Imago poetis

Albert Camus în căutarea noului umanism

Аннотация

În alegoria transparentă din romanul Ciuma al lui Camus o
epidemie simbolică a luat locul răului, care are fețe multiple (războiul, ocupația,
universul concentraționar, tirania și teroarea sistemelor autoritare).
Dar ciuma mai personifică și absurdul, care constituie, în viziunea lui Camus,
esența existenței. Dincolo de premisele de natură cotidiană ale epidemiei, se
pot decoda și cele de natură metafizică (existența trivială, declinul moral,
non-sensul și absurditatea vieții orășenilor), cărora personajele camusiene le răspund prin acțiune și solidarizare. Orașul Oran, cuprins de ciumă și
izolat de lume, este o imagine a Franței ocupate, dar mai larg – și simbolul
Terrei, al planetei rătăcitoare și minuscule, unde a apărut conștiința omului
confruntat cu evidența absurdului. Sfârșitul romanului cheamă la vigilență,
imperativ necesară în fața neputinței de a birui răul odată pentru totdeauna.
Premiul Nobel decernat lui Camus în 1957 a încununat o operă care scoate
la lumină probleme care se pun și în zilele noastre conștiinței umane.