ELOGIU INTERNETULUI
Abstract
Nu m-aş mira defel dacă mi s-ar reproşa că scriu acest elogiu cu o gravă, nepermisă întîrziere. Nici dacă s-ar pune la îndoială sinceritatea acestui mesaj nu m-aş mira, cu atît mai mult cu cît nu am avut vreo ocazie mai specială să laud „păienjenişul virtual mondial”, în timp ce miam exprimat public anumite rezerve faţă de internet, mai exact faţă de „abuzul internautic”. Tocmai de aceea am considerat să fac, chiar din capul locului, anumite precizări. Aşadar, rog să se ia în consideraţie că rîndurile ce urmează sînt scrise de un om „de modă veche”, care s-a apropiat de internet relativ tîrziu, ca să nu zic – foarte tîrziu. Bunăoară, am acceptat să mi se deschidă un cont la yahoo.com abia în anul de graţie 2000 – mulţumesc şi pe această cale, pentru acest dar greu de preţuit, bunului prieten Dumitru Pădeanu, alias Corneliu Florea, un excelent medic şi scriitor român, evadat din infernul comunist al lui Ceauşescu hăt la Winnipeg, Canada. Ca la o sursă de informare am ajuns la internet şi mai tîrziu – pe la finele anului 2002, cînd pregăteam pentru Calendar Naţional – 2003 un articol despre cîntăreţul Salvatore Adamo şi trebuia să precizez titlurile unor piese din vastul, copleşitorul său repertoriu. Am apelat la ajutorul dnei Ludmila Pânzaru şi mare mi-a fost uimirea (şi încîntarea! şi recunoştinţa!...) cînd dumneaei, după un efort de cîteva minute, mi-a pus la dispoziţie nu numai o listă de cîntece, dar şi alte informaţii – în franceză şi în rusă – necunoscute mie, de ultimă oră, despre faimosul, dragul interpret francez. Peste alţi vreo patru ani era să mă căpătuiesc şi cu un cont pe Facebook, graţie insistenţelor din partea unei simpatice familii de vechi prieteni, Doina şi Traian Greavu, din chiar inima României – de la Făgăraş, judeţul Braşov. Tocmai pe Facebook ei şiau regăsit o mulţime de colegi, prieteni şi chiar foşti vecini risipiţi în lumea largă, iar cînd şi fiii le-au plecat peste Ocean, această reţea de socializare, apoi şi skype-ul au devenit nu numai nişte impecabile surse de comunicare, dar şi leacuri sigure de alinare a dorului părintesc.