Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
PREZENTĂRI DE CĂRȚI / Book presentation / ПРЕЗЕНТАЦИЯ КНИГИ
Parascovia ONCIU
Belzhar de Meg Wolitzer

Pentru început, vă prezentăm descrierea bibliografică a acestui volum.
Titlul: Belzhar. Autorul: Meg Wolitzer. Traducere din limba engleză de Ciprian Siulea.
Numărul de pagini: 304. Editura: „Trei”. Locul apariției: București. Anul de apariție: 2014.
Cartea are 22 de capitole ce conțin un șir de povestiri, acestea formând împreună romanul.
Câteva date, mai importante,
despre autoare
Meg Wolitzer s-a născut în Brooklyn, New York; ea fiind fiica scriitoarei Hilma Wolitzer (născută Liebman) și a lui Morton Wolitzer, un apreciat psiholog american. Meg a studiat scrierea creativă la Colegiul Smith și a absolvit Universitatea Brown în 1981. Peste un an, în 1982, publică primul ei roman: Somnambulism, o povestire despre trei fete, studente la un colegiu. Aceste tinere duc în aparență o viață obișnuită, dar totuși au o particularitate psihico-sentimentală: sunt obsedate de poezie și… de moarte… Următoarele cărți ale lui Meg Wilitzer sunt în majoritatea lor romane psihologice. Iată titlurile lor și anul apariției: Fotografii ascunse (1986); Aceasta este viața voastră (This Is Your Life) ( 1988); Capitulare, Dorothy (1998); Soția (2003); Poziția (2005); Zece – Year NAP (2008); Decuplare (2011); A face interesant (Interestings) (2013). Încheie această listă cartea pusă în discuție, Belzhar, editată în 2014. Multe cărți de această autoare americană sunt traduse în română, dar și în alte limbi din lume, ceea ce demonstrează popularitatea ei, faptul că este citită de un segment destul de mare de cititori.
Dacă e să prezentăm tematica romanului Belzhar, am putea rezuma astfel: problemele tinerilor, adolescenților cu anumite probleme emotive sau chiar cu dificultăți de psihic, felul cum încearcă să rezolve aceste greutăți. Și, ceea ce ni se pare important – ajutați de societate, de profesori, în primul rând, ei izbutesc să le rezolve dacă nu complet, atunci – parțial, ceea ce atribuie romanului un final optimist.
Dacă e să ne referim la motivul cărții, vom menționa că el este destul de complicat, cu personaje stranii și întâmplări, situații ciudate, care se află la frontiera dintre realitate și fantastic, dintre real și imaginar. Din acest motiv, romanul Belzhar, pare neobișnuit, ciudat și complicat pentru generația de cititori de vârstă mai înaintată, pentru cei obișnuiți cu texte literare scrise într-o manieră tradițională.
Conținutul cărții este destul de „stufos”, complex. Cartea nu are chiar multe personaje, în schimb, sunt numeroase situațiile și dialogurile neobișnuite. Pe scurt, în romanul Belzhar este vorba de o dragoste tinerească neîmpartășită, o suferință ascunsă și o relativă vindecare a traumelor sufletești. Eroina principală a cărții, Jamaica Gallhue, numită de cei apropiați Jam, simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un tânăr englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate, relația lor este curmată brusc, iar Jam nu-și poate reveni, din care motiv Jam și ajunge la The Wooden Barn din Vermont, o școală cu internat pentru adolescenți „fragili emotional și foarte inteligenți”. Nimerește în clasa de „teme speciale la engleză”, clasa doamnei Quenell.
La început Jam e împotriva a tot ceea ce ține de această școală, preferând să stea în patul ei de acasă și să deplângă pierderea lui Reeve, pierdere pe care ea o egalează cu moartea lui. Cu timpul, însă, se acomodează, își face noi prieteni, ca DJ, colega ei de cameră sau niște colegi din clasa de teme speciale la literatura engleză.
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă pe tinerii studioși să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath și le dăruiește câte un jurnal, în care să își noteze gândurile, impresiile, dar și trăirile, sentimentele care îi frământă. Jurnalele pe care le scriu colegii Jamaicăi și ea însăși îi ajuta să treacă peste problemele ce le păreau grave, incurabile. Jurnalele le permit tinerilor să-și găsească propriile lor voci și să înceapă a se vindeca de traume sufletești. Contează mult și faptul că aceste jurnale îi apropie, îi aduce împreună, într-un anumit sens îi ajută să găsească împreună ieșiri din unele situații, să răspundă la întrebări etc.
Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut și totul este bine. Această lume suprarealistă este numită de autorii jurnalelor Belzhar, de unde și titlul romanului prezentat.
În ansamblu, Belzhar este o povestire emoționată despre sensibilitatea sentimentelor umane și despre depresia ce poate apărea, nu de rare ori, în urma pierderii unei ființe pentru care ai nutrit sentimente curate și puternice.
În carte sunt episoade care impresionează prin corectitudinea și chiar frumusețea relațiilor de prietenie, respect și încredere ce se stabilesc între colegii de studii. Aceasta apare pregnant în partea din roman, când se adună, la o întâlnire nocturnă, toți cinci (Sierra, Marc, Casey, Jam și Griffin) pentru ca fiecare să-și spună poveștile, adică trăirile pe care le-au avut înainte de a nimeri la școala specială. Este impresionantă prin căldură și sinceritate și relația ce se stabilește între Jam și tânărul Griffin: ei conversează mult, știu a se asculta reciproc, de aceea se înțeleg și se ajută reciproc mereu. Relația lor de prietenie evoluează curând în sentimente mai puternice.
Pe parcursul narațiunii, Jam se maturizează și se pare că maturizarea ei se datorează și acestei relații. Mai mult, încet-încet, apoi tot mai sigur și iarăși datorită acestei relații, fata reușește să treacă peste frământările ce o chinuiau, dar și peste unele cazuri dificile. Jam a fost slabă, dar pe parcurs, și mai ales la finele cărții, este mai puternică.
Unii critici literari, dar și unii cititori, consideră romanul Belzhar ca o poveste de dragoste. Într-adevăr, în carte sunt prezente scene erotice, iar autoarea descrie emoții și sentimente puternice. Aceștia au dreptate, dar credem că nu aceasta este esența cărții. Belzhar este, mai întâi de toate, o povestire despre cum să treci mai departe de posibile necazuri și tragedii și să înveți să iubești viața așa cum este ea – cu bune și cu rele, dând preferință aspirației spre bine, pozitiv, optimism.
Cu toate că romanul are elemente de fantezie, de călătorie în timp, și chiar de halucinație, cartea va provoacă tinerei generații interesul și încântarea prin psihologismul „realist”, „tămăduitor” al scrierii; prin zugrăvirea, de către autoare, a unor personaje simpatice și a unor situații captivante.
În final, cităm câteva aprecieri ale unor critici literari, de la prestigioase reviste literare americane:
„Belzhar [ne demonstrează] că există un loc unde cei pierduți se duc pentru a fi găsiți”;
„O poveste inteligentă și captivantă despre traumă, încredere și triumf”;
„Un roman original, care te marchează” (revista Publishers Weekly);
„O explorare a minții umane care te ține cu sufletul la gură – personajele adolescente ale lui Meg Wolitzer sunt pline de viață, cu emoții reale și povești interesante” (revista Kirkus review).
Ne exprimăm speranța că cititorii noștri (sau majoritatea lor) vor găsi aceste plusuri ale cărții. Mulți vor citi-o cu interes pentru că și la noi destui tineri se confruntă cu probleme de ordin psihologic, în special adolescenții. Și dacă ei caută un consilier – îl vor găsi și în această carte.
În plus, romanul Belzhar de Meg Woli­tzer este în îndemn nu numai la respect și bunătate între oameni, dar și la învățătură, la lectură. Mi se pare important faptul că prin exemplul dat de profesoară – ca elevii să scrie jurnale, se sugerează ideea că oamenii, mai ales tinerii, să și scrie cât mai des, scrisul fiind un serios exercițiu de inteligență, dar și un adânc monolog interior sau un dialog cu propria persoană, o sursă de reflectare și, în viitor, de îmbunătățire a propriei stări sufletești și a unor lucruri din jur. În acest sens, ni se pare deosebit de semnificativă o frază spusă de Jam pe la sfârșitul cărții: „Cuvintele contează.”
Parascovia ONCIU,
director, Filiala „Transilvania”