MOARTEA POETULUI, AFIRMAREA LITERATURII

Abstract

     Declarate sau nu oficial zile de doliu naţional, zilele celea de la mijlocul lui ianuarie, dar şi multe alte ce au urmat în lunile de iarnă – începutul primăverii, vor rămîne timp îndelungat în sufletul nostru, în conştiinţa noastră, ca un segment calendaristic marcat cu negrul durerii unei pierderi irecuperabile. 

    Un stupid eveniment rutier, care a provocat moartea lui Grigore Vieru, a bulversat întreaga societate. O mare tristeţe, o jale greu de descris a copleşit Basarabia, trecînd fulgerător Prutul, apoi şi Carpaţii, şi Dunărea, avînd prelungi ecouri oriunde este cinstit verbul românesc. Valurile de oameni care au inundat centrul Chişinăului în ziua înmormîntării – avalanşe ce aminteau de amploarea mitingurilor şi adunărilor naţionale pentru limbă şi alfabet – au constituit dovada cea mai clară a unei dureri generale, dar şi a dragostei generale de care s-a bucurat Poetul printre conaţionali.