angajată la nivel regional și național. Multe alte domenii au dimensiuni naționale sau regionale – de exemplu, epidemiologia HIV din Africa Subsahariană.
Acest pluralism și relevanța socială tind să fie suprimate pentru a crea articole de interes pentru gardienii marelui impact: revistele în limba engleză. Sociologii spanioli care sunt citați des în Web of Science au lucrat pe modele abstracte sau pe date din SUA. Este pierdută specificitatea sociologilor din revistele spaniole cu impact mare: subiecte precum legea muncii la nivel național, asistență medicală familială pentru bătrâni sau angajarea imigranților [5]. Metricile construite pe literatura de înaltă calitate, alta decât în engleză, ar putea servi la identificarea și răsplătirea excelenței în cercetarea locală cu relevanță.
4. Mențineți colecțiile de date și procesele analitice deschise, transparente și simple. Construcția bazelor de date necesare evaluării ar trebui să urmeze reguli clar enunțate înainte de încheierea cercetării. Aceasta a fost practica generală între grupurile academice și cele comerciale care au elaborat metodologia de evaluare bibliometrică de-a lungul a câtorva decade. Aceste grupuri au apelat la protocoale publicate în literatura evaluată colegial. Această transparență a permis observarea. De exemplu, în 2010, dezbaterea publică privind caracteristicile tehnice ale unui indicator important folosit de unul dintre grupurile noastre (Centrul pentru Studii în Tehnologie și Știință a Universității din Leiden, Olanda) a condus la revizuirea calculării acestui indicator [6]. Cei mai noi intrați din domeniul comercial ar trebui să respecte aceleași standarde; nimeni nu ar trebui să accepte o mașină de evaluare tip cutie neagră.
Simplitatea este o virtute în cazul unui indicator pentru că mărește transparența. Metricile simpliste pot distorsiona înregistrarea (vezi principiul 7). Evaluatorii trebuie să se străduiască pentru a găsi un echilibru – indicatori simpli fideli complexității procesului de cercetare.
5. Permiteți celor evaluați să verifice datele și analiza. Pentru a asigura calitatea datelor, toți cercetătorii incluși în studiile bibliometrice ar trebui să poată verifica dacă propriile rezultate au fost identificate corect. Oricine care direcționează și gestionează procesele de evaluare, ar trebui să asigure acuratețea datelor prin autoverificare sau auditare cu terți. Universitățile ar putea implementa acest lucru în sistemele proprii de informare pentru cercetare și ar trebui să fie un principiu director în selectarea celor care oferă astfel de sisteme. Pentru a aduna și a procesa date precise de înaltă calitate ia timp și bani. Bugetați acest lucru.
6. Țineți cont de diferențele între domenii privind practicile de publicare și citare. Cea mai bună practică este să selectați o suită de indicatori posibili și să permiteți domeniilor să aleagă dintre ele. Câțiva ani în urmă, un grup de istorici europeni au primit un punctaj scăzut într-o evaluare națională colegială deoarece au scris cărți și nu articole în reviste indexate de Web of Science. Istoricii au avut nenorocul să facă parte din departamentul de psihologie. Istoricii și cercetătorii din domeniul științelor sociale au nevoie să li se cuantifice cărțile și literatura în limba națională ca publicații; specialiștii din științele computerelor au nevoie să li se cuantifice articolele de conferință.
Ratele de citare variază după domeniu: revistele înalt cotate din matematică au factori de impact în jurul lui 3; revistele înalt cotate din biologia celulară au factori de impact peste 30. Sunt necesari indicatori normalizați, iar cea mai robustă metodă de normalizare se bazează pe centile: fiecare lucrare este cântărită pe baza centilei căreia îi aparține în distribuția citărilor din domeniul propriu (la vârf 1%, 10% sau 20%, de exemplu). O singură publicație foarte citată îmbunătățește ușor poziția universității într-un clasament care este bazat pe indicatori centile, dar poate propulsa universitatea de la mijloc la vârful unui clasament construit pe medii de citare [7].
7. Bazați-vă evaluarea fiecărui cercetător pe o judecată calitativă a portofoliului. Cu cât ești mai în etate, cu atât h-indexul este mai mare chiar și în absența unor lucrări noi. H-index variază în funcție de domeniu: cercetătorii din domeniul științelor vieții ajung la 200; fizicienii la 100, iar științele sociale la 20-30 [8]. Ține de baza de date: există cercetători în științele computerelor care au un h-index în jur de 10 în Web of Science, dar 20-30 în Google Scholar [9]. Lecturarea și evaluarea muncii unui cercetător sunt mult mai adecvate față de încrederea într-un singur număr. Chiar și când se compară foarte mulți cercetători, o abordare care ia în considerare mai multe informații despre expertiza, experiența, activitatea și influența personală este cea mai bună.
8. Evitați certitudinile nefundamentate și falsa precizie. Indicatorii privind știința și tehnologia sunt supuși ambiguității și incertitudinii și necesită aserțiuni puternice, care nu sunt universal acceptate. De exemplu, înțelesul citărilor a fost îndelung dezbătut. Astfel, bunele practici folosesc indicatori multipli pentru a oferi o imagine multilaterală și robustă. Dacă pot fi cuantificate incertitudinea și eroarea, de exemplu, cu ajutorul unor bare reprezentând eroarea, această informație ar trebui să însoțească valorile publicate ale indicatorilor. Dacă acest lucru nu este posibil, cei care produc indicatorii ar trebui, cel puțin, să evite falsa precizie. De exemplu, factorul de impact al revistei este publicat cu trei mantise zecimale pentru a evita situațiile de baraj. Totuși, dată fiind ambiguitatea conceptuală și variabilitatea aleatorie a numărului citărilor, nu are sens să se facă comparații între reviste pe baza unor diferențe nesignificative ale factorului de impact. Evitați falsa precizie: doar un zecimal este garantat.
9. Recunoașteți efectele sistemice ale evaluării și ale indicatorilor. Indicatorii modifică sistemul prin stimulentele pe care le stabilesc. Aceste efecte ar trebui să fie anticipate. Acest lucru înseamnă că o suită de indicatori este întotdeauna preferată – unul singur invită la vânătoare și o alunecare a obiectivelor (prin care măsurătorile devin țintă). De exemplu, în anii ’90, Australia a finanțat cercetarea universitară folosind o formulă bazată în mare parte pe numărul de articole publicate de un institut. Universitățile ar putea calcula „valoarea” unui articol dintr-o revistă cu multe citări; în anul 2000, aceasta era de 800 de dolari australieni (aproape 480 de dolari americani în 2000), reflectat în finanțarea cercetări. Previzibil, numărul articolelor publicate de cercetarea australiană a crescut, dar acestea erau publicate în reviste mai puțin citate, ceea ce sugerează o scădere în calitatea articolelor [10].
10. Examinați regulat indicatorii și actualizați-i. Misiunile de cercetare și obiectivele evaluării sunt schimbătoare, iar însuși sistemul de cercetare în sine evoluează simultan. Metricile utile odinioară, devin neadecvate; apar unele noi. Sistemele de indicatori trebuie să fie revizuite și probabil modificate. Înțelegând efectele formulei simple, în anul 2010, Australia a introdus Inițiativa Excelentă în Cercetarea Australiană, care pune accentul pe calitate.
Pașii următori
Urmând aceste zece principii, evaluarea cercetării poate juca un rol important în progresul științei și al interacțiunilor sale cu societatea. Metricile de cercetare pot oferi informații esențiale ce ar fi greu de strâns sau de înțeles prin expertiză individuală. Dar informațiile cantitative nu trebuie să li se permită transformarea din instrument în țintă.
Cele mai bune decizii sunt luate prin combinarea statisticilor robuste fiind atenți la obiectivele și natura cercetării care este evaluată. Dovezi cantitative și calitative sunt necesare, fiecare în felul său fiind obiective. Procesul decizional referitor la știință trebuie să se bazeze pe procese de înaltă calitate care beneficiază de informații prin date de cea mai mare calitate.
Referințe bibliografice
Wouters, P. in Beyond Bibliometrics: Harnessing Multidimensional Indicators of Scholarly Impact (eds Cronin, B. & Sugimoto, C.) 47-66 (MIT Press, 2014).
Shao, J. & Shen, H. Learned Publ. 24, 95-97 (2011).
Seglen, P. O. Br. Med. J. 314, 498-502 (1997).
Garfield, E. J. Am. Med. Assoc. 295, 90-93 (2006).
López Piñeiro, C. & Hicks, D. Res. Eval. 24, 78-89 (2015).
van Raan, A. F. J., van Leeuwen, T. N., Visser, M. S., van Eck, N. J. & Waltman, L. J. Informetrics 4, 431-435 (2010).
Waltman, L. et al. J. Am. Soc. Inf. Sci. Technol. 63, 2419-2432 (2012).
Hirsch, J. E. Proc. Natl Acad. Sci. USA 102, 16569-16572 (2005).
Bar-Ilan, J. Scientometrics 74, 257-271 (2008).
Butler, L. Res. Policy 32, 143-155 (2003).
Sursa: http://www.kosson.ro/acces-deschis/96-documente-oficiale/980-manifestul-de-la-leiden

MANIFESTUL DE LA LEIDEN
SAU CUM SĂ UTILIZĂM DATELE SCIENTOMETRICE ÎN EVALUAREA CERCETĂRII?
Dr. hab. Gheorghe CUCIUREANU,
cercetător științific superior,
Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale al AȘM
Datele scientometrice / bibliometrice se utilizează tot mai des în evaluarea științei din Republica Moldova. Atitudinea față de acest fenomen este contradictorie în comunitatea științifică. Cei care acceptă indicatorii scientometrici argumentează că, în condițiile unei comunități mici și ale unei societăți postsovietice cu grave probleme de etică științifică, aceștia asigură un grad mai mare de obiectivate decât evaluarea colegială. Adversarii acestui mod de evaluare susțin că ierarhizarea în baza punctajului acumulat nu reflectă calitatea cercetării și conduce la o goană după rezultate formale. Adepții ambelor tabere pot prezenta exemple din concursurile în care au participat, care sunt convingătoare în a demonstra că au dreptate. De ce se întâmplă așa? Pentru că deseori cei care le implementează nu cunosc principiile de aplicare a indicatorilor scientometrici. Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate, însă doar în anul 2015 au fost sintetizate sub formă de 10 principii în Manifestul de la Leiden.
Pe scurt, ele prevăd următoarele:
1. Sprijinirea evaluării experte calitative prin evaluarea cantitativă. Evident, acest lucru este valabil atunci când rezultatele cantitative sunt recunoscute internațional, iar evaluatorii respectă normele de bună conduită în cercetare.
2. Măsurarea performanței în funcție de misiunea de cercetare a instituției, a grupului sau a cercetătorului. Pentru cercetătorii din știința fundamentală sunt importante articolele în reviste cu factor de impact, pentru cei din cercetarea aplicativă – brevetele, soluțiile pentru probleme sociale etc.
3. Protejarea excelenței în cercetarea relevantă locală. Aceasta se referă la unele cercetări din domeniul socioumanistic.
4. Menținerea bazelor de date și a proceselor analitice deschise, transparente și simple. Bazele de date trebuie construite după principii și mecanisme anunțate clar.
5. Posibilitatea verificării datelor și analizei de către cei evaluați. Iar factorii de decizie ar trebui să aibă în vedere că, pentru a aduna și a procesa date precise de înaltă calitate este nevoie de timp și bani.
6. Luarea în considerare a diferențelor între domenii privind practicile de publicare și citare. Cea mai bună practică este să fie stabilit un set de indicatori posibili și să se permită domeniilor să aleagă dintre ele.
7. Fundamentarea evaluării fiecărui cercetător pe o judecată calitativă a portofoliului. Evaluarea colegială este esențială pentru a nu se ajunge la situații greșite precum ordonarea simplă după H-index, care înseamnă adesea o ordonare după vârstă, pentru că acest indicator crește în timp chiar și atunci când nu publici nimic.
8. Evitarea certitudinilor nefundamentate și a falsei precizii. Ar trebui folosiți indicatori multipli pentru a oferi o imagine multilaterală și robustă, și să nu se facă comparații pe baza unor diferențe nesemnificative (ex., faptul ca factorii de impact au trei zecimale nu înseamnă că ele sunt semnificative).
9. Recunoașterea efectelor sistemice ale evaluării și a indicatorilor. Este preferabil un complex de indicatori, deoarece unul singur invită la vânătoare pentru îndeplinirea acestuia.
10. Examinarea regulată a indicatorilor și actualizarea acestora. Misiunile de cercetare și obiectivele evaluării sunt schimbătoare, iar însăși sistemul de cercetare în sine evoluează.
În concluzie, Manifestul de la Leiden menționează că metricile de cercetare pot oferi informații esențiale care ar fi greu de strâns sau de înțeles prin expertiză individuală. Dar trebuie de evitat ca informațiile cantitative să se transforme din instrument în țintă. Cele mai bune decizii sunt luate prin îmbinarea dovezilor cantitative și calitative. Procesul decizional referitor la știință trebuie să se bazeze pe procese de înaltă calitate care beneficiază de informații prin date de cea mai mare calitate.
Sursa:
http://idsi.md/manifestul-de-la-leiden-sau-cum-sa-utilizam-datele-scientometrice-in-evaluarea-cercetarii