Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
IN MEMORIAM
Vitalie RĂILEANU
În loc de necrolog

Scriitorul obosit
l-am văzut chiar astăzi…
pășea încet
atent
cu mâinile în buzunare
mergea pe strada cu platani înmuguriți
care îl mai ține minte
ca pe un fidel scriitor-trecător matinal
ce măsura tăcerea dimineții
o poveste tipică
previzibilă chiar
pe mine
însă
imaginea scriitorului obosit
m-a tulburat
probabil și-a adunat toate poemele
în pumnii strânși
tăinuindu-le în buzunare
și le plimbă pe această stradă cu platani înmuguriți
un detaliu suprarealist
care însoțește doar un deosebit scriitor
în singurătatea amintirilor sale
era însoțit de urcarea la cer
de dor de dor
de strigăt
de cuvinte
de frânghia la cer
de borcane cu aer
de vițe-de-vie
de bătrânețe
de epitaf…
m-a tulburat cu desăvârșire
scriitorul obosit
care-și plimbă poemele
pe străzile ce l-au știut…
m-am întrebat
cu ce l-aș putea ajuta
să-i ofer puținul care-l am?
știu că nu va accepta
scriitorul admirabil
era obosit
de noi
de griji
de oamenii urâți…
Timpul N.E.
știu că
de câțiva ani
a avut o tocmeală
aruncând morții un fel de nadă
– poate prinde momeala!
zicea îngândurat poetul…
apoi
și-a aruncat și bereta cea verde
care împrumutase din puritatea verdelui
ochilor săi
a aruncat
și peruca
și mantia unui actor obosit
rămânând pe aripa zborului său înalt
mereu în ascensiune
doar
numai al său
adesea se întreba
frământându-și mâinile
ce poate să-i mai ofere creatorului

iată
a rămas numai cu sine
iar timpul negru
tot venea
tot venea
găsindu-l alături de El…
Vitalie RĂILEANU