UN ÎNVĂȚĂTOR AL CETĂȚII

Abstract

            Privesc un trandafir dăruit de fiică-mea Laura. Petalele, una câte una, au căzut și a rămas tulpina cu spini și în vârf câteva petale, care s-au încăpățânat să încremenească unite într-un triunghi aprins, viguros; în fond, a rămas esența a ceea ce a fost un trandafir. Mă gândesc că viața acestui trandafir seamănă cu viața unui om care, cu trecerea anilor, își lasă încet-încet petalele netrebuincioase, inutile, adică viciile (poftele, ura, invidia), și rămâne cu esența: adică iubirea, înțelepciunea, credința, împlinirea. Mă mai gândesc că mulți oameni ajung la vârsta când reprezintă doar tulpina cu spini a acestui trandafir. Amar și de neiertat destin.