În miez de toamnă frunzele cad, se aşază ici-colo alcătuind un ornament multicolor, parfumul lor te cuprinde şi te predispune la meditaţie. Mulţi adoră acest anotimp şi îşi îndreaptă privirea căutînd farmecul pe care îl doreau. Bătaia plăpîndă a vîntului şi soarele – arcaşul luminii – te fac să cauţi un loc antrenant, cald, cu muzică bună, captivantă sau cu o reprezentaţie coregrafică, teatrală etc. ce te-ar purta pe aripile visurilor. Bucurîndu-se de căldura zilei de 28 octombrie a anului curent şi de un cer albastru ca florile de nu-mă-uita, unii au preferat să-şi rezolve anumite probleme cotidiene, alţii au ieşit, pur şi simplu, la plimbare în parcurile publice, dar care au ales să viziteze Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi”, filială a BM „B.P. Hasdeu” din Chişinău, s-au ales cu un cîştig substanţial: aici, oameni din diverse sfere ale artei şi culturii basarabene, după o săptămînă de muncă agitată, cufundîndu-se într-o atmosferă feerică, au venit să-şi dea întîlnire cu persoana ce reprezintă o mare iubire pentru ei – Paulina Zavtoni, Artistă a Poporului din Republica Moldova. Ataşată trup şi suflet de Teatrul Republican „Luceafărul”, unde a slujit cu o constantă devoţiune şi inepuizabilă energie aproape cinci decenii, Paulina Zavtoni, e la ora bilanţului, căci a sărbătorit de curînd un frumos jubileu.

Totul în jurul nostru evoluează atît de rapid, galopant, că nu observăm nici cum... trec anii. Aşa e viaţa: dacă vrei să reuşeşti ceva, trebuie să te mişti repede. Din orice impas este cel puţin o ieşire. Cu mult şi perseverent efort, obţii tot ce-ţi doreşti. De aceste principii sau puncte de vedere de netăgăduit s-a condus pe parcursul anilor, fără doar şi poate, Paulina Zavtoni, actriţă cu o bogată şi diversă zestre spirituală, care a adunat din capitală, dar şi de la periferiile republicii, în ziua amintită mai sus, pe cei mai devotaţi prieteni şi admiratori ai talentului său la un adevărat spectacol al triumfului frumosului şi binelui asupra urîtului şi răului ce bîntuie în societate. Moderatorul manifestării, scriitorul şi jurnalistul Vlad Pohilă, redactorul-şef al revistei BiblioPolis, chiar din capul locului a afirmat că avem în faţă o actriţă iubită cu pasiune de întreg poporul. Faptul că nu ajung locuri în sală e o dovadă în plus a popularităţii celeia care a adus în scenă zeci de roluri de cele mai diverse caractere omeneşti. „Paulina Zavtoni este un fenomen cvadriplu: a) actriţă în Teatrul «Luceafărul», teatru ce a tras cea mai adîncă brazdă pe tărîmul cultural în anii săi de glorie – anii ’60-’80 ai secolului trecut; b) face parte din cea mai mare dinastie de actori contemporani: împreună cu regretatul soţ – Spiru Haret, fiica Lucia, feciorul Constantin, nora – Ala Tuz-Haret, cuscrii – Ivan şi Svetlana Tuz; nepotul – Anatol Galac – studiază actoria; c) cadru didactic la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice – aprinde pasiunea faţă de magia întruchipării în roluri la tineri; d) un om de aleasă cultură, un prieten devotat Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, filialei acesteia – Bibliotecii de Artă „T. Arghezi”, animatoare a unui şir de manifestări culturale cu personalităţi notorii din republică şi din străinătate”, a remarcat Vl. Pohilă, prezentînd în continuare, spre bucuria publicului, dar şi a protagonistei, o noutate editorială – Rapsodie teatrală: Paulina Zavtoni şi Spiru Haret. Biobibliografie*. Astfel, cititorii şi împătimiţii de muzele Melpomena şi Thalia au la dispoziţie un instrument eficace de aflare în mod operativ a unor date din viaţa şi activitatea acestui cuplu de artişti dedaţi completamente artei teatrale.[1]

Ca să fie mai cunoscută publicului, mai ales tinerilor, prezentăm în cele ce urmează cîteva date biografice ale neobositei actriţe care este, fără îndoială, şi mîndria noastră naţională. Paulina Zavtoni s-a născut la 26 octombrie 1941, în Chişinău. În 1959 începe să studieze la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, alegînd specialitatea actor de teatru şi cinema, iar conducător fiindu-i minunatul profesor Arcadie Plăcintă. În 1960 este invitată, de către Nadejda Aroneţcaia, pe atunci prim-regizor, în componenţa trupei Teatrului „Luceafărul”. Au urmat studiile la Şcoala Teatrală „B. Şciukin” din Moscova şi... „perioada de aur” – cîteva decenii ţinînd aprinsă flacăra sublimului şi a românismului pe scena legendară a acestui templu cultural. Echipa formată într-un ceas norocos rămîne neîntrecută pînă azi. Împreună cu Ion Ungureanu, Eugenia Todoraşcu, Nina Doni, Ilie Todorov, Ecaterina Malcoci, Dumitru Caraciobanu, Dumitru Fusu, Sandri Ion Şcurea, Vasile Constantin, Valentina Izbeşciuc, Nina Vodă, Vladimir Zaiciuc, Spiru Haret ş.a. pe această scenă Paulina Zavtoni parcă zbura şi atingea stelele cu mîna...

Roluri reprezentative: Luluţa (Chiriţa în provincie de V. Alecsandri), Iacinta (Vicleniile lui Scapin de Molière), Natalia (Trei surori de A. Cehov), Fiokla Ivanovna (Căsătoria de N. Gogol), Sophie (Intrigă şi iubire de F. Schiller), Ioana (Pe un picior de plai de I. Podoleanu), Yvonne (Părinţi teribili de J. Cocteau), Eugenia (Tangoul de S. Mrożek), Paulina (Păsările tinereţii noastre de I. Druţă), Melania (Copiii soarelui de M. Gorki), Vera (O vînătoare de raţe de A. Vampilov), Lizeta (Jocul dragostei şi al întîmplării de P. Marivaux), Elena Vladimirovna (Dragul meu ticălos de M. Zadornov), Ţiganca (Căsătorie cu de-a sila de Molière), Lena (Gaiţele de A. Kiriţescu), Gafinca (Testamentul de Gh. Urschi), Doamna Alving (Strigoii de H. Ibsen), Doica (Romeo şi Julieta de W. Shakespeare) ş.a.

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în plin avînt al mişcării de eliberare naţională, P. Zavtoni aduce un suflu nou în educarea culturală ce cuprinde toate categoriile sociale, fiind un participant activ la cenaclurile artistice şi muzicale de la Biblioteca de Arte: „Orfeus”, „Melpomena”, „Cîntarea Patriei mele”, „Meditaţia şi arta”, la întîlniri cu oamenii de artă, precum şi la lansări de cărţi, expoziţii tematice, partituri şi discuri muzicale. A devenit o tradiţie să fie una dintre organizatoarele Zilei mondiale a teatrului, Zilei naţionale a actorului, Zilei internaţionale a muzicii, Zilei internaţionale a femeii, a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră cea română”, a sărbătorilor religioase de peste an.

Cei doi copii ai soţilor Spiru Haret şi Paulina Zavtoni au îmbrăţişat şi ei profesia părinţilor: Lucia este profesoară la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, iar Constantin este director artistic şi actor la Teatrul Dramatic Rus „A. Cehov” din Chişinău.

Toamna predispune la meditaţie, de aceea Paulina Zavtoni a preferat să-i introducă pe cei prezenţi în sală „în pielea actorului”, declamînd prin vocea-i inconfundabilă poezia Eu sînt de Claudia Partole: „Eu sînt actor, ci nu paiaţă! Sînt angajat / şi joc pe-o scenă – improvizată şi bizară / (de multe ori accidentală). / Iar teatrul se numeşte / VIAŢĂ. / Eu / am un rol / pe care-l ştiu / mai mult rostit pe dinafară. / În jocul meu evit plăcerea de-a ocoli / ce ar putea întîi de toate să mă doară. / Apoi, / în joc / caut iubirea – / de partener, de regizor, / de spectatori, de critici / şi / de Sine – / de personajul ce mă are! / Pînă în clipa-n care mor, / adică sînt ieşit din rol… / Cînd pleoapele îmi sînt cortina, / cînd rampa-şi scutură lumina, / cînd rolul meu de pelerin / e-o replică Celui Divin; / cînd schimb o mască şi o Lume / şi încetează a se spune: / e-n repertoriu la Prezent! / Se tace respirînd a greu: / deja-i plecat în Veşnicie, / în cel mai depărtat turneu?! / Mai sunt actor! / Şi rîd, şi plîng, / şi mă amuz cum alţii joacă. / Mă sperie, dar mă şi bucur, / că în turneu chemat e-un altul... / Voi fi s-accept rol de paiaţă?!! / Doar pentr-un ultim / monolog – aici / pe scena zisă / Viaţă...” Acest destin eroina noastră îl cunoaşte pe de rost, întrucît a mărturisit: „Cînd întorc privirea înapoi, văd şi dureri, şi lipsuri, şi întristare, dar au prevalat întotdeauna – o spun cu toată sinceritatea – bucuria, satisfacţia sufletească şi dragostea de viaţă.” Apoi au urmat amintirile cum a ajuns la Biblioteca de Artă, întîlnind-o pe fosta directoare a acesteia Valentina Tofaniuc, acum pensionară. Cu vreo 20 de ani în urmă au fost puse bazele unei prietenii durabile, căci se poate spune că o bună parte din energia inepuizabilă a actriţei s-a cheltuit în cadrul acestei biblioteci fiind moderatoare a cenaclurilor, scriind articole etc. Întîlnirile cu Paulina Zavtoni erau adevărate evenimente culturale. De aceea fosta directoare i-a urat sărbătoritei „sănătate caucaziană şi bună dispoziţie... moldovenească”.

Drept răsplată pentru muncă asiduă Paulinei Zavtoni i s-a conferit titlul de Artistă a Poporului, a fost decorată cu Ordinul de Onoare şi medalia „Meritul Civic”. La cele menţionate adăugăm mesajul semnat de preşedintele interimar al Republicii Moldova dl Marian Lupu:

„Distinsă Doamnă,

Îmi face o deosebită plăcere să vă adresez Dumneavoastră – femeii, mamei, actriţei şi conferenţiarului universitar, cele mai cordiale felicitări cu ocazia frumoasei aniversări pe care o marcaţi astăzi.

Graţie fructuoasei activităţi artistice pe care aţi desfăşurat-o pe parcursul anilor, contribuţiei la revalorificarea artei noastre teatrale şi la promovarea renaşterii naţionale, numele Dumneavoastră a devenit unul de referinţă.

Aţi interpretat peste o sută de roluri de neuitat pe scena Teatrului «Luceafărul», unde aţi activat cu dăruire, rămînîndu-i fidelă o jumătate de veac. V-aţi impus mereu printr-un joc energic şi pătimaş, palmaresul performanţelor Dumneavoastră fiind unul impresionant. Ne-aţi încîntat şi emoţionat şi cu remarcabile recitaluri de poezie şi proză la posturile de radio şi televiziune. Talentul şi maniera Dumneavoastră originală de interpretare, dar şi spiritul civic s-au reliefat de asemenea în cadrul manifestărilor culturale din capitală şi din republică.

Publicul spectator, precum şi colegii de breaslă, vă apreciază foarte mult pentru talentul Dumneavoastră deosebit, pentru sensibilitate, dăruire, sinceritate şi prezenţă agreabilă şi vă consideră pilonul spiritual al Teatrului «Luceafărul».

Aveţi un merit aparte şi la pregătirea tinerei generaţii de actori. În calitatea Dumneavoastră de conferenţiar universitar, împărtăşiţi discipolilor secretele măiestriei scenice, reuşind de fiecare dată să-i convingeţi că Teatrul este chiar misterul însuşi.

În acest moment aniversar, vă urez, Stimată Doamnă, tradiţionalul LA MULŢI ANI, sănătate, noi realizări de creaţie, dragoste, pasiune şi inspiraţie în tot ceea ce faceţi, echilibru sufletesc şi multe clipe fericite alături de cei dragi.

Vă asigurăm că sînteţi şi veţi rămîne pentru noi un exemplu de verticalitate, de nobleţe, de credinţă şi devotament în artă.”

Actorul Dumitru Acriş, Maestru în Arte, consilier la Ministerul Culturii al RM, care a dat citire mesajului de mai sus, a fost să fie un învăţăcel al distinsei actriţe, de aceea în bună cunoştinţă de cauză dumnealui a mărturisit că a avut două mame – „una acasă, în familie, iar alta pe scenă, în teatru, care pe toţi discipolii ei ne ţine de mînă pînă în ziua de azi şi ne ghidează prin labirintul vieţii”. Reprezentantul ministerial a dorit ca această continuitate profesională să nu se termine niciodată. În aceeaşi ordine de idei s-a exprimat şi directorul actual al Teatrului Republican „Luceafărul” dna Elena Ciumac, înmînînd sărbătoritei Diploma de Onoare a Ministerului Culturii al RM „pentru contribuţie substanţială în promovarea şi dezvoltarea artei teatrale naţionale”, semnată de dl Boris Focşa, ministru al culturii.

P. Zavtoni a fost luată prin surprindere de îmbrăţişarea, sărutul şi felicitarea cordiala a lui Grigore Rusu, actor, regizor, pedagog, cercetător ştiinţific, istoric teatral, autor de monografii şi studii. În discursul dumnealui, fiind bun cunoscător al vieţii teatrale din Basarabia, au prevalat evocările cum a jucat în spectacole ca partener al P. Zavtoni, apoi cum au activat ambii la televiziune, iar în ultimul timp – la Catedra arta actorului şi vorbirea scenică a AMTAP. Dar toate sentimentele de afecţiune au pornit de la Teatrul „Luceafărul”... Urînd multă sănătate şi vioiciune pe viitor, Gr. Rusu i-a dăruit statornicei colege noua sa carte Evocări. Acelaşi freamăt al vremilor nu demult apuse s-a simţit în expunerea actriţei de la Teatrul Naţional „M. Eminescu” Viorica Chircă, Artistă a Poporului: „Vă văd în permanenţă ca pe doi porumbei îndrăgostiţi. Cu părere de rău, Spiru nu mai este printre noi ca să te vadă cît de splendidă eşti, cum faci totul cu socoteală, cum aduni lumea în jurul tău. Mă bucur că eşti o femeie împlinită.” Acelaşi lucru îl confirmă şi actorul Vladimir Cobasnean, Maestru în Arte, tot de la Teatrul Naţional „M. Eminescu”: „Îmi creştea inima de bucurie cînd vă vedeam ţinîndu-vă de mînă, aveaţi ambii un farmec inexplicabil, un vino-ncoace de nedescris... Iar acum sînt îndrăgostit şi de copiii tăi... Toţi împreună sînteţi minunaţi...” Cunoscutul actor Nicolae Darie, Artist al Poporului, de asemenea, avînd mulţi ani petrecuţi alături de animatoarea noastră în spectacole, la radio şi televiziune, a redat numai prin cuvinte elogioase afecţiunea sa faţă de această familie de oameni devotaţi teatrului, de la care a primit toată căldura sufletului. Drept confirmare a stimei şi admiraţiei faţă de reprezentanţii din cohorta generoasă a şaizeciştilor, N. Darie a recitat din Grigore Vieru: „Femeia / pasăre trebuia să fie, / să zboare / în preajma lui Dumnezeu. / Dar Dumnezeu / aripi nu-i dete. / Atunci bărbatul veni. / O sărutase mult, / mîngîind-o pe umeri / unde trebuia să răsară / cele două aripi, / astfel, / prefăcînd el singur femeia / în pasăre. / Femeia / putea să zboare acum. / Zburase mai sus chiar / de aburii trupului ei / fierbinte. / Dar coborîse repede / pe umărul bărbatului, / o trăgeau la pămînt / sărutările / rămase pe umeri, / petele pămîntii de pe faţă / şi pîntecul ei / crescînd auriu şi rotund / ca pita. / Şi ea / nu se mai dezlipi / de umerii lui. / Şi-atunci bărbatul / cercase să zboare-mpreună / cu aripile ei.”

Posedînd un calm binecuvîntat şi o înclinare înnăscută spre domeniul teatrului, P. Zavtoni este recunoscută drept o stea de prima mărime. Pe parcursul anilor s-a bucurat de un număr imens de aplauze. Valentina Stoica, prozatoare, dramaturg, critic teatral, a enunţat: „Paulina Zavtoni este o actriţă despre care am scris mult, fiindcă ne leagă o prietenie trainică. S-a format o relaţie extraordinară dintre un scriitor şi o actriţă, la baza căreia au stat pasiunea faţă de profesie şi valorile noastre naţionale. Cînd apare această femeie foarte frumoasă şi înzestrată cu talent în scenă, sala se înviorează pe dată, căci parcă trece de la primul rînd al parterului pînă la ultimul o undă energizantă. Am admirat-o întotdeauna, ca şi toată lumea, cu răsuflarea la gură. Am privit-o de fiecare dată cu un sentiment de încîntare de la rolul Luluţei din Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri pînă la cel al Doicăi din Romeo şi Julieta de William Shakespeare. Îi doresc mulţi ani de viaţă şi să încînte publicul la fel ca şi pînă acum, să fie privită cu aceeaşi pasiune pe scena teatrului de care nu se poate desparte.”

Ion Gorgan, scriitor, cel care a scris o carte despre Spiru Haret – Rolul de adio –, a remarcat că în faţa ochilor noştri se derulează un eveniment cultural de însemnătate naţională, fapt ce l-a confirmat şi condeierul Vlad Zbârciog, menţonînd că Spiru Haret nu a plecat, fiindcă „îl avem printre noi pe fiul lui – Constantin, pe fiica Lucia, care îi seamănă leit la chip şi la suflet, şi de care se bucură, cu siguranţă, mămica lor.” Iuliu Cârchelan, poet, traducător, secretar general de redacţie al revistei Moldova, a adus un număr proaspăt al acesteia, în care e inserat, la rubrica Tămăduitori de suflete, articolul aniversar Timpul lor mereu prielnic de Anastasia Rusu-Haraba, şi a specificat că Paulina Zavtoni este un exemplu de rezistenţă pe scenă şi în viaţa noastră cea de toate zilele, demn de reluat. Poeta Lidia Grosu i-a urat să se menţină în această ipostază cît mai mult timp, iar poetul Vladimir Rusnac i-a mulţumit că trăieşte mai mult pentru noi, spectatorii.

Actorul umorist Gheorghe Pârlea, a ascultat toate cuvintele frumoase şi s-a alăturat fără rezervă la ele. „Am găsit întotdeauna un limbaj comun cu aceşti oameni apropiaţi sufletului meu. I-am înviorat de fiecare dată, cînd am avut ocazia, cu bancurile mele, printre altele şi Spiru era un bancagiu neîntrecut. Cu toată sinceritatea, am o mare bucurie că de acum copiii voştri continuă epopeea teatrală.” Au urmat amintiri de pe cînd a jucat cu P. Zavtoni ca soţ şi soţie în Trei surori de Anton Cehov, în alte roluri din spectacolele teatrale de la televiziune etc. Iar actorul Sandu Aristin Cupcea a adus în prim-plan turneele prin satele noastre basarabene dornice de a se întrevedea cu artiştii preferaţi. Apoi a adăugat: „Sîntem de aceeaşi natură, sîntem legaţi în aceeaşi măsură de teatru şi poezie. Unicul om care m-a susţinut întotdeauna cu un sfat bun este Paulina Zavtoni, o mai bună povăţuitoare în ceea ce priveşte crearea unui rol sau recitarea unei bucăţi literare nici că se poate. De cîte ori o întîlnesc e veselă, vioaie, optimistă. Pe scenă, dar şi mergînd pe stradă ea parcă zboară...”

Văzînd cît de grijulie este protagonista manifestării cînd întîmpina şi apoi asigura cu un loc confortabil oaspeţii sosiţi, actorul Vsevolod Gavrilov, de la Teatrul Dramatic Rus „A. Cehov”, a exclamat: „Paulina Zavtoni trebuie să lucreze la Ministerul Culturii!” Cunoscutul actor şi-a exprimat dorinţa ca dinastiile de actori din republica noastră să nu se termine niciodată şi să slujească („noi slujim!”) atît scenei româneşti, cît şi celei ruseşti. Cu felicitări şi cuvinte călduroase a venit o grupă de actori (Diana Mititelu, Gheorghe Popescu, Mihaela şi Ion Pohilă) de la Teatrul Republican Muzical-Dramatic „B.P. Hasdeu” din Cahul, unde cu ceva timp în urmă a fost în vizită P. Zavtoni şi a discutat cu fiecare actor din trupă. „Sînt trei generaţii de artişti şi în fiecare din ele am întîlnit studenţi sau studente de-ale mele”, s-a destăinuit actriţa. Cei care au preluat ştafeta sînt foarte satisfăcuţi că soarta a făcut să aibă o aşa profesoară care „din băieţi a făcut adevăraţi bărbaţi, iar din fete – incontestabile doamne”.

Toată lumea a ascultat cu sufletul la gură ce au povestit două cumnate – Ana Musteaţă şi Victoria Musteaţă, medici, ambele colege ale P. Zavtoni tocmai din clasa întîi. Pentru Nina Vucol, o admiratoare a tot ce e legat de arta teatrală, actriţa P. Zavtoni este etalonul femeii contemporane, pentru Svetlana Bahluşina, poetă, e un soare ce luminează de pe scenă, iar pentru Tatiana Ambroci, de la Colegiul de Construcţii din capitală, – o zeiţă de o frumuseţe fizică şi sufletească cum rar se întîmplă.

Se vede că aştrii în aranjarea lor pe cer favorizează procesul de creaţie al actriţei şi îi luminează calea mereu în ascensiune. Aliona Vîrlan, directoarea bibliotecii-gazdă, a înmînat sărbătoritei Diploma Uniunii Teatrale din Moldova, semnată de preşedintele UNITEM Alexandru Grecu, Artist al Poporului, şi revista Teatru, nr. 7 din 2011, în care sînt inserate articolele Vedeta tinereţii mele, de Claudia Partole, şi Ghidată de frumos, de Elena Maţievschi, mulţumindu-i, totodată, distinsei actriţe că a adus la un şir de evenimente culturale ce s-au desfăşurat în cadrul Bibliotecii de Artă, pe parcursul celor 20 de ani, personalităţi care au lăsat clipe de neuitat în inimile celor care au avut norocul să-i vadă şi să-i audă. Dintre aceştia îi numim pe Maria Bieşu, Mihail Munteanu, Eugen Doga, Ion Ungureanu, Petre Teodorovici, Mihail Caftanat, Glebus Sainciuc, Veniamin Apostol, Gleb Ceaicovschi-Mereşanu, Serafim Saka, Dumitru Caraciobanu, Dumitru Fusu, Constantin Constantinov, Aurelian Dănilă, Iulian Filip ş.a.

În cele aproape trei ore cît a durat manifestarea vorbitorii au fost succedaţi de interpreţi şi declamatori. Atmosfera plăcută din sală a fost dominată de melodiile cîntate la chitară de Natalia Croitoru. Au fost interpretate piesele Actorul şi Rugă pentru părinţi (din repertoriul interpreţilor de muzică folk Vasile Şeicaru şi Ştefan Hruşcă, pe texte de Adrian Păunescu). O altă interpretă – Maria Caraman, care a trăit peste hotare mai mulţi ani, dar dragostea de ţară a readus-o pe meleagul natal – a desfătat publicul cu o salbă de cîntece populare. I-au ţinut hangul Galina Pîslaru şi Liuba-Drăgostiţa Bujor. Cantautorul Anatoli Şarapanovski a amuzat auditoriul cu epigrame de creaţie proprie şi melodii cu mare priză la public. Şi-au demonstrat aptitudinile interpretative studenţii anului trei de la Facultatea culturologie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (A.-M. Boboc, Gh. Donos, D. Ghimp, H. Bargan, S. Beznos, V. Capaţenco, D. Boboc, V. Doroftei, E. Pîntea, G. Moroşanu), precum şi cei de la regie, clasa dlui Vitalie Ţapeş, profesor Mihai Iorga, de la aceeaşi instituţie (V. Caraman, M. Bugneac, E. Dodon, D. Chirtoacă, V. Crudu) – discipolii „de nota 10” ai P. Zavtoni. A cîntat cu multă tragere de inimă şi un grup de studenţi de la Colegiul Naţional de Comerţ, veniţi sub conducerea profesoarei Galina Mîrza.

Pe culoarele bibliotecii vizitatorii au avut ocazia să vadă expoziţii cu fotografii, documente ce reflectă viaţa şi activitatea celor doi artişti. Se cere o menţiune deloc secundară şi vizavi de mijloacele auxiliare folosite – proiecţii video, pliante etc. – care au amplificat şi au diversificat conţinutul cultural-ştiinţific al evenimentului ce a înregistrat, după toate probabilităţile, cel mai mare număr pe metru pătrat de admiratori ai frumosului la o instituţiei publică de felul acesteia.

Farmecul mediului a făcut să avem o zi de toamnă frumoasă şi bogată din punct de vedere cultural, o adevărată sărbătoare spirituală, de la care toţi au plecat ducînd cu sine atîtea bunuri imateriale cîte au putut să încapă în rezervoarele inimii şi ale minţii. Ne rămîne să ne revărsăm şi în continuare toată dragostea asupra acestei actriţe neordinare, înzestrată cu calităţi intelectuale şi artistice deosebite. Şi să dea Domnul, după cum a spus la încheiere însăşi Paulina Zavtoni: „Să trăim şi să ne mai întîlnim!”

Valeriu RAŢĂ,

bibliotecar