DESTIN HALUCINANT

Résumé

     Romanul Ultimul tren spre România al prozatorului Anatolie Paniş din preajma Bucureştiului, mai exact din Snagov, are subtitlul „Romanul Basarabiei". Şi nu întâmplător. Mai întâi de toate pentru că autorul este originar din s. Cârnăţeni, situat în sudul Basarabiei, la gura de vărsare a Botnei în râul Nistru, fosta frontieră a României Mari cu fostul imperiu sovietic, localitate din care autorul s-a refugiat în ziua şi anul de tristă şi tragică amintire pentru români care a fost 28 iunie 1940. Motivul apariţiei acestei cărţi este expus chiar din prima propoziţie cu care începe textul propriu-zis: „Mi-a fost dor de Basarabia românească precum i-i dor arborelui sau florilor de lumina soarelui" Este a patra ediţie a romanului, apărută la Editura Snagov din Bucureşti în anul de graţie 2006* cu un „Cuvânt-înainte"al autorului şi care se încheie cu o concluzie tranşantă şi destul de dură, dar fără replică, de un crud şi amar adevăr:„Separarea şi declararea ca stat independent a Basarabiei mai ales faţa de România este (...) una din marile prostii ale sfârşitului de secol XX. A permantiza şi mai mult o astfel de stare, şi-n secolul XXI, este o şi mai mare prostie".