MIHAI EMINESCU ȘI BASARABIA

(Continuare din nr. 4 / 2018)

Abstract

          La 10 februarie 1878, Mihai Eminescu avea convingerea că „chestiunea retrocedării Basarabiei” [1] a ajuns pentru România, pentru poporul român „o chestiune de existență” [2]. Poetul național era convins că „puternicul împărat Alexandru II” [3] dorește cu orice preț să ia în stăpânire această parte de pământ românesc, parte „din cea mai prețioasă parte a vetrei noastre românești” [4]. Eminescu înțelege „această stăruință” [5], căci orice stat „pentru interesele sale morale și materiale” [6] face tot ce îi stă „în putință” [7]. Rusia este „o împărăție mare și puternică” [8], iar România „o țară mică” [9]. Dacă țarul Rusiei, Alexandru II, „este hotărât a lua Basarabia” [10], pentru România „Basarabia este pierdută” [11].