Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
IMPRESII DE LECTURĂ / IMPRESSIONS / O ПРОЧИТАННОМ
Valeriu RAȚĂ
Opiniile politice ale lui Victor Știr – Miza pe nimic

Numele lui Victor Știr cititorii revistei noastre l-au aflat cînd am inserat în paginile BiblioPolis-ului (nr. 2 din 2012, p. 188-190) o recenzie a dumnealui despre două cărți dedicate Chișinăului – antologia Chișinăul în literatură și volumul Chișinăul din amintire de Iurie Colesnic, editate de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Mulțumindu-i pe această cale dlui V. Știr pentru prezentarea publicațiilor BM, în continuare – de data acesta noi – vom recomanda spre lectură un volum al cărui autor este acest neobosit și cunoscut de multă lume scriitor și publicist din municipiul Bistrița, reședința județului Bistrița-Năsăud.
Va fi vorba de culegerea de articole publicistice Miza pe nimic (Iași, Ed. „Tipo Moldova”, 2013) – opinii politice din anii 2004-2005. În Cuvînt-înainte autorul menționează: „Opinia zilnică despre un eveniment devine peste timp o mărturie despre percepția unui timp trăit, iar judecățile de valoare asupra unor fapte sînt pururi amendabile, reformulabile, atît din perspectivă proprie, cît mai ales din cele ale cititorilor, mulți, puțini. Inspirat sau nu, textul publicistic din epoca internetului dă senzația adresabilității mondiale, ceea ce este o iluzie asemănătoare gestului în care cineva s-a risipit, fără a primi vreo reacție, vreun semnal de departe. Mai profitabil este gîndul de aceeași natură cu sentimentul prințului, care călătorind în imperiul fără sfîrșit, știe că la scrisorile sale nu va primi niciodată răspuns. Miza este chiar pe nimic, anul și ceva în care au fost scrise nu, nu mai contează fiind înecat în noianul trecutului. Numai amintirea și amarul clipelor…”
Victor Știr, poet, traducător și publicist, s-a născut pe 21 septembrie 1956, în s. Ciceu-Poieni, din jud. Bistrița-Năsăud. În anul 1982 absolvește Universitatea din Brașov (Facultatea de mecanică, secția autovehicule rutiere). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1994) și membru al filialei „Mesagerul” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Are publicate mai mult de 20 de volume – poezii: Cavalerul norilor (1993); Adulter cu moartea (1994); După trecerea stelei (1994); Cinetica iluziei (1997); Alcool și sînge (2008); Bolile bătrîneții (2011); Adulter cu moartea (antologie, 2012); Apocalipsa cărnii (2013); proză (romane): Clepsidra lui Cela (2008); Palimpsestul dimineții (2012); Cercul scalen (2013); Diminețile castelanei (2014); publicistică: Spectacolul derizoriu (2010); Miza pe nimic (2013); Riscul rostirii și tăcerii (2015). A realizat traduceri din Paul Claudel, Jorge Luis Borges, Thomas Brasch, Hilde Domin, Nelly Sachs, Matsuo Bashō ș.a. Activitate publicistică în Convorbiri literare, Vatra, Luceafărul, Poesis, Tribuna, Mesagerul literar și artistic, Mișcarea literară, Cronica ș.a. Activitate jurnalistică la Ecoul, Răsunetul, Săptămâna. În prezent este redactor pe probleme de cultură și de opinie al cotidianului Mesagerul de Bistrița-Năsăud (Bistrița). A locuit în Germania (Freiburg și Breisgau, 1991-1992) și în Spania (Castilla la Mancha, 200l-2002). Mențiuni: Premiul Maria Ivănescu al Festivalului Național de Poezie George Coșbuc (Bistrița, 1996); Premiul pentru traduceri al Societății Scriitorilor din județul Bistrița-Năsăud (2008); Premiul pentru poezie al Festivalului-concurs de poezie și proză Romulus Guga (Tîrgu-Mureș, 2008); premii ale Festivalului Național de proză Liviu Rebreanu (Bistrița, 2012, 2014); Premiul Festivalului Internațional de poezie Nichita Stănescu (Desești, 2012); Premiul Festivalului Național de poezie George Coșbuc (Bistrița, 2012); Premiul Festivalului Internațional de la Sighet (2012). Prezent în mai multe dicționare ale scriitorilor.
Volumul Miza pe nimic de V. Știr cuprinde 226 de articole pe teme de politică, date publicității în anii 2004-2005. E mult, e puțin? Nu contează. Principalul că sînt scrise bine, în cunoștință de cauză și pe înțelesul tuturor. Cu toate că e mare înghesuială în acest domeniu, V. Știr se simte în apele sale, deoarece arde de dorință de a face lucruri de calitate. Ceea ce scrie (despre aspectele pe care le cunoaște, le înțelege sau sînt, pur și simplu, conforme opiniilor sale) este un fel de explicație despre cum se petrec lucrurile într-o Românie absolut pragmatică și într-o societate în care adaptarea și diplomația, comportarea abilă sînt necesare ca aerul.
Prezentăm cititorilor în cele ce urmează cele mai reușite articole ce reflectă viața politică din România: Unde „lovește” președintele Iliescu, crește; „Interschimbabilitatea” șefilor sau o nouă mentalitate în ­PNȚCD; Hoția la români; Jocul strategic dintre PSD și PD; După fiestă: nostalgie și miasme; Vor bate șmecherii Academia Română?; Este viclenia proprie luptei politice?; Legea se aplică diferențiat în România?; Să nu uităm de integrare; Sărbători naționale fără oameni politici; Cultul eroilor, politica și educația; Cui i-e frică de Traian Băsescu; Cine își asumă corupția din România?; Minoritatea maghiară în electorale; PRM, încotro?; „Epoca” Iliescu, la final; Cîtă morală poate „locui” în politică; Cerșitul, între agresivitate și toleranță; Costurile aderării; Adio, PNȚCD!; Năravuri politice contemporane; „Cartonaș galben” pentru clasa politică românească; Alianța clasei politice cu străinii, împotriva românilor; Europa Unită și iluzia românească; România, trădată încă o dată; De la secretul de stat, la secretomania de cumetrie; Demonul corupției băltește; O nouă „Cortină de fier”? ș.a.
La fel de interesante și captivante pentru cititori sînt articolele în care autorul vede, observă lumea din afara statului român: Franța „repetentă”?; Transnistria, ca și Kaliningradul; Reacție slabă a românilor la suferințele fraților din Transnistria; Puterea și efectul de bumerang; 11 septembrie și cîteva urmări; Ucraina, pe ape anacronice; Voronin și Republica au schimbat macazul; Pleacă de la putere Fidel?; Europa creștină și Turcia; Rusia îngrădită; Învățăturile Irakului ș.a.
Și lista cu oameni politici care se perindă pe paginile volumului este impresionantă. Ea vizează atît politicieni, persoane bine cunoscute din România (Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Victor Ciorbea, Theodor Stolojan, Corneliu Vadim Tudor, Petre Roman, Valeriu Stoica, Marian Vangheli, Călin Popescu-Tăriceanu, Victor Ponta, Adrian Cioroianu, Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Varujan Vosganian, Marko Bela, Tökes Lászlo, Gigi Becali, Dinu Patriciu ș.a.), cît și din țări vecine sau mai îndepărtate (Vladimir Voronin, Boris Elțin, Vladimir Putin, Viktor Orban, Gerhard Schröder, Ariel Sharon, Fidel Castro, Leonid Kucima, Viktor Iușcenko, Viktor Ianukovici, Papa Ioan Paul II, Saddam Hussein, Osama ben Laden ș.a.). Iar dintre partidele luate în vizor de către autor vom menționa: PSD, PNȚCD, PD, PNL, PUR, UDMR, CDR, PRM, UCM, Alianța DA ș.a. Deci, interesele din domeniul politic ale lui V. Știr sînt destul de variate. În genere, politicul în prezentul volum primează în fața civismului.
V. Știr ia în discuție ba adversitățile de-a lungul anilor dintre principalele partide politice din țară, ba diverse triste experiențe pe care le străbate poporul sărăcit de clasa politică, ba efectul pagubelor de miliarde de lei din vina guvernanților, ba lipsa de argumentare a unor discursuri electorale, ba politicile candidaților la Președinția României, ba destinul valutei naționale, ba dispozițiile tineretului din politica românească, ba situația reală și pretențiile minorităților din România, ba subaprecierea unor norme de drept internațional, ba problemele aderării României la NATO, ba tratatul de vecinătate cu Ucraina, ba negocierile de aderare a Turciei la UE, ba pierderea influenței Rusiei în Europa, chiar și adevărul și minciuna, ateismul și iluziile din fotbal etc.
Așadar, subiectele volumului se referă la diferite sfere ale politicii. V. Știr vorbește și de competență, și de deschidere, și de transparență, și de democrație, și de integrare… Se știe că clasa politică este oglinda societății. Totodată, nicio societate nu poate exista în afara politicii, a partidelor și a politicienilor. Dîndu-și seama că politica este dominată de vorbe fără acoperire, că unii dintre politicieni nu au o prestație tocmai onorabilă, că exista în această sferă lipsă de transparență, abatere de la moralitate și de la datorie, autorul vrea cu adevărat să facă ceva pentru Țară, de aceea a ajuns la concluzia că politica este o problemă mult prea serioasă pentru a fi lăsată numai pe seama politicienilor. Drept dovadă stau articolele ce confirmă că lui V. Știr nu îi este frică să spună lucrurilor pe nume. El nu ascunde speculațiile și învîrtelile oamenilor politici compromiși, ci, din contră, le combate ferm și argumentat, demonstrîndu-ne cine sînt autorii lor într-adevăr și care este calea, direcția de ieșire din impas.
Observăm că V. Știr este la curent în detalii cu politica și politicienii, mai ales cei mari, cu momentele istorice importante din România, dar și din lume. Din cînd în cînd întîlnim câte un moment de incertitudine, dar în curînd această senzație se destramă – autorul trage concluziile necesare și pune punctul pe „i”. Credem că atitudinea combativă, uneori zeflemeistă e pe placul cetățeanului obișnuit, frustrat ani de-a rîndul de dezacordurile sociale și problemele cu care se confruntă.
Suita de minieseuri pe teme politice din culegerea dată este adecvată în comunicare, are un limbaj coerent, pe înțelesul tuturor, atractiv chiar și pentru cei care se interesează puțin de politică. Autorul fuge de manipulări, reflecții academice etc., iar prin unele pasaje cîștigă bunăvoința, favoarea cititorului, deoarece acestea din urmă pot fi calificate drept cugetări sau maxime. Iată cîteva dintre ele:
– „Dacă SUA a declarat economia românească una de piață, «devine clar» că, funcționînd bine criteriile, ar trebui ca și europenii să recunoască economia noastră ca funcțională, de piață” [p. 16];
– „Aroganța și disprețul oricît de subtil nu pot ține loc de dialog în perimetrul efortului de a întări o democrație, iar democrația se clădește cu fiecare gest public și se cucerește în fiecare zi…” [p. 25];
– „Pe scena politică românească, PSD și PD joacă rolul siamezilor aflați în perioada postoperatorie. Aceiași părinți, aceeași doctrină, aceleași rude, dar dușmani de moarte” [p. 30];
– „Banul vorbește, iar situația este suprarealistă” [p. 58];
– „După priceperea aparținătorilor clasei politice de a se eschiva de la răspunderea în fața legii pentru diverse încălcări, sîntem ispitiți să credem că norma care trebuie să fie generală pentru cetățean se aplică foarte aspru doar pentru cel fără putere” [p. 75];
– „Spuse toate lucrurile, clarificate, ar putea da șansa unui început bun” [p. 83];
– „Folosirea unui limbaj «buruienos» în pledarea unei cauze politice aduce așa-numita intelighenție la condiția de șleahtă primitivă de la care generația tînără nu poate învăța absolut nimic” [p. 85];
– „Valorile tradiționale pe care poporul drept-credincios le aude în fiecare duminică la liturghie pot fi pasul așezării întru cele bune” [p. 106];
– „Nu trebuie să mergem prea departe și să reproșăm noii generații că se ocupă numai de manele și internet. Maturii poartă responsabilitatea educației” [p. 123];
– „Nu se întrevăd soluții clare atîta timp cît partidele manifestă pasiuni pentru amestecuri de doctrine…” [p. 192];
– „Reperul moral pentru omul politic poate fi chiar comportamentul său. Consecvența sau lipsa de consecvență îl califică moral în raport cu propriu-i comportament” [p. 232] ș.a.m.d.
Desigur, după lecturarea din scoarță în scoarță a acestui volum pot să apară unele întrebări, deoarece nu toate chestiunile par a fi elucidate pînă la capăt. Explicația poate fi că astfel este arhitectonica, așa sînt caracterul și structura tabletelor de o pagină-două, cum sînt cele ale lui V. Știr. Nu poți înt-un spațiu atît de redus să fii exhaustiv. Și totuși, autorul Mizei pe nimic dă dovezi clare că întrunește calitățile profesionale și morale întru a informa corect cititorii despre situația internă și internațională de facto a României în perioada dată și despre cum pot fi îndreptate lucrurile ca ele să meargă pe un făgaș mai neted spre bine.
Ne exprimăm certitudinea că Miza pe nimic de Victor Știr va reprezenta o surpriză pentru toți cei care studiază, citesc, gîndesc sau scriu despre politică (chiar dacă autorul a pus „miza pe nimic”). Recomandăm să lectureze acest volum, cu deosebire, studenților de la facultățile de jurnalism și științe ale comunicării, care vor scoate din paginile lui un șir de beneficii pentru a se califica în profesia aleasă, insiprîndu-se din experiența unui condeier cu apreciabilă experiență și cu priză la cititori.
Valeriu RAȚĂ,
bibliotecar