Alexe Mateevici către loan Bianu

Abstract

    Stimate domnule,

     La scrisoarea colegului Berechet adaug rândurile mele personale. Sunt român din Basarabia, „studenţesc" la Academie de la 1910, când am absolvit Seminarul din Chişinău. Mă aflu în anul al lll-lea, în ajunul tezei de licenţă (pe ruseşte, „candidăţie"). Din copilărie am avut multă dragoste pentru poporul părinţilor mei, ignorat de stăpânii săi de astăzi şi de ştiinţa lor oficială chiar până la tăgăduirea existenţei sale etnice şi până la confundarea lui ba cu tătarii ba cu ţiganii. M-a atras totdeauna [cu] o putere deosebită folclorul românilor noştri, datinile, poveştile strămoşeşti, frumoasele legende şi cântece poporane... Am şi scris câte ceva prin ediţii ruseşti şi româneşti din Basarabia (ziarul„Basarabia" din 1906—1907). Dar nevoia cea mare mi-a fost că n-am avut cărţi trebuincioase spre călăuză. Am fost cu totul izolat de literatura folcloristică din Regat, de bogatele culegeri ale părintelui Marian, de cercetările adânci ale dlor Şăineanu, A. şi 0. Densusianu şi alţii, dintre care şi acum multe le cunosc mai mult pe nume.