PERENITATEA UNUI MOTIV LITERAR: COBORÂREA ÎN INFERN

Abstract

      Infernul reprezintă pentru omul creștin o zonă sumbră a „lumii de dincolo”. Modul în care este prezentat acest pol al celeilalte lumi de către fețele bisericești îl îndeamnă să realizeze numai fapte bune, să se căiască de cele rele săvârșite cu sau fără voie. Răutatea, indiferența, lăcomia, avariția sunt atribute omenești înfierate din cele mai vechi timpuri atât în literatură, cât și în realitatea de zi cu zi. Dar, cu toate acestea, omul, în speță ființă duală, nu reușește întotdeauna să se depărteze de aceste trăsături ce-i pătează existența. Știm din Biblie că Răul exercită asupra ființei omenești o atracție mult mai mare decât Binele, episodul căderii în păcat fiind antologic în acest sens.