DESTINUL BASARABIEI ÎN PUBLICISTICA EMINESCIANĂ Şl CEA DIN R. MOLDOVA LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III

Abstract

         Vorbind despre Eminescu, mai alesîn Republica Moldova, ne gîndim la spiritul românesc unitar, la categoricul şi atît de cuprinzătorul „suntem români, şi punctum". Soarta românilor, mai ales a celor din Basarabia, nu a fost niciodată una uşoară, dar poporul mai păstrează şi astăzi„un sînge de roman", care îl ridică, ori de cîte ori cade sau este răpus. Românii nu au fost şi nu sunt cuceritori, ei sunt doar apărători ale celor ce le aparţin pe dreptate. Acest spirit are rădăcini adînci şi vine probabil din chiar relieful Ţării. Avînd munţi şi ape care le mărginesc atît de firesc aria geografică, românii au ştiut să le folosească asemenea unor ziduri şi nu au avut niciodată tendinţe expansioniste. O singură direcţie fără margini le stăpîneşte inima - Cerul - cel care i-a făcut creştini.

             Publicistica eminesciană apare ca un izvor relevant în a cunoaşte adevărul istoric în problema Basarabiei, poetul reacţionează la orice ştirbire, manifestă o profundă revoltă faţă de raptul celor trei judeţe din sudul Basarabiei prin care se definitiva înglobarea întregului teritoriu dintre Prut şi Nistru sub dominaţia imperiului răsăritean. Articolele sale din Timpul, completate de însemnările manuscrise, constituie un suport bine documentat pentru demonstrarea românităţii acestui pămînt şi a locuitorilor lui autohtoni.