Biblio Polis - Vol. 23 (2007) Nr. 3 (Serie nouă)  
ARHIVA  
FILE DE CRONICĂ / ЛЕТОПИСЬ / CRONICS
Vlad POHILĂ

UN SALT SPECTACULOS: DE LA JDANOV - LA HASDEU

Ce iute mai aleagă timpul, ce repede se mai schimbă istoria!...
Parcă mai ieri-alaltăieri, chişinăuienii veneau să citească ori să împrumute cărţi şi reviste la „Jdanov” - aşa se numea principala bibliotecă a oraşului, supranumită de rusofoni, în stilul lor specific, bogat în diminutive, şi „Jdanovka”... Probabil că mulţi locuitori ai capitalei noastre, cel puţin cititorii bibliotecii, ştiau cine este acest Jdanov: chiar şi în manualele de literatură „moldovenească” (nu mai spun de cele de literatură rusă), pentru clasa a X-a a şcolii medii de cultură generală, o oră era consacrată unor „faimoase decizii” ale partidului comunist al URSS, din 1946, despre „activitatea prea puţin sovietică” a revistelor literare Zvezda şi Leningrad, despre creaţia unor muzicieni şi pictori care, în acele “vremuri glorioase” (URSS ieşise învingătoare în al doilea război mondial), ar fi căzut pradă „nefastei influenţe burgheze”. Autorul acelor „documente de partid” nu era nimeni altul decît tovarăşul Andrei Aleksandrovici Jdanov (1896-1948), iar victimele sale se numeau scriitorii Mihail Zoşcenko, Anna Ahmatova, compozitorii Dmitri Şostakovici, Vano Muradeli ş. a. Tocmai de aceea unii chişinăuieni erau contrariaţi de o bizară vecinătate: chiar peste drum de monumentul gloriosului domnitor Ştefan cel Mare să se afle o instituţie de cultură ce purta numele unui dintre cei mai agresivi lideri comunişti din URSS?! Însă cei mai mulţi, probabil, nu ştiau ce se ascunde în spatele acestui nume cu care fusese „botezată” Biblioteca Orăşenească (pe atunci) din Chişinău.
Dar în istoria înnegurată a comunismului sovietic a venit şi timpul unor importante schimbări, ani cînd s-au scos la iveală şi faţete mai puţin atractive ale existenţei URSS, cînd nu se mai putea să nu se spună şi adevărul despre multe pagini tragice, oribile din trecutul imediat al imperiului sovietic, zidit pe sînge, pe violenţă, pe fraudă şi fărădelege. Acea epocă a primenirilor de bun augur a intrat în istorie ca „perestroika” (restructurarea) şi „glasnost” (transparenţă). Aceste cuvinte redau esenţa politicii de reforme şi de liberalizare a vieţii social-economice, promovată de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, în anii 1985-1991, şi care s-a soldat cu prăbuşirea „imperiului răului”, a URSS.
În acea perioadă de impresionante transformări, s-a pus şi problema cît de potrivit este să se numească „Jdanov” biblioteca numărul 1 a Chişinăului. Pe valul restructurării, transparenţei, dar şi al Mişcării de eliberare naţională ce luase o nemaipomenită amploare, s-a dat un vot de blam aproape că unanim călăului ideologic Jdanov. Cel mai curios e că la fel de unanim s-a optat pentru ca biblioteca noastră să poarte numele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (deşi fuseseră propuse şi alte nume notorii ale literaturii şi culturii române). Fost-au atunci şi alte opinii, contrarii? Desigur, s-au găsit şi din cei / din cele care au deplîns eliminarea numelui lui Jdanov din nomenclatorul urban. Logica acestor „bocitoare” era uimitor de simplă şi, trebuie să recunoaştem – la fel de dreaptă: „Azi atentăm la numele lui Jdanov, iar mîine, Doamne fereşte – la numele marelui Lenin! Iar poimîine...” Cei / cele care au regretat înlăturarea numelui lui Jdanov, peste cîţiva ani erau să interpreteze ca un „atentat la cultură” şi debarasarea bibliotecilor noastre de maculatura ideologică, de tonele de „opere” ale lui Lenin, Brejnev, alţi activişti de partid, ca şi alte tone de materiale vizînd istoria colorată cu sîngele milioanelor de victime ale regimului totalitar sau de false „capodopere” ale pseudocurentului literar numit cu emfază „realism socialist”.... Din fericire, însă, istoria are frumoasa capacitate de a arunca la groapa sa de gunoi şi „personalităţi” alde Jdanov, şi „opere” de tipul celor ticluite de către nefericiţii bolnavi de comunism.
Să revenim însă la anul 1988, la înlocuirea, doar aparent minoră, a numelui lui Jdanov cu cel al lui Hasdeu. Surprinzător, ciudat chiar, dar acest moment din istoria recentă a Bibliotecii centrale a capitalei basarabene (dar şi din istoria noastră!), cu trecerea anilor, a fost parcă dată uitării, trecută cu vederea, nu ştiu cum... Se pare că au fost acoperite de praful uitării nu numai numele celor care au optat pentru „rebotezarea” actualei Biblioteci Municipale, dar chiar şi data cînd s-a săvîrşit acest act de îndreptare a unei nedreptăţi. Tocmai de aceea, în acest an jubiliar, am decis să reactualizăm istoricul acelei schimbări, care nu a fost o simplă modificare onomastică, ci un impresionant salt de ordin spiritual – de la Jdanov la Hasdeu! Profitînd de ocazie, spunem un cuvînt de sinceră gratitudine colegei Genoveva Scobioală, care „a scos din anonimat”, mai exact – din fondurile Bibliotecii Naţionale, un număr al săptămînalului Literatura şi arta, din 6 octombrie 1988. Este un număr deosebit pentru noi, căci inserează trei articole, trei luări de atitudine, în care se motivează cu lux de amănunte necesitatea – civică, morală, naţională - de a înlătura de pe frontonul principalei biblioteci a Chişinăului numele sinistrului zbir rus Jdanov şi de a-l înlocui cu cel al faimosului cărturar român B.P. Hasdeu.
Republicăm mai jos acele articole în semn de preţuire a faptelor unor înaintaşi, dar şi pentru împrospătarea memoriei colective: cei care nu ştiu sau au uitat trebuie să cunoască bine cum a fost şi cine a făcut schimbarea onomastică a BM, metamorfoză care conferă soliditate instituţiei noastre, dar care, avem impresia, îi poartă şi noroc (are, cu certitudine, un temei teoria privind magia numelor...).
Amintim că pe atunci redactor-şef al Literaturii şi arta era deja poetul Nicolae Dabija, iar săptămînalul condus de el devenise un port-drapel al mişcării pentru democratizare şi pentru izbînda ideii naţionale. Era, pe atunci, cea mai solicitată, cea mai credibilă gazetă din RSS Moldovenească, drept dovadă stînd şi tirajul ei fantastic – circa 200 000 exemplare pentru vreo trei milioane de români basarabeni şi nord-bucovineni! Trecerea anilor nu a redus din însemnătatea acestei publicaţii pentru existenţa noastră culturală; cu totul spectaculoasă este traiectoria carierei literare, intelectuale, civice, politice a lui Nicolae Dabija, cel dotat „cu ochiul al treilea” în aceste sfere şi încă în multe altele. Autorii articolelor, bine cunoscuţi şi pe atunci, în anii ’80 ai sec. XX, în prezent sunt personalităţi marcante ale vieţii gazetăreşti, culturale şi sociale de la noi: Constantin Tănase, redactorul-şef al ziarului Timpul; Alecu Reniţă, redactor-şef al revistei Natura şi lider al Mişcării ecologiste din R. Moldova. Şi unul, şi celălalt, au fost deputaţi în Parlamentul R. Moldova; vocile lor răsună adeseori, răspicat, în apărarea valorilor democratice şi naţionale. Articolelor semnate de aceşti condeieri consacraţi li se alătura, atunci, scrisoarea unui grup de angajaţi de la trustul de construcţii Monolit din Chişinău, despre al căror destin de mai departe, cu regret, nu ştim nimic.
Oricum, toţi aceşti autori – celebri, sau mai puţin cunoscuţi -, şi-au pus semnătura pe noul certificat de naştere al BM. Ei merită toată admiraţia şi recunoştinţa noastră. Poate, în mod deosebit, acum, cînd sărbătorim 130 de ani de la fondarea Bibliotecii Municipale.
Dar şi în 2008, cînd BM va marca 20 de ani de cînd poartă un nume cu care nu îi este ruşine să iasă în lume. Şi încă mulţi, mulţi ani înainte...
Vlad POHILĂ