Biblio Polis - Vol. 61 (2016) Nr. 2  
ARHIVA  
EMINESCIANA 2016 / EMINESCIANA 2016 / ЭМИНЕСЧИАНА 2016
Elena DABIJA
Noutăți editoriale eminesciene

„S-a scris o bibliotecă întreagă despre Eminescu, el atrage din nou atenția din mai multe puncte de vedere deodată. Studiile pe care le provoacă necontenit constituie dovada că opera lui e mai prețioasă decât legenda, că geniul lui e mai presus de mitologie. Se revine mereu la Eminescu pentru că scrisul lui încurajează orice punct de vedere, orice interpretare nouă.” (Mircea Eliade)
Colecția eminesciană de la Centrul Academic Internațional Eminescu al BM „B.P. Hasdeu” s-a completat cu noi ediții eminesciene reprezentative, donații din partea unor eminescologi și editori. În acest context merită să menționez colecția Eminesciana, concepută în anul 1974, de Editura „Junimea” din Iași. În decurs de douăzeci de ani, până în anul 1994, au fost editate 55 de volume. Prima carte este Poezii de Mihai Eminescu. În fondul de documente deținem integral această colecție editorială.
Editura „Junimea” din Iași a dat o înfățișare și compoziție nouă acestei serii. Colecția Eminesciana are menirea de a releva modul în care a fost evaluată în trecut și cum este receptată astăzi opera eminesciană, atât în România, cât și în alte țări. Se inițiază reeditarea unor contribuții fundamentale cum ar fi: Ibrăileanu G. Eminescu: Studii și articole (1974); Vianu Tudor. Mihai Eminescu (1974); Dragomirescu Mihail. Mihai Eminescu (1976); Călinescu G. Viața lui Mihai Eminescu (1977), Gherasim Vasile. Mihai Eminescu. Studii și articole (1978), Călinescu, G. Avatarii faraonului Tlà (1979); Lovinescu E. Mite. Bălăuca (1980), Lovinescu E. Mihai Eminescu (1984); Caracostea D. Arta cuvântului la Eminescu (1980); Caracostea D. Creativitatea eminesciană (1987); Streinu Vladimir. Eminescu (1989).
Prezentăm unele volume apărute recent în colecția menționată și care merită să fie cunoscute și studiate.
Cubleșan, Constantin. Eminescu în exegeze critice / Constantin Cubleșan. – Iași: Junimea, 2014. – 311 p. – (Colecția Eminesciana).
Criticul și istoricul literar Constantin Cubleșan este la al zecelea volum de inventariere și evaluare critică a scrierilor eminescologilor. Lucrarea Eminescu în exegeze critice a parcurs metodic, empatic și cu mare discernământ 39 de asemenea texte despre Eminescu, de la cel al lui Dan Mănucă din 1999 până la cel al lui George Ene din 2014, evidențiind, pentru fiecare în parte, noutatea metodologică sau hermeneutică propusă.
În Un cuvânt-înainte autorul vorbește despre fenomenul Eminescu „… că ne aflăm într-o etapă nouă, atât în privința editării/reeditării operelor acestuia, cât și a discuțiilor ce se poartă în jurul lui”.
Conținutul volumului este distribuit de autor în opt compartimente de sine stătătoare, cum ar fi: 1) Biografia. Contribuții documentare: Perioada berlineză (Ilina Gregori), Omul din scrisori (Dan. C. Mihăilescu), Romanul mitului Eminescu (Florina Ilis), Cronologia vieții și a operei (Săluc Horvat); 2) Opera. Coordonate ideatice: Filosofia culturii (Geta Deleanu), Enigme – mai mult sau mai puțin (Ștefan Ion Ghilimescu), Textul în oglindă (Călin Teutișan), Centrul și calea spre el (Cornel Ungureanu), Receptarea critică pană la 1930 (Ioana Vasiloiu), Imaginarul poetic (Paul Iric), Cazul Panait Istrati (Alexandru Dobrescu), Oglinzile paralele (Dan Mănucă), Receptarea critică și despărțirea de Eminescu? (Adrian Dinu Rachieru), Treptele spiritului hyperionic (George Popa), Imaginarul catilinar (Ioan Dersidan), (In)Actualitatea lui Eminescu (Florin Oprescu), Eminescu. Polimorfismul operei (Cornel Munteanu), Dimensiunea cosmică (Sebastian Drăgulănescu), Creștinismul eminescian (Răzvan Codrescu), Securitatea și siguranța națională (George Ene), Luceafărul. Textul poetic integral (Rodica Marian); 3) În context universal: Eminescu în Balcani (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum), Relația Eminescu – Pușkin (Dumitru Copilu-Copillin); 4) Rememorări: Din punct de vedere psihanalitic (dr. C. Vlad), Poezia pură (Ion Pillat); 5) Stilul și limba: Analize și sugestii de interpretare (Lucia Cifor), Meșteșugul potrivirii cuvintelor (G.I. Tohăneanu), Oratorul Eminescu (Daniel Ciurel); 6) Bibliografie. Ediții: O lectură nouă (Eugen Simion), O sagă editorială (Nicolae Georgescu); 7) Interpretări didactice: Metodica predării (Mihai Rusu), „Doina” (Victor Crăciun și Tudor Nedelcea), Dicționar enciclopedic (Mihai Cimpoi); 8) Caleidoscop: Luceafărul la centenar (George Uscătescu), Avatarurile editorului (Aurelia Rusu), Chestiunea Basarabiei (Theodor Codreanu); Indice al autorilor comentați.
Autorul menționează: „Am urmărit cu destulă consecvență și am comentat în ultimul deceniu și jumătate, cam tot ce s-a scris important despre Eminescu (volumul de față probează, cu modestie, aceste strădanii, fără aroganță, doar cu ambiția imparțialității în opinii). E o bibliotecă impresionantă care ar trebui conspectată și propusă interesului public nu de către un om, fie el cât de harnic, ci de o instituție menită a inventaria totul și a prezenta periodic sinteze asupra evoluției eminescologiei.”
Coșereanu, Valentin. Ipotești sau realitatea poeziei / Valentin Coșereanu. – Iași: Junimea, 2015. – 350 p. – (Colecția Eminesciana).
Volumul este a doua ediție revăzută și este prezentat de acad. Eugen Simion, care menționează în Cuvânt-înainte: „Valentin Coșereanu, muzeograf-cercetător și fondatorul Centrului Național de Studii de la Ipotești, a publicat un studiu despre ceea ce am putea numi spațiul eminescian sau semnele (elementele realului) care preced și, poate, influențează creația poetului. Subiect dificil, relație mereu controversată pentru că, se știe de la Proust și Valéry încoace, estetica acceptă greu identitatea dintre eul biografic și eul profund (adevăratul creator al operei). Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial. Valentin Coșereanu reușește să-l determine, folosind cercetările de până acum ale eminescologilor (de la G. Călinescu la Augustin Z.N. Pop) și adâncind date noi, scoase din arhivele locale (informații despre cumpărarea și vânzarea moșiei, a casei din Botoșani și a casei din Ipotești, sumele de galbeni puse în joc, numele actorilor, procesele care au urmat decenii în șir, numărul caselor din satul Ipotești în vremea copilăriei lui Eminescu, manipulările politice ale prefectului etc.).”
În Preambul citim: „Plecând de la realitatea ipoteșteană, de la ceea ce a însemnat pentru Eminescu această realitate, volumul de față urmărește modurile în care realitatea ca atare a trecut în operă, prin grade diferite de sublimare, dând sens, dar și formă, unei alte lumi: lumea creației eminesciene.”
Volumul este divizat în două compartimente: 1) intitulat Fețele realității cuprinde: Pe când eram copil […] Și ne spuneau moșnegii povești; O casă de piatră, dar cam strâmbă… Și destinul ei; Capela noastră, cu vârfurile aurite; Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume; 2) intitulat Ipostaze ale sublimării, cuprinde: Omul real, omul poetic; Topoi esențial; Niveluri de sublimare poetică. Volumul mai conține Încheiere, Bibliografie și Anexă cu poze.
Vulturescu, George. „Complexul Ghilgameș” – eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu / George Vulturescu. – Iași: Junimea, 2015. – 194 p. – (Colecția Eminesciana).
Poetul și criticul literar sătmărean propune o lectură inedită a textului eminescian, axată pe un motiv poetic cel puțin surprinzător – cel al prafului. George Vulturescu urmărește metamorfozele acestui element material definitoriu pentru imaginarul marelui poet, pe care îl analizează în numeroasele sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea, asupra cărora planează umbrele legendei babiloniene.
După cum menționează autorul, în „Complexul Ghilgameș”, ca engramă a pulberii, cele patru elemente ale lui Empedocle (apa, pământul, aerul, focul), „stihii ale lumii patru” (Strigoii), sunt intricate în firul de praf: „Punctu Acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii” (Scrisoarea I). Praful nu este „ceea ce este”, ci ceea ce devine – pentru că toate componentele sale (stânca, zidul, ruina) să fie parcurse: „Ceea ce e etern nu e esențial pentru om – cercul activității sale, țintele sale, sunt îndepărtate, pur și simplu, asupra formelor […], dezvoltarea acestora, înnobilarea lor sub dictatul propriului său spirit – iată misiunea lui, dacă o putem numi misiune…” (mss. 2262, f. 2).
Cuprinsul ne ghidează astfel: I. „Viața unui fir de praf…”: (Ghilgameș în fața prafului; Zidul ca „rivalitate demiurgică”; Zidul care n-a fost „pe placul zeilor; Ubi sunt; „Sub sigiliul formei”); II. Un „cer încărcat de mite”: (Muntele – mușchiul, stânca; Personaje: magul, zăhastrul, călugărul); III. Cronica funerară a „zidirilor antice”: (Zidul – piramida, cetatea; Ruina – nisipul, mușuroil – cenușa – praful; Personaje: regi, „populi”; Galbenul asfințitului; Sarmisegetuza – „un vis de piatră”); IV. „Pustiu e în dome – și zeii sunt morți”: (Pulberea – colbul – pleava; Pustiul; Nimicul); V. Addenda: 1. „Stinsul” – un pretext după Ioana Em. Petrescu (secitatea sacră, ochii malefici, erescul din ochii iubitei); 2. Două motive: „cărțile vechi” la Eminescu și „biblioteca” la Borges; 3. Scriitorii sătmăreni și Mihai Eminescu (un liant între Sătmar și M. Eminescu: Ioan Slavici): A. Scriitori sătmăreni (poeți) ale căror versuri au fost cunoscute de M. Eminescu: 1. Dimitrie SFURA; 2. George MARCHIȘ. B. Întâlniri (posibile) cu sătmăreni: 1. Ioan Silviu SĂLĂGEANU; 2. Vasile LUCACIU. C. Pe urmele lui Al. Grama: reacții „antieminesciene” ale preoților greco-catolici sătmăreni: 1. Vasile LUCACIU; 2. Vasile PATCAȘIU.
Blaga, Virginia. Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu / Virginia Blaga. – Iași: Junimea, 2015. – 328 p. – (Colecția Eminesciana).
Prezenta cercetare s-a născut din interesul pentru intertext / intertextualitate (generic spus, intertextual) și din pasiunea pentru opera eminesciană, de care orice absolvent de Litere este mai mult sau mai puțin (conștient) atins.
Capitolul 1 – Intertext / intertextualitate. Intertextualitatea – oferă o imagine asupra parcursului teoretic al intertextualității, din 1967 până astăzi. Istoricul conceptului este deschis de un subcapitol în care am operat o lectură comparativă a definirilor pe care noțiunea kristeviană (de descendență bahtiniană) le-a primit în timp. Tabloul diacronic este punctat de reperele teoretice care au marcat evoluția de la noțiune de concept, până la o poetică a intertextualității. Descrierea calitativă a abordărilor care au rotunjit noțional intertextualitatea, de la teoria textului la critica genetică, este completată cu o prezentare cantitativă, în sensul că acest prim capitol se încheie cu operaționalizarea intertextualului.
Capitolul 2 – O perspectivă antropologică asupra intertextualității. De la intertext la mit – avansează ipoteza în virtutea căreia intertextualitatea ar putea fi percepută în cheia MER. Caracteristicile esențiale ale mitului se verifică pentru intertext, dacă aceasta din urmă nu este perceput ca simplu transfer al unei secvențe textuale dintr-o pagină în alta.
Capitolul 3 – Intertextul din literatura universală în opera lui Mihai Eminescu – face trecerea dinspre teorie spre practică. În deschiderea lui, Considerațiile metodologice lămurea de ce studiul interactualității nu este congruent criticii surselor și nuanțează acțiunea influenței. Paginile de critică literară care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se sublinieze diferirea eminesciană a intertextului romantic.
Capitolul 4 – Categorii intratextuale – se prezintă ca o a doua parte a lucrării, atât sub aspect dimesional, cât mai ales conținutistic: citește atent proza eminesciană, identifică nuclee intratextuale, le stabilește circumferința sau constelarea și diferențiază patru categorii intratextuale determinate pe două direcții de generare intratextuală: 1) „pe orizontală” – corespondență – și 2) „pe verticală” – filiație.
Pentru o inițiere mai detaliată cartea dispune de: Bibliografie primară, În loc de încheiere, Résumé, Abstract. Lucrarea este rodul unei cercetări serioase, care a necesitat sistematizarea unui vast material bibliografic, consultat cu un discernământ critic.
Doamna Virginia Blaga a devenit în anul 2015 laureată a Festivalului literar „Mihai Eminescu”, ediția a XXV-a, pentru publicarea volumului Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu. Acest Festival literar este singurul din arealul românesc care premiază cartea de exegeză eminesciană și prin asta se deosebește de festivalurile care au loc în luna ianuarie.
Vă propun să cunoașteți o carte nouă din patrimoniul eminescian, intitulată Sub raza gândului etern, finanțată de Casa Municipală de Cultură „Theodor Costescu” din Drobeta-Turnu Severin, apărută la Editura „Lumina” în 2016, sub redacția domnului profesor Florian Copcea.
Antologia este deschisă spre lectură cu poezia lui Mihai Eminescu Cu mâne zilele-ți adaogi…, urmată de un studiu de Adrian Dinu Rachieru intitulat „Cabala antieminesciană”, o ficțiune? (Între patologie și ideologie, în tenebrele eminescologiei), în care autorul ne deschide parantezele despre „cercetătorii indisciplinați” și despre cercetătorii cu renume în domeniul eminescologiei. Aici citim și constatarea: „… viitorul ne va oferi documente noi, mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor; destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor «leneșe», recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescieni, ne încredința testamentar Petru Creția, vom găsi mereu «ceva adânc de aflat».”
Un capitol aparte revine scriitorului și traducătorului turc Ali Narçin, cu genericul În poeziile lui Mihai Eminescu există ceva ascuns dincolo de obișnuit, în care găsim o viziune asupra operei lui Mihai Eminescu, și anume: Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III. Ali Narçin a fost printre invitații la lucrările Congresului Mondial al Eminescologilor, edițiile III-IV, și a avut ocazia să discute cu mai mulți participanți, astfel a tălmăcit în limba turcă și unele poezii ale dlui Florian Copcea, care sunt incluse în acest volum.
Profesorul universitar, dr. Ion Diaconescu din Craiova ne propune spre lectură articolul intitulat Mihai Eminescu: Unul erau toate și totul era una, în care se referă la Rugăciunea unui dac.
Urmează studiile: prof. dr. Tudor Nedelcea Jubileul celebrei statui Eminescu de Gheorghe D. Anghel din Drobeta; „Luceafărul” în interpretare „Samkhya-Karika” de Lucian Gruia; Amintiri din infern de prof. univ. dr. Lelia Trocan; Memoria Trestiei de Mihai Antonescu; Traducerile eminesciene privite din perspectiva „ideii europene” de Florian Copcea; Un monument Eminescu înălțat din iubire de Victor Rusu; Ataol Behramoglu sau poezia în sărbătoare de Carolina Bologan (Italia).
Este binevenită în această culegere și selecția de poezii scrise de: Ioan Baba din Serbia – Colindă pentru Mileniul trei, Imagine divină, Spirala cercului, Continuarea vieții, Rugă, Măgarii, Așa este – viceversa; Nedeljko Terzić din Serbia – Discursul împăratului Constantin la Sirmium, Forumul de la Vininacium, Încotro, domnule Eminescu? (Lui Mihai Eminescu), Veronica nu smulge rădăcini (Veronicăi Micle), Daimonul e aci? (Lui Nichita Stănescu); Paul Aretzu – Cartea CU ANLUMINURĂ; Florian Copcea – Fără stele tu-mi schimbi rostul, Timpul meu, Isis; Nicolae Dabija – Mi-i teamă de o carte, Sărmane suflete naiv și Vârsta de trecere; Ion Iancu-Vale – Eu ca un fluid, Captivul, Teama, Execuția, Oprirea din zbor; Emilia Dănescu – Nichitiană, Aproape însera, În așteptare; Gheorghe Neagu – Asfințit, Verighetă, Violența iubirii, Nici urmă, Zbor.
Colecția CAIE s-a completat și cu un manuscris intitulat Eminescu Omul văzut de contemporani: note de lectură de I. Georgescu-Vîște – scris în anul 1988.
Domnul I. Georgescu-Vîște este din comuna Ghiroda Veche, județul Timiș, și a transmis acad. Mihai Cimpoi în anul 2002 acest manuscris, însoțit de o scrisoare, în care autorul mărturisește: „Stimate Domnule Mihai Cimpoi, vârsta și neputințele mă împiedică să-mi desfășor gândurile în ceea ce aș fi vrut să vă spun. Dar, în câteva cuvinte, tot am să încerc. M-am născut cu El în brațe și voi muri tot cu El în brațe. În neputința de a-l cuprinde și de a-i fura taina artei sale, m-am resemnat citindu-L și meditând asupra inegalabilei Sale opere. Numai că, parcurgând aportul «eminescologilor» constat cu revoltă că aproape toți au scotocit opere peste opere, doar-doar or găsi un crâmpei de vers care să apară și la El: iată-L, L-am prins.
Și cu asta, basta! Ba, i s-a scotocit și cât de întinsă îi era cultura, cu titluri în latinește, sanscrite sau rune.
Și cu asta ce-am realizat? Adevăratul Eminescu în astea e mare, în astea stă ascuns misterul său?
Dumneavoastră, în vol. VIII al «Corpusulului Eminescu» – și în ceea ce înțeleg că ați mai scris, creați o nouă cale de cercetare și înțelegere, aceea de a-i descifra taina. Dar cum El reprezintă însăși taina pământului și sufletului românesc din negura paleoliticului și până va mai exista suflare românească – dar și peste a-L cuprinde și a-i dezlega taina înseamnă a te lupta cu stihiile. Dar asta e calea – și o alta n-o văd.
Vă trimit un caiet cu Eminescu omul – văzut de cei care l-au cunoscut. Răsfoindu-l, vă veți da seama despre ce e vorba. Cum eu sunt cum sunt, n-aș mai avea nici putere și nici elan să-l public. Trimiteți-l, fără frică de obligație. Ba da – una prin «contra ramburs», rugați Editura să-mi trimită, dacă au apărut, sau când apar, volumele «Corpusului Eminescu»: VI, IX și ceva din tipăriturile dumneavoastră.
Cu mulțumiri și bucuros de… cunoștință!
14 septembrie 2002.
I. Georgescu Vîște”
Volumul are 389 de pagini și cuprinde: Prefață, Portretul fizic, Portretul psihic, Anexe, Bibliografie.
În Prefață, datată cu 8 decembrie 1988, I. Georgescu-Vîște ne mărturisește despre dragostea sa față de poet scriind: „De peste 60 de ani de când tot caut să-mi fixez chipul pământean al zeului meu – Eminescu. L-am privit în poze și, în primul rând, în cea din «tinerețe», frumos și deschis către lume, cu ochii mari, visători privind «la steaua singurătății», «înfășurat în manta-mi» apolinică, fruntea scăldată de raze, iluminată ca de o aureolă de sfânt…”
Portretul fizic cuprinde capitolele Înfășurat în manta-mi, Ca melcul cu casa-n spinare, Adept al lui Bachus și pozele: Eminescu la 16 ani (1866), Eminescu la 18 ani (fotografie descoperită la Florești, Dolj, în anul 1968, și a cărei autenticitate a suscitat controverse), Eminescu la Praga (1869), Eminescu la București (1878, foto F. Duschek), Eminescu la Iași (1884, foto Nertov Heck), Eminescu la Botoșani (1887, foto Jean Bielig), Eminescu la ospiciul de la Neamț (1887, fotografie contrafăcută de Octav Minar), Masca lui Eminescu, față și profil (din 17 iunie 1889 de Filip Marinescu), Mormântul din Cimitirul „Bellu”, București.
Dacă dorim să cunoaștem Portretul psihic al lui Mihai Eminescu, îl găsim descris în capitolele: Antecedente, Văzut de Titu Maiorescu și I.L. Caragiale, Copil, Elev, Duios și blând, Vesel și trist, Discret-Modest, Singuraticul, Peripateticul, Melancolicul, Pesimistul, Indiferentul, Neliniștitul, Dezamăgitul, Voința, Îndrumătorul, Altruistul, Oamenii, Independent, Demn, Intransigent-Adevărul, Violent-Vehement, Scrupulosul, Animatorul-Omul de acțiune, Patriotul-Tribunul, Convorbitorul, În societate, Petreceri, Vocea, recitatorul, Cântărețul, Vorbe tipice – expresii favorite, Prieteni și cunoscuți, Iubirea, Conștient de menirea sa, Cultura, Cum scria, Limba, Religia, Nervum rerum gerendarum, Bolnavul, Detractorii, Elogiul Poetului.
Autorul este foarte documentat și ne transpune fragmente din amintirile și scrierile celor care i-au fost prieteni, l-au cunoscut, au studiat viața și opera lui Mihai Eminescu: T. Maiorescu, I.L. Caragiale, Șt. Cacoveanu, Th. Ștefanelli, I. Negruzzi, I. Slavici, G. Călinescu, P. Constantinescu, Z. Dumitrecu-Bușulenga, M. Eliade, V. Eftimiu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, Karassy Endre, Al. Philippide, M. Ralea, M. Sadoveanu, V. Streinu, Maria Teresa Leon, Rafael Alberti, I. Teodoreanu, G. Ungaretti, I. Vulcan, A. Xenopol, D. Zamfirescu, T. Arghezi. În volum sunt decupate și fragmente originale din diferite surse tipărite.
În Anexe găsim: Scriitori, Scrisori, Medicii bolnavului, Diagnosticul. Este anexat un document de valoare Câteva date asupra ultimelor zile ale Poetului Mihail Eminescu de Dr. V. Vineș, șef de lucrări la clinica neuroligică din București. Acest document este extras din România medicală, datat cu 1 iunie 1931 și editat de Institutul de Arte Grafice „Eminescu” S.A., strada Anghel Saligny 2 din București în anul 1931. Este și un autograf pe acest Extras, semnat de dr. V. Vineș. Este un document veridic pentru a cunoaște amănunte despre ultimele zile ale vieții lui M. Eminescu: martie-iunie 1989.
În compartimentul Bibliografie autorul enumeră sursele studiate din care a extras informații veridice.
Volumul Eminescu Omul văzut de contemporani: note de lectură de I. Georgescu-Vîște este un omagiu adus Luceafărului Poeziei și o muncă titanică a unui împătimit de Mihai Eminescu. Vă invit să vă documentați din această carte rară și prețioasă la Centrul Academic Internațional Eminescu.
Echipa Centrului Academic Internațional Eminescu informează utilizatorii pe rețelele de socializare despre activitatea bibliografică și științifică, noutățile editoriale, manifestările culturale, personalitățile invitate, astfel susținem și un dialog on-line cu mulți admiratori ai culturii naționale și ai lui Mihai Eminescu. Primim mesaje de mulțumire și de apreciere pentru activitatea pe care o prestăm, stabilim relații de colaborare și vizite de lucru, dar cel mai îmbucurător este faptul că ne expediază lucrări integrale cu conținut eminescian cu dreptul de a fi consultate de către toți utilizatorii.
Aș nominaliza lucrarea de diplomă intitulată Scriitorul Mihai Eminescu în programele și în manualele școlare, expediată de dl Ionel Neagu, care are următorul conținut: Argument; Tabel cronologic; capitolele 1-7 intitulate: Viața lui Mihai Eminescu, Profilul scriitorului Mihai Eminescu; Universul artistic eminescian; Eminescu în slujba școlii; Programele și manualele școlare; Scriitorul Mihai Eminescu în programele și în manualele școlare pentru învățământul gimnazial, Scriitorul Mihai Eminescu în programele și în manualele școlare pentru învățământul liceal; Concluzii; Bibliografie și Anexe.
În Argument autorul lucrării scrie: „S-au scris multe despre Eminescu și în diferite împrejurări. Literatura de studii eminesciene, edițiile critice și populare ale operelor sale sunt nenumărate. Creația «poetului nepereche» a fost și este analizată din toate punctele de vedere și cu mijloace dintre cele mai variate, astfel încât cu greu s-ar mai putea găsi ceva de spus despre cel mai mare poet al românilor. Suntem cu toții de acord că a scrie despre Eminescu cere un curaj imens. Cu toate acestea, interesant, și de ce nu? – necesar, este și modul în care poetul este tratat în programele și în manualele școlare. Vom putea să apreciem, în urma parcurgerii acestei modeste lucrări, în ce măsură s-a dat geniului național posibilitatea de a bucura și de a îmbogăți sufletele elevilor noștri. Este sau nu Eminescu «amenințat» cu uitarea și dezinteresul? Această ultimă întrebare nu și‑ar avea rostul, dacă această soartă nu ar fi avut-o poeți remarcabili ca George Coșbuc, Ion Minulescu, George Topârceanu ș.a.
Ca națiune în mijlocul căreia s-a născut genialul poet, avem datoria să demonstrăm că știm să-i apreciem opera și în fața generațiilor care vin. Acest lucru se poate întâmpla, în primul rând, prin intermediul manualelor școlare și al dascălilor de specialitate, cei mai în măsură să-i conștientizeze pe tineri de valoarea operei poetului. Din păcate, nu întotdeauna găsim în manualele opera lui Mihai Eminescu abordată așa cum se cuvine, dar mai ales metodic analizând abordarea ei, în virtutea cerințelor noilor programe, nu corespunde cu acestea. De la clasele V‑­VIII până la liceu, programa solicită realizarea de eseuri în examenele pe care absolvenții trebuie să le susțină. Aceste eseuri au ca principală cerință – încadrarea unei opere în gen, în acest caz în genul liric.
Manualele abundă de exerciții, dar nu explică elevilor o metodă concretă de realizare a acestor demonstrații, fiecare fiind tentat să le facă cum dorește, dar mai ales să le confunde cu comentariile literare care se realizau în învățământul tradițional sau în cazul genului epic. În acest sens, oferim un model aplicat la clasă cu rezultate care permite elevilor dezvoltarea creativității, evidențierea aportului personal și sistematizarea informației prin asimilarea în ordine gradată din punct de vedere al dificultății a informației.
O altă carență pe care această lucrare se străduiește să o evidențieze este faptul că unele manuale nu abordează opera eminesciană sau o abordează prea puțin. Tocmai de aceea, în centrul abordării acestei lucrări, se află manuale școlare care se apropie de standardele pe care le impune predarea în școală generațiilor care vin a operei eminesciene.”
Autorul a consultat lucrări de referință ale literaturii române, articole și numeroase aprecieri științifice. Fiind o lucrare de licență realizată la disciplina Metodica predării limbii și literaturii române, a cercetat programele de limba și literatura română pentru clasele V-XII, precum și un număr edificator de manuale școlare în vigoare. Lucrarea include și două planuri de lecție vizând predarea-învățarea poetului Mihai Eminescu la diferite clase.
O corespondență productivă avem cu domnul Cristian Petru Bălan (născut 27 iunie 1936, Sibiu) – prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic român stabilit în Statele Unite ale Americii; profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Academiei Americano-Române de Științe și Arte. Dumnealui ne-a mărturisit că a purtat o bogată corespondență cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu Gheorghe Eminescu, nepotul poetului Mihai Eminescu.
În 1967, Casa de Filme „București” i-a achiziționat scenariul de film Geniu sublim, conceput cu doi ani înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. Însă proiectul nu a fost realizat. Recent am primit prin e-mail o scrisoare de la domnul Petru Bălan în care își împărtășește gândurile despre dragostea față de marele geniu al poeziei românești și visele nerealizate încă, ne-a expediat acest eseu, care se află în colecția CAIE și este publicat pe blog: http://centruleminescubm.blogspot.md/2016/02/ geniu-sublim-eminescu.html.
Un alt mesaj am primit de la domnul Alexandru Soficaru din București, un admirator al lui Eminescu și care apreciază on-line activitatea CAIE: „Mulțumesc pentru accept! Îmi place Eminescu nespus de mult, ca și tot ce înseamnă literatura română! La rândul meu am, până acum, două volume de versuri, un volum dedicat pompierilor militari și unul despre viața de zi cu zi a unor pensionari bucureșteni! Sper să ajung la Chișinău, este o dorință mai veche a mea! Și sper, ca anul acesta, să lansez un nou volum. O poveste de dragoste! O seară frumoasă și un an plin de realizări!”
Cercetând mai multe studii eminesciene de ultimă vreme, o concluzie ar fi: extrem de îmbucurător faptul că numărul tinerilor eminescologi sporește considerabil de la un an la altul și că mulți dintre ei au curajul să debuteze chiar cu studii privind opera lui Eminescu.
Mulțumiri și urări de bine directorului onorific, dlui acad. Mihai Cimpoi, pentru susținerea acordată pe parcursul acestor 16 ani, pentru donațiile generoase de carte eminesciană, forurile științifice de talie internațională pe care le desfășoară.
La Centrul Academic Internațional Eminescu al BM „B.P. Hasdeu” cărțile își spun cuvântul, mereu predomină aerul de cultură, literatură, multă poezie și muzică eminesciană. Veniți și descoperiți-l pe Mihai Eminescu în toate ipostazele!