MORTIE ȚINUT-VERDE ȘI FABRICA DE CIOCOLATĂ

Abstract

          Am aflat de ciocolată de la Charlie. Atunci când Charlie și-a deschis fabrică. Charlie era un om binevoitor și zâmbea continuu, de parcă avea niște motorașe care să-i regleze chestia asta. Charlie angaja angajați… doar dintre ăia cu adevărat angajați „în cauza lui”, adică… iubitorii de ciocolată, vreau să zic. Dacă țineai dietă, dacă erai prins că țineai dietă, nedivulgând acest lucru nimănui, a doua zi de dimineața, la 6 fără un sfert, erai chemat în birou și îți semnai concedierea. Nu-sepoate, vocifera Charlie sus și tare, ca un fabricant de ciocolată să nu fie prieten cu caloriile. Așa a început colaborarea mea cu Charlie. Deși nu consumam dulce, doar clătite a la bunica, lapte condensat și cacao, eram gras-grăsun de nu încăpeam pe uși… nici măcar pe acelea din fabrica lui Charlie. Când m-a văzut, Charlie mi-a întins instantaneu o foaie pe care să semnez, mototolindu-mi CV-ul, argumentând că nu face să poluăm natura. Inițial am fost pus să controlez procesul producerii de ciocolată albă, după două zile am fost avansat la ciocolata cu afine, iar într-o săptămână eram șef pe ciocolata cremoasă.