PROZA LUI E. HEMINGWAY ȘI A LUI V. VOICULESCU SUB LUPA PSIHANALIZEI LUI J. LACAN

Résumé

     Literatura artistică, introvertită între coperți, scrisă de oameni, despre oameni, pentru oameni, evident că se pretează la diverse interpretări, inclusiv la un instrumentariu psihanalist. Deseori cuvintele traversează domeniile, uneori păstrează sensul, alteori figurația se schimbă de la un domeniu la altul.

      De obicei, analizând acțiunile, limbajul unei persoane, comparația se realizează atent punând accent pe fiecare caz concret. În literatura critică de multe ori motive simultane pot apropia scriitori din diferite spații, care confruntă în paginile lor situații similare, dar nicidecum identice.

     Determinați de literatura comparată vom investiga acele teste artistice ale lui Vasile Voiculescu și Ernest Hemingway ce împletesc realitatea și imaginația în plasa lor de pescari ai scrisului. Deși îmi asum o anumită responsabilitate de a reveni la interpretarea mult cunoscutelor texte Pescarul Amin de V. Voiculescu și Bătrânul și marea de E. Hemingway, sper să găsesc peștele meu interpretativ. Pentru ca interpretarea mea să depășească sferele obsesive, pârghiile găsite vor scoate la lumină felul cum inconștientul lucrează în favoarea propriei descoperiri, a dezvăluirii identității și a conexiunii dintre arhetip și ritual – ca expresie a regăsirii.