Biblio Polis - Vol. 57 (2015) Nr. 2  
ARHIVA  
CARTEA DE SPECIALITATE / PROFESSIONAL BOOKS / КНИГИ ПО СПЕЦИАЛЬНОСТИ
Andrei BUTUCENEANU
Mersul continuu în ascensiune al lui Constantin Tănase

MERSUL CONTINUU ÎN ASCENSIUNE 
AL LUI CONSTANTIN TĂNASE

Numele lui Constantin Tănase e bine cunoscut atît în republica noastră, cît și peste hotarele ei. În ultimii ani vestitul savant lingvist și-a dezvăluit, mai ales, talentul său de publicist militant fondînd și conducînd faimosul cotidian Timpul, ce a început să se editeze la noi începînd cu anul 2001. Nu în zadar denumirea lui figurează pe coperta volumului apărut recent, la un an după trecerea protagonistului în eternitate: „Timpul” l-a scos în cale. Constantin Tănase. Biobibliografie1.

Lucrarea încununează munca de cîţiva ani a colaboratorilor Filialei „Transilvania” și a Departamentului „Memoria Chișinăului” din cadrul BM „B.P. Hasdeu”. Ediţia a fost îngrijită de Mariana Harjevschi, dr. în știinţe ale comunicării, iar coordonarea activităţilor s-a realizat de conf. univ. dr. Lidia Kulikovski, directorul Departamentului studii și cercetări. Printre cei care au depus cunoștinţele lor nemijlocit la apariţia acestui volum de specialitate – pe drept cuvînt de excepţie – se numără: Ludmila Capiţa (alcătuitor), Parascovia Onciu, Tatiana Donţu, Ana Gabor (contribuţii), Claudia Tricolici (redactare bibliografică), Vlad Pohilă (lector) ș.a.

Volumul începe cu un cuvînt către cititor, apoi urmează șase capitole constituente: Studii introductive, Tabel cronologic, Opera, Viaţși activitatea, Indexuri auxiliare, Aprecieri și File de album. Deci, titlurile de mai sus ne invită să facem cunoștinţă cu o biobibliografie ce valorifică și promovează prodigioasa activitate a ziaristului, analistului politic, lingvistului, omului de litere și de cultură Constantin Tănase. Selectarea materialului pentru prezenta lucrare a fost făcută în baza arhivei personale a lui C. Tănase, a publicaţiilor bibliografice Cronica presei (1976-1997), Bibliografia Naţională a Moldovei (1998-2013), Cărţile Moldovei (1986-1990), Calendarul bibliotecarului (1992-1999), Calendar Naţional (2000-2013), colecţiilor și a cataloagelor Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, a ediţiilor bibliografice elaborate de aceste instituţii. Majoritatea articolelor au fost consultate de visu.

Criteriul de aranjare a materialului este direct cronologic, iar în cadrul anului descrierile sînt organizate în ordine alfabetică. În fiecare compartiment la început sînt indicate sursele în limba română, după care urmează cele în alte limbi. Articolele cu aceleași titluri, publicate în ani diferiţi, sînt amplasate la anii respectivi.

Capitolul Studii introductive include patru articole semnate de Dan Dungaciu (Confesiunile unui jurnalist niciodată „la modă”), Ion Hadârcă (Hamletianul Constantin Tănase sau A fi constant cu „Timpul”), Vlad Pohilă (Legenda Constantin Tănaseși Vladimir Beșleagă (Un adevărat testament).

Sociologul și geopoliticianul român (și cu cetăţenia Republicii Moldova), directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române D. Dungaciu menţionează despre concetăţeanul nostru care nu a fost niciodată „la modă”: „Constantin Tănase este o specie rară de gazetari basarabeni. E greu de evaluat pînă la capăt, pentru că sîntem, cum s-ar spune, prea aproape de fenomen. Perspectiva contează. Nu poţi să vezi elefantul cu microscopul, s-a spus cu temei, așa cum nici nu poţi să îl vezi, să îl evaluezi pe Constantin Tănase doar prin prisma experienţelor concrete cu Domnia Sa, oricît de agreabile ar fi fost ele: lectura unui editorial, o dezbatere publică, un interviu, o discuţie la o cafea sau la un pahar cu vin. Iar ceea ce scriem aici va deveni, fatal, o fotografie de moment. Directorul Timpului nu este singurul jurnalist din stînga Prutului care «a pus pumnul în pieptul furtunii». Dar este cel care a făcut-o cel mai consecvent, fără rest și fără menajamente. Nu s-a lăsat dus de valurile zilei și nici nu a ascultat sunetele de sirenă ale niciunei forme de «pragmatism» sau conjuncturi onctuoase. S-a ţinut tare de catarg, de fiecare dată, și a trecut peste toate valurile fără să schimbe direcţia. Căci furtunile nu au încetat niciodată în Republica Moldova. Dar Constantin Tănase a fost de fiecare dată acolo, în mijlocul lor, și a reușit să iasă din ele, deseori decepţionat, dar nesmintit.”

Aceeași imagine în cuvinte despre directorul Timpului din Chișinău apare și la ceilalţi semnatari ai studiilor introductive: „Tocmai pentru a nu cădea în hăţișul sentimentalismelor de suprafaţă, al urzicăturilor sărate și al tonalităţilor mioritico-dramatice, de buciume carpatine, scriitorul-publicist Constantin Tănase (totuși, scriitor, deși își neagă cu vehemenţă acest calificativ) apelează cu dexteritate, ingenios și surprinzător de postmodern, la serviciile metaforei poetice, înhămîndu-și Pegasul nărăvaș la cele mai negre și anevoioase munci cotidiene. Mai mult și mai bine decît oricare alt publicist din spaţiul nostru navigînd pe fluviile lirice, pe lacurile albastre și pe mările roșii-negre ale literaturii noastre clasice și contemporane, Constantin Tănase și-a creat un stil inconfundabil, seducător de subtil, insinuant-familiar, flexibil în nuanţe și totodată direct-vitriolant în exorcizarea impurităţilor din flora și fauna pitorească a universului nostru sociopolitic, pe care-l scrutează roentgenic, cu ochi de Esop” (I. Hadârcă, poet, publicist, om politic); „Legenda lui Constantin Tănase de la Chișinău este una vie și credibilă, pentru că nu-i croită de însuși protagonistul, ca în cazul unor ahtiaţi de veșnicie. Legenda Constantin Tănase e ţesută din talent și muncă, avînd niște premise majore, dar, totodată, clare, la îndemîna oricui: demnitatea naţională și fascinaţia limbii române, puse în capul mesei; intransigenţa faţă de niște ideologii păguboase cum ar fi comunismul sau șovinismul rus; echitatea efectivă a șanselor, nu cea din rezoluţiile plenarelor PCRM, potrivit cărora un Tarlev, un Stepaniuc sau un Voronin (adică doi, tatăl și fiul) ar fi la fel de fericiţi ca și un amărît pensionar, o modestă profesoară de liceu, un cotaș deznădăjduit sau un mic și mereu stresat proprietar de prăvălie. Legenda Constantin Tănase este una reală și eficientă aici, într-un spaţiu al incredibilului și al absurdului. Încă în epoca Fluxului, dar cu deosebire de cînd are legămînt cu Timpul, numărul celor care vor să se convingă că există cu adevărat Constantin Tănase e în continuă creștere” (Vl. Pohilă, jurnalist, scriitor); „E bine cunoscut curajul civic și scrisul tăios, adesea caustic, al colegului Constantin Tănase, vizînd cele mai fierbinţi și dureroase probleme ale chinuitei noastre tranziţii spre o lume și o viaţă decentă. Mărturie stau cele cinci volume de publicistică apărute pînă în prezent: Ochiul lui Esop (2000), Patria vuindă (2001), Hoţii de mituri (2004), Blestemul de a fi (2009) și Groapa cu lei, lansată de curînd, cu prilejul împlinirii unui prag de vîrstă a autorului, 65 de ani. Constantin Tănase a parcurs o viaţă extrem de activă, care în mare parte coincide cu ceea ce numim noi astăzi, în perspectivă istorică, Mișcarea de Renaștere și Eliberare Naţională, al cărei unul dintre cei mai marcanţi actori a fost, dar și deceniile ce au urmat, avînd o singură și imbatabilă armă: condeiul publicistic sau CUVÎNTUL ADEVĂRULUI spus cu voce tare și fără nicun menajament, necruţînd pe nimeni, de la un simplu popă și pînă la președintele ţării” (Vl. Beșleagă, scriitor).

Tabelul cronologic ne ajută să aflăm mai multe date despre acest neînfricat apărător al dreptăţii și adevărului de pe plaiurile mioritice ale Basarabiei căruia îi simţim cu toţii lipsa, căci oamenii de talia și convingerea lui au fost permanent în deficienţă pe aceste locuri. Constantin Tănase s-a născut la 24 iunie 1949, în comuna Nemţeni, jud. Lăpușna. După absolvirea școlii medii de cultură generală muncește ca hamal la Fabrica de conserve din Nisporeni, apoi, tot hamal într-o brigadă de construcţii din Cimișlia. Apar primele contacte dure cu realitatea, o cu totul altă lume decît cea cu care pornise la drum. În anii 1967-1971 este student la Facultatea de Litere a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. Îi are ca profesori pe Nicolae Mătcaș și Timotei Melnic. Termină facultatea cu menţiune („diplomă roșie”). Se căsătorește cu Alexandra Vâlcu, colegă de grupă. Din căsătoria lor s-au născut feciorii Alexandru, Constantin și Silviu.

Un timp e profesor de limba și literatura română (atunci „moldovenească”) în satul Mingir, raionul Hîncești, și director de studii la școala din satul vecin, Pobeda (astăzi Voinescu). În 1974, este invitat în calitate de colaborator știinţific la Institutul de Cercetări Știinţifice în Domeniul Pedagogiei. Îi are colegi pe Aurelian Silvestru, Vlad Pâslaru, Ion Negură, Ion Conţescu – „grupul naţionalist”, adus în Institut de directorul acestuia Mihai Terenti. Cercetează tema formării deprinderilor ortografice la elevi. Între 1981 și 1985 este doctorand la Institutul de Limbă și Literatură a Academiei de Știinţe a Moldovei, conducător știinţific fiind acad. Silviu Berejan, omul cu excepţionale calităţi de savant și pedagog. Scrie (în limba rusă) și susţine teza de doctor în filologie în problema semanticii substantivelor deverbale formate cu sufixe.

În 1985 revine la ICȘP în calitate de șef al Secţiei de Știinţe Filologice. Participă la elaborarea și editarea primei Metodici de studiere a limbii în școala medie, iar în 1987 editează monografia Metodica formării deprinderilor ortografice în procesul studierii pronumelor personale. În 1988 este numit secretar știinţific al Comisiei terminologice de pe lîngă AȘM, transformată ulterior în Centrul Terminologic. Publică în presă zeci de articole de cultivarea limbii și sociolingvistică. Este printre semnatarii Scrisorii celor 66 – manifest în favoarea decretării limbii de stat (oficiale) revenirii la alfabetul latinși recunoașterii unităţii lingvistice române. Răspunzînd unor nevoi practice stringente, în 1990 editează primul Mic dicţionar rus-român de termeni administrativi-cancelărești, iar ulterior Dicţionarul rus-român de terminologie financiară. În 1991 se află printre deputaţii primului Parlament al Republicii Moldova ales pe cale democratică. Aici este ales membru al Comisiei pentru știinţă și învăţămînt, condusă de acad. Petru Soltan. Participă la redactarea documentului prin care i se recomandă Ministerului Învăţămîntului (ministru Nicolae Mătcaș) să introducă în uz glotonimul „limba română”. Pledează și argumentează necesitatea deschiderii Departamentului Limbilor. Este unul dintre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. În 1992 devine director al Centrului Naţional pentru standarde de limbă din cadrul Departamentului limbilor, condus de Ion Dumeniuk. În această funcţie iniţiază și realizează un vast program de editare a dicţionarelor terminologice și punerea în circulaţie în limba română, a documentaţiei oficiale, a actelor identitare etc.

Prin decret prezidenţial, în 1996, este numit consilier al președintelui Mircea Snegur, iar în anul următor participă la lansarea cotidianului Flux. Pe 14 septembrie 2001, întemeiază săptămînalul independent Timpul, redacţia căruia în scurt timp va deveni un model de jurnalism atît pentru ziariștii din republica noastră, cît și din România. Călătorește în Germania, China, SUA. Editează volumele de publicistică Ochiul lui Esop (2000) șPatria vuindă (2001). Teatrul Municipal „Satiricus – I.L.Caragiale” îl declară pe Constantin Tănase „Cel mai influent analist politic și director de opinie al anului”. În 2002 Centrul de Jurnalism Independent declară Timpul drept cea mai reușită evoluţie în presa de la noi, iar pe C. Tănase drept cel mai bun editorialist al anului. Teatrul „Satiricus – I.L.Caragiale” îl declară, a doua oară, „Cel mai influent analist politic și director de opinie al anului”. Festivalul Internaţional de Jurnalism de la Kiev îl declară „Jurnalistul anului 2002” la categoria Materiale social-politice. În 2004 apare volumul de publicistică Hoţii de mituri, fiind gratificat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Tot în acest an a fost într-o vizită privată în Israel. Memorabile au rămas vizitele la Ierusalim și Betleem: locul nașterii lui Iisus Hristos și Mormîntul Sfînt.

Participă, în 2009, la Congresul Internaţional al Jurnaliștilor Români, care are loc la Drobeta Turnu-Severin și Kladovo (Serbia), unde participă președintele României, Traian Băsescu, și i se conferă „Ordinul Ziariștilor”, clasa I (aur), pentru competenţă în activitatea jurnalistică, acordată de către Uniunea Jurnaliștilor Profesioniști. La Chișinău, a avut loc lansarea volumului de publicistică Blestemul de a fi. În 2013 efectuează a doua vizită în Israel, împreună cu un grup de prieteni. Excursia a durat 10 zile și a avut o rută concretă: pas cu pas au mers „pe urmele lui Iisus Hristos”. În 2014 lansează ultima sa carte – Groapa cu lei. După participarea la un șir de evenimente culturale de pe ambele maluri ale Prutului, la Constantin Tănase se stinge din viaţă la ٣٠ octombrie ٢٠١٤, la moartea lui, prin decret prezidenţial, declarîndu-se doliu naţional. A fost înmormîntat la Cimitirul Ortodox Central de pe str. Armenească din Chișinău.

Alte premii, distincţii, menţiuni ale distinsului savant și jurnalist: Medalia Mihai Eminescu. prin decretul Președintelui RM (2000); Medalia Festivalul-Concurs Internaţional de muzică ușoară in memoriam Doina și Ion Aldea-Teodorovici Două inimi gemene (2003); Ordinul Naţional al RomânieiSteaua României în grad de Comandor (2004); Ordinul Republicii (2009); Premiul AȘPîrghia lui Arhimede, pentru promovarea știinţei și inovării în mass-media (2011); laureat al Premiului National al Republicii Moldova, pentru întreaga activitate publicistică (2012); Ordinul Naţional al RomânieiServiciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, în semn de înaltă preţuire pentru îndelungata și prestigioasa activitate pusă în slujba promovării culturii, limbii și spiritualităţii românești în RM, contribuind pe această cale, la întărirea relaţiilor bilaterale (2014); Premiul Gheorghe Cincilei al Ministerul Culturii al RM, domeniul Promovarea imaginii culturale în mass-media, pentru excelenţă și remarcabilă contribuţie în dezvoltarea culturii publicistice și promovarea valorilor culturale naţionale (post-mortem, 2015) ș.a.

Capitolul Opera include toate volumele de autor și cele la care C. Tănase a fost coautor, alcătuitor, coordonator, redactor etc. Urmează articolele publicate în culegeri și ediţii periodice. Partea covîrșitoare a scrierilor – plasată într-un subcapitol aparte – o constituie Publicistica (social-politică; pe teme de morală, lingvistică, istorie, românism, sociologie; tablete, cronici, pamflete etc.), practicată începînd cu anul 1976 pînă la sfîrșitul vieţii. Ca să ne dăm seama de varietatea tematicii ei menţionăm în cele ce urmează titlurile cele mai semnificative: Școala unională știinţifico-practică în problemele lexicologiei normative; Alfabetul – factor cultural și etico-moral; Bilingvismul între știinţă și diletantism; Care este identitatea dumneavoastră? Ortografia șșcoala; Limba de stat, patriotismul și mofturile; Limba de stat între lege și realitate; Despre robii sovietici moldoveni și românofobie: oglinda conștiinţei naţionale; Uzurpatorii și povara bunătăţii noastre; De ce nu se vorbește românește în Basarabia; Zădărnicia argumentului, sau Permanenţa lașităţii noastre naţionale; Agresivitatea surogatului lingvistic; Confirmînd vigoarea și demnitatea limbii române; Ofensiva minciunii; Anomalii autohtone; Chestiunea naţională și interesul naţional; Criza de identitate a politologiei; Intelectualii și Puterea; ADR: lipsa de alternative și alternativa; Bacalaureatul se ia numai cu valută străină; Cetăţeanul are nevoie nu numai de legi bune, dar și de judecători buni; Decapitarea intelectualităţii; Guvernarea semnează în alb scenariul crizei; Ideea europeană și umilinţa naţională; Mitropolia Moldovei ca instrument politic; Opoziţia „de dreapta” atacă Dreapta; Statul și motivaţia lui spirituală; Atenţiune, naţiune: măsluit!; Permanenta mizerie a alianţelor temporare; Războiul (dez)informaţional și victimele lui; Dacă ideologia comunistă va lua examenul...; Șansa partidelor fără șanse – „coalizarea inversă”; „Dreapta” noastră cea de stînga; Interesul naţional și interesul de partid; Ridică-te, Ștefan, și vezi-ţi „fiii”...; Unde demnitate nu e, nimic nu e, bre!; Botniţa, domnilor ziariști; Demolatorii; Hora lichelelor; Pocăinţă, împăcare și unire; Bussinesul și Puterea împotriva Presei; Capcanele provincialismului politic; Politica struţului; Regimul își anihilează oponenţii; Unde vi-e reputaţia, domnilor milionari?; Agresiunea diletantismului statal; Liniște! Poporul doarme; „Motanii” ies la „monitorizare”; O ţară șantajabilă; Ziaristica și politica; Degetul butucănos al suveranului; Ieșirea din stupiditate; Triumful bîtei rusești; Cît va mai fi minţită societatea?; Cruciada antiromânească; Neuniţii de Ziua Unirii; Ţara întrebărilor fără răspuns; Ce urmărește Procuratura Generală?; Cui convine neutralitatea R. Moldova; Putin, „cel mai iubit dintre pămînteni”; Republica lui Klimenko și Voronin; Un popor de umiliţi; Cine declanșează războaie religioase la Chișinău?; Cine sînt „prietenii” lui Eminescu și cum luptă ei împotriva liberalilor; La straja cui stă justiţia RM?; PCRM-ul de la cap se strică; Vieru confiscat...; Cine incită minorităţile împotriva moldovenilor?; Eu, Dumnezeu și Filat; „Evanghelia” după… Dodon; Jurnalismul online, raiul ticăloșilor anonimi; Liste electorale pentru proști; Post-scriptum la „războiul mafiilor”; Cod galben de „animale” în parlamentul moldovean; Duminică vom vota cu călăii?; Apropo de „marșurile unioniste”: să nu punem carul înaintea boilor; Calvarul Basarabiei: de la preotul Mateevici la popa Marchel; Cine la Chișinău se teme de Paul Goma?; Doi berbeci moldoveni, pe puntea dintre Europa și Asia; Pe cine a reprezentat Formuzal la Tiraspol?; Am ajuns să o auzim și pe asta: „România trebuie să dispară de pe harta lumii”…; Ce se întîmplă la Banca de Economii, domnule ministru?; Cine și de ce lucrează la dispariţia lui M. Ghimpu din politică; De ce sărbătorile naţionale n-au devenit încă… naţionale; În acest secol Dumnezeu va fi român; Uitaţi-vă în oglindă, măi băieţi; Opera lui B.P. Hasdeu în 16 volume, o victorie strălucită a generalului Gheorghe Prini; Un subiect care nu mai poate fi evitat: aderarea la NATO sau „neutralitatea” R. Moldova; Deputaţii din AIE își bat joc de alegători și de opinia publică; Lașitate politică? Trădare? Da, dar s-o știm și noi!; Tragedia unui stat în agonie: RM a renunţat la propriul ei act de naștere; Traian Băsescu, cel mai iubit și cel mai hulit dintre președinţii români; Unirea cu România între realităţși demagogie ș.a.

C. Tănase a realizat interviuri cu personalităţi notorii nu numai din R. Moldova și România, ci și din alte ţări: Mircea Snegur: „Voi face tot posibilul pentru a consolida forţele democratice”; Valentin Dolganiuc: „Lipsa mea de experienţă, «la nivel republican», este mai puţin periculoasă pentru ţară decît «experienţa» unui Sangheli, Guţu, Cunev”; Giovanni Buquicehio: „Dorim ca Republica Moldova să înregistreze toate programele posibile în domeniul social, economic și politic”; Johannes Dohmes: „În CE există o susţinere considerabilă în vederea includerii R. Moldova în Pactul de Stabilitate”; Daniel Hoeffel:„Un stat mic nu-și poate permite să lupte împotriva tuturor vecinilor săi…”; Adrian Năstase: „Eu cred că soluţia nu stă în a arunca patul afară din casă dacă te înșeală nevasta...”; Anatol Codru: „Necuratul roșu ne pîndește din tufișurile unor «partiduţe foarte patriotice»”; Nicolae Andronic: „Urecheanu întîrzie să facă niște pași necesari”; Dan Dungaciu: „Decizia CC: Bucureștiul se bucură, Chișinăul se crispează, iar Moscova așteaptă” ș.a.

În capitolul Viaţși activitatea sînt menţionate referinţele biografice și profesionale semnate de Mihai Cimpoi (Constantin Tănase la frontiera dintre literatură și ziaristică); Nicolae Mătcaș (E pur și muove), Vlad Pâslaru (Constantin Tănase), Efim Josanu (Trebuie), Grigore Vieru (O pană publicistică alimentată cu jăratec; Urare pentu Constantin Tănase), Ion Hadârcă (Hamletianul Constantin Tănase, sau A fi constant cu „Timpul”), Mihai Morăraș (Sus pînzele, căpitane Constantin Tănase!); Arcadie Gherasim (Urare pentu Constantin Tănase), Rodica Ciorănică (Constantin Tănase: „Ziaristul pe care-l ascultă politicienii”); Gheorghe Budeanu (Constantin Tănase: „Sînt pușcăriașul copilăriei mele…”); Vlad Pohilă (Legenda Constantin Tănase; Blestemul și norocul de a fi publicist la timpul potrivit...), Vasile Nanea (Schiţă în creion: Constantin Tănase, un nume predestinat), Gabriel Balașa (Pelerinaj basarabean în nordul Moldovei românești; Constantin Tănase sau „Blestemul de a fi” al Basarabiei), Valeriu Raţă (Al demnităţii noastre scutș.a. Subcapitolul Constantin Tănase: in memoriam însumează necrologuri și cuvinte de rămas-bun de la ilustrul noastru compatriot: Adio, prietene și frate întru credinţă și ideal românesc!(Vladimir Beșleagă); Moștenirea jurnalistului basarabean Constantin Tănase (George Damian); Sîntem prea mulţi ignoranţi la București și Chișinău (Marius Diaconescu); Cum să moară acest român cu inima cît toată Moldova?! (Florin Piersic); S-a stins din viaţă liderul încontestabil al presei autohtone (Vlad Pohilă); Cui ne lași, bade Constantine? (Stela Popa); La dispariţia jurnalistului Constantin Tănase (Valeriu Saharneanu); Ar fi vrut să rezistăm (Alexandru Tănase) ș.a.

Pentru a facilita utilizarea biobibliografiei au fost întocmite următoarele indexuri auxiliare: Index de nume, Index de articole șIndex de ediţii periodice. După acestea urmează Aprecieri dintre care am selectat aceste fragmente: „Constantin Tănase își recunoaște un anumit conservatorism paradigmatic: nu poate ieși de sub «hipnoza publicistică a lui Eminescu»” (Mihai Cimpoi); „Timpul este creaţia lui Constantin Tănase, așa cum Jurnal de Chișinău începe să devină creaţia lui Val Butnaru, așa cum Literatura și arta este opera lui Nicolae Dabija care trece azi prin grele încercări; ne bucurăm însă că s-au strîns și mai mult în jurul său oamenii de bună-credinţă, iar cei care cu temporară neteamă și înnăscută nemernicie îl mușcă în presă vor trebui să răspundă în faţa Lui Dumnezeu și în faţa neamului” (Grigore Vieru); „Se uită «peste gard», în România, tot timpul. Cînd nu-i place ceva, o spune pe șleau. Nu iartă nimic. Ar scrie și «de bine», dar nu prea găsește subiecte. Iar dacă ar găsi, probabil ar spune: «Voi mai așteptaţi, sînt alte priorităţi!»” (Vasile Nanea); „Constantin Tanase este directorul ziarului Timpul. Un bărbat zdravăn, în puterea vîrstei, lucid și netemător. Cuvîntul lui nu se oprește, însă, la nostalgiile istoriei” (Aurelia Lăpușan); „Adio, prietene Constantin Tănase, ai știut să rîzi des și mult, să cîștigi respectul oamenilor inteligenţși afecţiunea copiilor, să cucerești aprecierea criticilor onești și să înduri trădarea prietenilor falși, să apreciezi frumuseţea, să găsești ce e bun în ceilalţși să lași în urma ta o lume un pic mai bună” (Octavian Ţâcu); „Jurnalismul a fost doar una din armele folosite de Constantin Tănase în această bătălie – poate și de aici au apărut nenumăratele invidii și răutăţi la adresa lui din partea unor colegi de breaslă. Unii dintre cei care se declară jurnaliști profesioniști la Chișinău nu au fost în stare să-i egaleze performanţele lui Constantin Tănase” (George Damian); „Despre el poţi scrie o carte, dar astăzi e momentul în care se cuvine să spunem cu toţii: «Cu sfinţii odihnește Hristoase și sufletul adormitului robului Tău, Constantin, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, și răsplătește-i lui toată dreptatea»” (Moni Stănilă). Capitolul de încheiere al volumului – File de album – ni-l prezintă pe C. Tănase cu diverse personalităţi, la diferite manifestări culturale, într-un șir de instituţii și localităţi, în mijlocul colegilor de la Timpul și în cadrul familiei.

Volumul „Timpul” l-a scos în cale. Constantin Tănase. Biobibliografie cuprinde 2854 de surse bibliografice. Cifra arată o bună parte din ceea ce a reușit să creeze cu pana protagonistul nostru, pe care Cel de Sus ni l-a luat atît de devreme dintre noi. Biobibliografia – cartea ce ni-l dezvăluie în plinătatea sa – este destinată ziariștilor, filologilor, profesorilor, bibliotecarilor, studenţilor, tuturor patrioţilor, adevăraţilor iubitori de Ţară și Neam, celor interesaţi să cunoască în amănunte activitatea celui care a fost, este și va fi lingvistul, scriitorul, analistul politic, publicistul și editorialistul Constantin Tănase, un adevărat cronicar al timpurilor deloc ușoare pe care le trăim într-un veac ce a început destul de zbuciumat. Acest instrument de neînlocuit pentru un intelectual va fi de folos atît celor maturi, cu experienţă bogată de viaţă, cît și tinerilor care abia își caută cărările pe care să pășească în urcușul carierii sale, cu atît mai mult studenţilor de la facultăţile de jurnalism șștiinţe ale comunicării. Aceștia din urmă vor găsi în scrierile împrăștiate în nenumărate cărţi, ziare, reviste etc. materialul-model pentru un bun specialist în domeniu. Parcurgînd paginile biobibliografiei observăm mersul continuu în ascensiune al lui Constantin Tănase, care cu certitudine poate servi tuturor drept excelent exemplu de urmat – un exemplu de Patriot și Om cu literă mare! Îndemnăm toţi cititorii să se apropie de opera știinţifică și literar-publicistică a înaintașului nostru care a avut o demnitate și verticalitate de invidiat. Cu oameni ca el putem face schimbarea pînă la capăt și să realizăm visul nostru de totdeauna – să trăim o viaţă fericită într-o ţară europeană, bazată pe drept și adevăr.

Andrei BUTUCENEANU


1 „Timpul” l-a scos în cale. Constantin Tănase. Biobibliografie / Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu” ; ed. îngr. de Mariana Harjevschi, coord. Lidia Kulikovski, alcăt. Ludmila Capiţa, red. bibliogr. Claudia Tricolici. – Chișinău, 2015. – 330 p. – ISBN: 978-9975-120-77-7.