Bibliopolis


  Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
REMEMBER
Elena DABIJA
Anatol Codru – un îndrăgostit de Eminescu și de piatră

„Aceste pietre-antume şi postume,
Aceste, ale noastre şi de lume,
Aceste, care-nfruntă, dar şi-ndrumă –
Sunt lacrimile ţării noastre mume…”
Anatol Codru
În ziua de 28 aprilie 2016, la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei a fost inaugurată festiv expoziţia Ambasadorul Molovatei transnistrene, dedicată comemorării a 80 de ani de la naşterea poetului şi cineastului Anatol Codru, preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al Academiei Internaţionale de Film „Nika” din Rusia, laureat al unui număr mare de premii naţionale şi internaţionale, cavaler al Ordinului Republicii.
Expoziţia reuneşte circa 250 de fotografii, documente, volume de poezii, distincţii, obiecte de epocă şi alte relicve, având drept scop reconstituirea celor mai semnificative evenimente şi aspecte din viaţa şi activitatea acestei distinse personalităţi a culturii naţionale. În acelaşi timp, expoziţia reprezintă o primă încercare de valorificare muzeografică a moştenirii culturale a poetului şi regizorului Anatol Codru. Majoritatea pieselor etalate în cadrul expoziţiei provin din arhiva familiei Codru.
La invitaţia soţiei Ecaterina Barbu am fost prezentă la această expoziţie împreună cu colega de breaslă Maria Chirilă. A fost prezentă foarte multă lume, personalităţi ale culturii şi politicii, colegi, rude, care au vorbit despre Anatol Codru omul, scriitorul, regizorul, sculptorul, familistul, prietenul.
Am venit de la acest eveniment cultural și istoric cu un plic ANATOL CODRU. Poet şi regizor. 80 de ani de la naştere, emis de Întreprinderea de Stat Poşta Moldovei în tiraj de 20 000 ex., design Lilian Iaţo şi cu volumul Jumătate de veac cu Anatol Codru: Povestea dragostei noastre, editată la Editura „Pontos” în anul 2015 de soţia Ecaterina Barbu, ea fiind şi autoarea lucrării. Doamna Ecaterina, parcă preluând tradiţia lui Anatol Codru a scris un autograf: Cu mult drag, Doamnei E. Dabija. 28.04.2016. E. Codru. Cartea şi plicul vor rămâne în colecţia Centrului Academic Internaţional Eminescu ca o amintire de la acest jubileu şi ca documente ce reflectă o epocă.
Distinsul scriitor și cineast Anatol Codru ar fi împlinit în ziua de 1 mai 2016 exact 80 de ani de la naştere. Amintirile mă revăşesc... A plecat în vară caniculară a anului 2010 mai aproape de Mihai Eminescu, de Grigore Vieru şi mulţi, prea mulţi alţi poeţi ai neamului, lăsând PIETRELE să reziste la arşiţă şi ger, la ploaie şi ninsoare şi la toate câte vor mai fi pe acest pământ care i-a dat viaţă şi unde şi-a trăit cu mare dragoste şi devotament toţi anii… El, fiinţă vie fiind, n-a mai rezistat la această durere, a cedat în faţa PIETREI, pe care cu multă dragoste a cântat-o şi a înveşnicit-o în poemele sale, ca ea – PIATRA – să-i ducă numele mai departe prin toţi acei care-i vor deschide şi citi cărţile.
Era un mare îndrăgostit de Eminescu şi când venea la Centrul Academic Internaţional Eminescu vorbea eminescieneşte – declama din creaţia Poetului nepereche dintr-o răsuflare diferite opere. A venit cu o donaţie valoroasă de carte în chiar ziua inaugurării CAIE: cărţile sale, colecţia de reviste Manuscriptum şi caseta video cu filmul documentar Mihai Eminescu pe care a scris: „Cu mult drag din inimă şi suflet cu semnătura de autor acest film documentar „Mihai Eminescu” – Centrului Academic Internaţional Eminescu. Acad. Anatol Codru, 13 ianuarie 2000, ora 10.00 inaugurat la Chişinău.”
Locuia în sectorul Botanica al capitalei şi venea de oricâte ori dorea sau era solicitat. Avea grijă să ne aducă volumele sale, scriind obligatoriu şi autografe. Iar acuma, peste ani, citind aceste autografe pe paginile cărţilor sale îmi amintesc de acele vizite. Autografele vorbesc şi sunt documente pentru istoria şi cultura neamului. A venit şi ne-a adus filmul documentar şi pe suport CD, când a aflat că nu avem tehnică pentru a viziona filmul de pe casetă. Datorită acestui gest generos din partea lui A. Codru publicul are posibilitate să privească filmul Mihai Eminescu.
Ne povestea despre câte mai are de făcut… Avea visul să realizeze un spectacol despre marea dragoste dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. A împrumutat la domiciliu ca să consulte mai multe cărţi din colecţia CAIE: Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit, volumele Dialog epistolar: Mihai Eminescu – Veronica Micle, autor Mihai Rusu, ş.a. Nu a reuşit, probabil au rămas doar manuscrisele… Dar mi-a mărturisit că s-a bucurat foarte mult, ca spectator la premiera spectacolului Eminescu şi Veronica – în mrejele iubirii, realizat de Teatrul pentru tineret „Maestro”, de această idee şi realizare a lui Dumitru Mircea (Mămăligă), Pavel Buza şi toţi tinerii care au jucat rolurile.
Întotdeauna avea grijă să ne invite la spectacolele care aveau loc la Teatrul „Alexei Mateevici” din str. A. Şciusev, cu atâta dragoste jucate de actriţele Ninela Caranfil, Margareta Nazarchevici, de actorul Nicolae Darie ş.a. Avea emoţii deosebite, deoarece erau puse în scenă nu numai poemele sale, dar şi creaţii ale unor înaintaşi sau confraţi de breaslă. Era mereu în căutare de tinere talente, capabile să dea spectacolelor contururi pe potriva aşteptărilor sale.
Îmi amintesc cu emoţie cum a venit creştineşte cu un colac şi o sticlă de vin îndată după Sfintele Paşti, a restituit şi cartea Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit, fără să dea de bănuit, că are probleme de sănătate. Ne-a vorbit despre multe: avea o mare bucurie că a reuşit să facă un bust şi să toarne medalia Grigore Vieru, neştiind că degrabă va pleca şi el pe ultimul drum al bunului său prieten.
A trecut la cele veşnice împlinit, deoarece ne-a lăsat atâtea cărţi, filme, spectacole minunate. Şi-a înveşnicit numele încă în viaţă fiind – liceul din satul de baştină îi poartă numele şi a donat profesorilor şi elevilor de acolo cărţile din biblioteca sa.
A plecat dintre noi îndrăgostit de Eminescu, dar s-a înălţat în ceruri la Bunul Dumnezeu, s-a dus într-acolo probabil cu gândul că „tot pământul e o piatră suferindă de dor”.
Noi rămânem să-i mai recitim volumele, să mai depănăm amintirile cu clipele petrecute împreună şi să-i urmăm faptele bune şi sfaturile înţelepte. Dumnezeu să-l odihnească şi veşnică pomenire.
Anatol Codru este mereu cu noi prin poemele, cărţile, filmele, spectacolele sale şi va dăinui peste vreme ca însăşi PIATRA.