UN SCRIITOR ÎNDRĂGOSTIT DE ERUDIŢIE ANTROPOLOGICĂ
Abstract
Celebru istoric al religiilor, filozof şi scriitor-fantast, „spirit al amplitudinii" (Eugen Simion), „profet al neamului românesc" (Dan Zamfirescu), Mircea Eliade domină prin personalitatea sa titanică întreaga viaţă culturală românească a sec. XX. S-a născut la 9 martie (după alte date, 13 martie) 1907 la Bucureşti în familia ofiţerului Gheorghe leremia.
Din admiraţie pentru Ion Heliade-Rădulescu îşi va schimba numele în Eliade. Termină şcoala primară, apoi Liceul „Spiru Haret" din oraşul natal (1917-1925). în această perioadă îşi face debutul în literatură cu nuvele şi povestiri fantastice. Pentru una din acestea, Cum am găsit piatra filosofală, publicată la 14 ani, e menţionat cu premiul I al Ziarului Ştiinţelor populare şi al călătoriilor. E redactor responsabil la revista liceului, în care publică şi primele sale articole de istorie a religiilor, orientalistică şi alchimie. Începe, de asemenea, scrierea Jurnalului pe care-l va continua pînă la sfîrşitul vieţii. Este un elev mai mult decît dotat, mai ales pentru literatură şi ştiinţele naturale. în anii 1924-25 lucrează la primul său roman, cu caracter autobiografic, Romanul adolescentului miop, operă neterminată.