CONFERINȚĂ ȘTIINȚIFICĂ OMAGIALĂ „INTERPRETA MARIA CEBOTARI: 110 ANI DE LA NAȘTERE”

Аннотация

    Argument: Articolul reflectă unul din pașii care contribuie la revenirea acasă, la baștină, a Mariei Cebotari, cântăreață de operă română, una dintre cele mai mari soprane din lume în anii ’30-’40 ai secolului trecut. Născută la Chișinău, pe timpul guvernării Imperiului Rus, a plecat în Europa pe timpul României Mari, în împrejurări care au avut tangență cu talentul ei de interpretă, făcându-se cunoscută în corul Catedralei din Chișinău și la școala unde a învățat, uimind lumea cu arii din Tosca și Aida. Maria Cebotari a concertat în sălile teatrelor de operă și balet din marile orașe ale Europei, a jucat roluri de excepție în filmele muzicale ale regizorilor notorii de atunci, a activat tot atât de intens și în perioada războiului. Ea ne-a dus faima poporului nostru în întreaga lume. În 1937, la cinematograful Odeon din Chișinău, a fost prezentat filmul Fata în alb în care Maria Cebotari juca rolul Danielei. Acesta a fost debutul ei în cinematografie. Dar n-a mai putut să revină la baștină în pofida evenimentelor care s-au derulat în Europa anilor ’40, aducându-i-se învinuiri grave din partea regimului sovietic. Numele Mariei Cebotari a fost interzis pentru băștinași, astfel încât să nu-i cunoaștem nici originea și nici opera de creație. Acest lucru a fost împotriva ființei și a legii omenești, deoarece descoperirea Mariei Cebotari pentru basarabeni a început chiar după trecerea ei în neființă. Înregistrările sonore au trecut hotarul, astfel încât pentru tinerii anilor ’60 numele ei a devenit o enigmă. Pas cu pas, au început cercetările, deplasările, schimbul de corespondență cu oamenii care au cunoscut-o. Maria Cebotari revine prin amintiri, cronici și imagini, în primul studiu monografic, editat în 1999, de muzicologul, doctor în studiul artelor Aurelian Dănilă. Un alt pas în cunoașterea celebrei Maria Cebotari acasă a fost proiectarea, în premieră, în anul 2004, a filmului documentar-artistic Aria, în regia lui Vlad Druc, după scenariul lui Dumitru Olărescu.