Alexandru Kidel sau o viață de cărbunar

Abstract

                 L-am cunoscut mai întli după semnătura Al. Kidel, mereu prezentă în presa periodică de la Chişinâu în a doua jumătate a anilor ‘50, In 1960 am avut o primă ocazie de a sta de vorbă cu dînsul. îmi căutam de lucru. După ce m-a privit îndelung, de parcă încerca să-mi controleze bătăile inimii, zise: "Văd că eşti o fire de o rară sîrguinţâ. Răbdarea este cea mai necesară calitate pentru un bibliograf. Te-aş lua la serviciu, însă, cu regret, acum nu am locuri vacante". Abia din 1967 am început a lucra în acelaşi colectiv.